Stil de viaţă

articolul anterior articolul urmator

Autobuze pline cu oameni singuri

18
17 Oct 2019 09:57:30
Lavinia Bălulescu
FOTO: Pexels.com
FOTO: Pexels.com

Oamenii merg prin căldura ciudată de octombrie ca într-o transă din care nu se poate ieşi. În stânga trec maşini cu geamurile deschise. În dreapta, patru ciori nervoase se bat pe o nucă. E o singură nucă şi fiecare din ele o vrea. Ciorile cheamă iarna, dar nu de data asta.

Mergem pe trotuarul lipsit de umbră. Ar trebui să traversăm, dar uneori e atât de greu să faci un lucru simplu, încât ne continuăm drumul. Din faţa noastră vin tineri în pataloni scurţi, iar soarele de octombrie ne bate-n cap pe toţi, pentru că nimeni, dar nimeni nu şi-a luat de acasă şi pălăria de paie. 

Oraşul acesta e ciudat. În urmă cu o săptămână era ger de dimineaţa până seara, acum e ger doar la prima oră, iar în curând oamenii îşi vor lua cu ei două tipuri de haine – de vară şi de iarnă, în timp ce bietele ciori vor suferi de cald tot mai amarnic. Din faţă vine acum o bătrână care se deplasează cu ajutorul unui baston metalic cu trei picioare. Înaintează atât de încet încât ai putea spune că de fapt s-a oprit şi admiră oraşul cu ochii închişi. O lăsăm în urmă şi ne îndreptăm spre staţia de autobuz de la colţul străzii, acolo unde va trebui să facem un efort de neimaginat şi să traversăm. 

Oraşul acesta, lovit de soarele bolnav de octombrie, e plin de nave spaţiale gigantice şi păsări răpitoare, cartierele se răsucesc în jurul trecătorilor, gardurile lasă să se vadă curţi pline de iarbă şi câini leşinaţi, iar printre deschizături privesc uneori spre tine femei curioase, care-şi păzesc proprietăţile, dar vor să ştie şi ce se întâmplă pe stradă. Trecem pe lângă blocuri, apoi case, iar blocuri şi geamuri deschise din care nu se aude nimic. Uneori oamenii sunt câte doi, câte trei, câte şapte, iar alteori sunt singuri. Oamenii singuri merg liniştiţi când încă e zi, merg încrezători, curajoşi, e o lume nouă afară, în care oamenii au voie să fie fi singuri. Sunt mulţi oameni singuri pe străzi. 

Noi înaintăm până la colţ, ne oprim la trecerea de pietoni, aşteptăm să se facă verde şi ne privim pantofii. Uneori, când aştepţi la semafor poţi avea un moment de luciditate, unul oribil, în care într-o secundă primeşti pe cale cosmică tot adevărul. Creierul tău amărât se inundă. Jjj! Degeaba vrei să alungi tot ce ai aflat acum despre tine, despre viaţa ta, degeaba te uiţi în jur, la pădurea de nave cosmice sau blocuri sau ce-or fi. Când se face verde pornim spre staţia de autobuz, însă pe la mijloc privim înapoi peste umăr şi tresărim. În spatele ne urmează bătrâna cu care ne-am intersectat mai devreme, ajutată de bastonul ei metalic cu trei picioare. 

Nu ne cunoaştem, nu ne-am mai văzut şi nu ne-am vorbit niciodată, şi totuşi avem acest scop comun. Noi, ea şi toţi ceilalţi oameni care merg în aceeaşi direcţie şi pe care-i vedem abia acum. Cu toţii traversează, vin din toate părţile, nimeni nu vorbeşte cu nimeni. Până şi femeile ascunse în curţi au ieşit la poartă, ca să vadă mai bine cum o mulţime de oameni singuri se îndreaptă spre acelaşi punct, fredonând în cap aceeaşi melodie. Este cald, este octombrie, suntem bine şi alunecăm la loc în amnezie într-o altă zi a vieţii noastre. Una dintre cele patru ciori a câştigat nuca, dar apoi a pierdut-o din nou, iar noi ne îndreptăm cu toţii spre autobuzul care ne va duce acasă.

 

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

18 Comentarii

Sorin Constantin
17.10.2019, 10:33:32

Doamna Bălulescu, o atentă observatoare a cotidianului contemporan. Sîtem singuri, tot mai singuri, mai izolați. Nu ne mai întîlnim cunoscuții, nu îi mai căutăm fizic, socializarea azi se face cu ajutorul telefonului mobil, că este ieftin, tot mai ieftin și comod. Și dacă nu e telefonul este ,,smartul", sau laptopul, sau depășitul PC. Umblăm cu cîte o cască în ureche, cei care tot apelăm sau sîntem apelați și comunicăm, a sînt la măceșărie au primit rasoale vreau să fac o piftie, sau știu eu ce, e reducere la oale și la pui de găină, iei oala bagi puiul și gata rasolul sau ciorba... Doamna Bălulescuse uită pe fereastră ne observă, merge pe trotuar, ne privește, și noi sîntem tot mai singuri, numai vrem companioni, nu ,,socializăm" cum se zice azi

+3 (3 voturi)
gigione deladolj
17.10.2019, 11:30:22

şi în automobile sînt tot de ăştia singuri...mai singuri.

+2 (2 voturi)
Adrian Foangǎ
17.10.2019, 16:59:02

Asta e societatea moderna si in viitor omenirea va fi in aceasta forma: oameni singuri, la jobul lor, in autobuze sau masini, acasa... Nu e nimic anormal, e doar retragerea omului din grup, dupa sute de mii de ani in care s-a bazat pe acesta pentru supravietuire.

+2 (2 voturi)
ovidiu preda
17.10.2019, 11:53:35

E atit de profund..incit e plictisitor

-5 (5 voturi)
Nirolf
17.10.2019, 17:15:21

Decat singuratici in grup , mai bine grupuri de singuratici . Un siguratec in drum spre Terasa Fericirii este ca cioara din text care si-a adjudecat nuca . Vine intr-o zi din nou primavara si fiecare cioara va visa la nuca ei numai vrabiile nauce vor ramane molfuze pe gard .

+6 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (18)