Berea de vacanţă

Dragă Titi, îţi confirm că am primit fotografia cu cele două halbe cu bere pe care mi-ai trimis-o pe e-mail. Mă bucur că eşti în vacanţă. Dar ai făcut o mare greşeală.

Greşeala ta, ca de altfel a celor care îşi petrec vacanţele acum, ţine de o inadecvare la realitate. Nu sunt vremuri de concedii, de vacanţe, de entertainment şi de paranghelii.

Uită-te în jur, până nu e prea târziu, câte lucruri importante avem de rezolvat! Şi lucrurile astea se rezolvă numai prin muncă. Munca noastră, nu a altora! Ai să-mi zici că noi suntem mici, n-avem putere, sunt destui şefi de state, de guverne, de consilii locale care au obligaţia să le rezolve, deci, noi suntem neputincioşi, hai la bere! Greşit! Prin muncă devenim mai puternici, dragă Titi! Ai să-mi spui că vorbesc ca un comunist: muncă, muncă şi iar muncă! Iarăşi greşeşti, modelele de „fruntaşi în producţie” cu care ne-au intoxicat comuniştii erau nefuncţionale într-o societate care, până la urmă, aminteşte-ţi!, a fost instaurată cu forţa, pe cadavre, prin crime. Scuze de această divagaţie istorică, tu bei bere în concediu, nici în c... nu te doare de crimele comunismului!

Ai să-mi spui că organismul şi mintea omului au nevoie de o pauză, se resimt după un an de muncă, de aceea te bucuri de viaţă. Greşit! Chestia asta este un moft. În aceste vremuri confuze şi tensionate, nici organismul şi nici mintea n-au nevoie de odihnă, crede-mă! Superficialitatea în care trăim, generată de confortul primit de-a gata, o să ne ducă la pierzanie. Tu nu vezi că organizarea asta a statului democratic a început să dea rateuri? Doamne fereşte, nu sunt adeptul unui regim autoritar (în care partidul unic să te trimită cu forţa la muncă!), dar statul ăsta trebuie reformat, băi, Titi! Iarăşi ai să zici că eşti prea mic, că nu te interesează chestiunea, tu bei bere şi-ţi odihneşti ciolanele!

Superficialitatea în care trăim, generată de confortul primit de-a gata, o să ne ducă la pierzanie.

Eu vreau atât să-ţi răspund: la muncă, Titi! Noi am uitat să muncim! Trebuie să regăsim bucuria muncii! Pentru că munca asta cu care ne-am obişnut până acum este o pospăială, o fuşăreală generalizată. (Îţi aminteşti de finalul piesei „Unchiul Vanea”? Ai dreptate, Cehov cade greu în lecturile de vacanţă.) Prea multe futilităţi s-au înşurubat în viaţa noastră! Sunt o puzderie de festivaluri, care mai de care mai exuberante şi costisitoare, la ce bun toate astea? Pentru ca oamenii să simtă că trăiesc? Puah!

Sper din tot sufletul că berea aia pe care mi-ai fotografiat-o n-ai băut-o într-o pauză de căutare a pokemonilor. Sper că n-ai intrat în armata idioţilor care aleargă pe străzi după pokemoni. Ca să vezi, oamenii nu ies pe străzi ca să protesteze împotriva condiţiilor execrabile din spitalele noastre, adevărate lagăre ale morţii, dar se duc de-a-n boulea să vâneze iluzii! Comportament de spălaţi pe creier! Oamenii s-au obişnuit să fugă de responsabilităţile din realitate şi evadează aiurea în lumea virtuală. O vom lua în bot cu lumea asta virtuală, Titi!

După concediu, ai să te întorci fresh, ai să mă suni ca să-mi povesteşti cum a fost, cum te-ai bălăcit în piscină, ce-ai mâncat, ce gagici mişto... Să nu mă suni! Auzi? Sună-mă când o să te apuci de muncă!

P.S. Titi, adu-mi şi mie, te rog, două doze de bere din aia, pe care ai pozat-o!