Body shamingul şi standardele de frumuseţe, o distorsionare a realităţii. Cazul Buhnici | SPECIAL

Sursă foto: Pixabay - Antoni Shkraba, Polina Tankilevitch, Cori Grămescu - arhivă personală

Corpul femeii a fost pus mereu într-o oglindă strâmbă a societăţii. Acum, mai mult decât oricând, tiparele sunt stricte, impuse de social media, iar consecinţele pe care le au asupra femeilor duc până la boli grave, chiar şi de natură psihologică.

Încă din cele mai vechi timpuri, femeia a fost văzută drept un obiect de decor, ce trebuia să urmeze anumite tendinţe pentru a nu fi considerate „paria“ genului lor sau să se încadreze în anumite tipare. Chiar şi în secolul trecut, indiferent dacă te aflai în lumea democrată sau în cea comunistă, era promovat un tipar anume de femeie. În timp ce în Statele Unite se promova femeia casnică, frumoasă, suplă, care are grijă de familia ei, în ţările comuniste era mai mult decât atât: trebuia să se încadreze şi să fie cea mai bună în mai multe aspecte ale vieţii, inclusiv în carieră.  

Standardele de frumuseţe au fost promovate şi impuse din ce în ce mai mult, iar femeia s-a văzut nevoită să încerce să le atingă pentru a nu fi stigmatizată. În fapt, era victima body shamingului, fiind criticată şi umilită din cauza aspectului fizic. Încă din secolul trecut, media promova anumite standarde nerealiste de frumuseţe ce stârneau îndoieli femeilor care nu se încadrau. Era social media nu a făcut decât să aprofundeze problema.  

Toate aceste prejudecăţi şi limitări pe care le impunem femeilor nu fac decât să le îngrădească libertatea de a se bucura de corpul de lor aşa cum este. - Andreea Bragă, coordonatoare advocacy în cadrul Centrului FILIA 

În România de astăzi, prezenţa femeilor, mai ales în mass-media clasică, este aproape inexistentă şi se promovează tipologii care trebuie să se încadreze şi să respecte anumite standarde de frumuseţe. „Weekend Adevărul“ a discutat despre acest fenomen şi efectele lui cu Andreea Bragă, coordonatoare advocacy în cadrul Centrului FILIA. „Din păcate, contează foarte mult şi rolul în care sunt distribuite femeile. Vedem de foarte multe ori femei care sunt obiectificate sexual în anumite emisiuni şi sunt analizate critic, din perspectiva aceasta“, a spus Andreea Bragă.  

Cazul Buhnici 

Un astfel de episod a avut loc recent, când George Buhnici, o figură publică, a făcut un derapaj extrem cu privire la imaginea femeii: „Serios, mai mergeţi pe la sală, fetelor! Venim la mare ca să vedem piele şi aş vrea ca pielea să nu aibă vergeturi. Deci, dacă aţi investi în săliţă cât investiţi în tatuaje, cred că am fi toţi mai bine“. O astfel de atitudine o întâlnim, din păcate, foarte des în ţara noastră, iar body shamingul a luat amploare în ultimii ani. Cori Grămescu, coach de lifestyle şi nutriţionist, susţine că ieşirea necontrolată a lui George Buhnici nu a fost un act singular. Aceasta subliniază faptul că „nu este normal să discutăm despre cum arată alţi oameni care nu ne-au cerut părerea în mod expres referitor la felul în care arată. Şi îndrăznesc să spun că şi atunci când ni se cere părerea despre un astfel de subiect, e important să răspundem cu tact şi blândeţe, pentru că nu ştim niciodată prin ce trece un om în legătură cu imaginea de sine“.  

Astfel că, o afirmaţie, precum cea a lui George Buhnici care susţine că mersul la sală te scapă de vergeturi, chiar falsă fiind, poate avea un impact puternic asupra unei persoane care are probleme cu stima de sine şi vede drept imperfecţiune tot ceea ce nu se mulează pe standardele de frumuseţe promovate. În fapt, vergeturile sunt denivelări la nivelul pielii, care apar la nivelul dermului (stratul de mijloc al pielii) atunci când acesta se întinde prea rapid şi fibrele de colagen se rup, după cum ne-a explicat Cori Grămescu. „În urma procesului de cicatrizare a ţesutului apar aceste dungi sau şiruri de dungi pe piele, având culoarea şi textura diferite de restul pielii, variind de la nuanţe de roz până la alb şi gri-deschis. De regulă, apar pe coapse, feşe sau şolduri, pe abdomen şi sâni în urma sarcinilor, sau mai pot apărea pe braţe, piept sau umeri“, a mai adăugat aceasta. Vergeturile apar de obicei la pubertate, după puseele de creştere, în timpul sarcinii şi alăptării, dar şi în cazul persoanelor care iau tratament prelungit cu corticosteroizi care fac un tip special de vergeturi ca efect secundar al tratamentului.  

„Vergeturile nu dispar prin sport, şi orice fluctuaţie bruscă de greutate sau o creştere accentuată a cortizonului produc apariţia vergeturilor pentru că pielea îşi pierde elasticitatea. De asemenea, persoanele care nu consumă suficient colagen în meniul zilnic şi nu au o alimentaţie echilibrată pe termen lung riscă să dezvolte vergeturi în urma carenţelor nutriţionale“, a mai explicat Cori Grămescu.  

Standarde nerealiste. „Niciodată nu sunt suficientă“

În ultimii ani, imaginile distorsionate ale femeii au fost promovate mai mult prin intermediul social media, care a adâncit prăpastia dintre realitate şi concept. Pe reţelele de socializare vedem multe modele de frumuseţe care sunt bazate de fapt pe filtre şi programe de editare, menite să creeze o aşa-zisă perfecţiune. „Multe dintre imaginile pe care le vedem sunt editate şi promovează nişte standarde de frumuseţe nerealiste. Dincolo de ele, mai există şi tendinţa de a crea o imagine ideală a femeii la care nu te poţi raporta. Se pune presiune pe femei să arate într-un anumit fel, fapt care le face să nu aibă încredere în sine şi să simtă că nu sunt suficient de bune. Aceste lucruri nu se întâmplă în aceeaşi măsură în cazul bărbaţilor“, a explicat Andreea Bragă. 

Tipologiile promovate se schimbă atât de des, încât criticile sunt constante indiferent la ce standard te raportezi – „Eşti prea grasă!“, „Eşti prea slabă!“, „Eşti prea înaltă!“. „Din păcate, niciodată nu este suficient de bine. Femeile trebuie să fie epilate, îngrijite, machiate, să respecte o anumită tendinţă, iar orice ar face nu este suficient. Acest lucru este extrem de obositor şi nesănătos pentru încrederea pe care o avem noi. Toate aceste lucruri limitează de fapt libertatea femeii, care trebuie să fie tot timpul atentă la imaginea pe care o are, chiar dacă nu este cea care o reprezintă cu adevărat. Toate aceste prejudecăţi şi limitări pe care le impunem femeilor nu fac decât să le îngrădească libertatea de a se bucura de corpul lor aşa cum este, a avea încredere să se îmbrace aşa cum îşi doresc, indiferent de felul în care arată. Această limitare este impusă şi prin imaginile pe care le vedem în jurul nostru, ale unor femei albe, tinere, încadrate în tipologia de fotomodel, ce impun anumite standarde de frumuseţe. Nu vedem o diversitate de femei pentru a ne putea simţi confortabil“, a mai adăugat Andreea Bragă.  

Efectele body shamingului 

Această raportare la standarde nerealiste a dus în timp la obiectificarea corpului femeii, care de multe ori este prezentat ca o marfă. Una dintre cele mai predispuse categorii de vârstă la identificarea cu un astfel de standard este cea a adolescenţilor. „Pune foarte mult presiune pe adolescente, pe fete aflate la vârste fragede. Una dintre metodele prin care li impune încadrarea în tipare este social media, unde accentul este foarte mare pe imaginea de sine, pe felul în care arăţi ideal, nu în toate ipostazele naturale în care poţi să te surprinzi“, a mai subliniat reprezentanta Centrului FILIA.  

Lipsa încrederii şi, de multe ori, a stimei de sine, atunci când vin pe fondul neîncadrării unui anumit standard, se traduc de multe ori în probleme cu alimentaţia, tulburare dismorfică corporală (BDD), anxietate şi depresie sau adoptarea unui stil de viaţă extrem precum practicarea în exces a sportului, izolare de mediul social, însingurare şi afecţiuni ce ţin de sănătatea fizică. Impactul psihologic asupra unei victime a body shamingului, care simte că nu aparţine pentru că nu se încadrează într-un tipar aşa-zis acceptat de societate, poate fi atât de puternic încât să ducă la depresie. Cei care suferă din cauza body shamingului simt sentimente precum ruşine, vinovăţie, furie şi o mare nemulţumire faţă de viaţa pe care o au. De multe ori au o înclinaţie spre autovătămare, care se observă în adoptarea unor comportamente nesănătoase precum urmarea unor diete stricte, a unor planuri de antrenament rigide şi chiar prin aplicarea unor proceduri cosmetice.  

„Cred că sentimentul că facem tot ce putem pentru noi înşine ne ajută“ 

Lipsa reprezentării este una dintre principalele cauze ce dau amploare fenomenului de body shaming. Când media şi social media promovează doar anumite standarde de frumuseţe, cei care nu se încadrează sunt marginalizaţi şi criticaţi pentru cum arată şi ce imagine despre ei prezintă lumii. „Se promovează în spaţiul public un anumit tip de corp şi nu vedem o diversitate de imagini ale femeilor, nu sunt celebrate diferenţele existente între femei, nu vedem, ca imagine, femei trecute de o anumită vârstă, sunt absente din spaţul public, mai puţin la reclamele pentru medicamente şi unguente, nu le vedem nici în emisiuni politice sau nu le este solicitată expertiza în domenii de specialitate, acolo unde ar trebui să conteze“, a declarat Andreea Bragă.  

Body shaming vs. body positivity 

Curentul menit să pună stop body shamingului este body positivity, ce promovează dragostea şi acceptarea a ceea ce suntem. Cei care îl pun în practică învaţă să se iubească pe ei înşişi, să înlocuiască gândurile negative despre sine cu unele bune, să se raporteze la mâncare într-un mod sănătos şi să ceară ajutor sau sprijin atunci când au nevoie. De asemenea, un alt pas important pe care trebuie să îl facă este să îşi limiteze timpul petrecut în social media.  

Totodată, o schimbare trebuie să se facă şi în vederea reprezentării, iar tiparele sau standardele impuse să fie eliminate prin promovarea diversităţii. „Ar fi ideal să vedem reprezentate diverse femei în toate mediile, femei de toate vârstele, cu dizabilităţi sau fără, care, prin felul în care arată, sugerează o anumită identitate. Există diversitate din foarte multe puncte de vedere şi uneori există această posibilitate în care să încadrezi o persoană prin nişte prejudecăţi. Multe femei care fac parte din societatea noastră sunt vizibile în extrem de puţine situaţii, iar atunci când apar, de obicei sunt ilustrate în situaţii exotice, care nu fac decât să întărească prejudecăţile care există la adresa lor“, a explicat Andreea Bragă. 

Importanţa imaginii de sine 

Nutriţionista Cori Grămescu a mărturisit că a fost victimă a body shamingului – „când eram grasă, eram prea grasă“, iar ulterior, când şi-a modificat aspectul fizic, „a fost mai uşor pentru unii bărbaţi să mă privească doar ca pe un corp frumos cu încărcătură sexualizată“.  

„Am învăţat să nu primesc genul acesta de aprecieri, fie de bine, fie de rău, de la nimeni în afară de partenerii mei de viaţă. Pur şi simplu îmi comunic limitele în mod neagresiv, spun că e genul de discuţie care nu îşi are loc în viaţa mea şi, dacă respectivul interlocutor insistă într-un mod care mă deranjează, pur şi simplu părăsesc conversaţia şi întrerup comunicarea cu persoana respectivă“, a explicat aceasta.  

De asemenea, coach-ul de lifestyle îi îndeamnă pe cei care sunt victime ale body shamingului să adreseze problema şi să o discute cu persoane din exteriorul cercului de agresori. „Să lucreze cu sine pentru a avea încredere în propria persoană, să dezvolte o imagine de sine sănătoasă şi echilibrată şi să ceară ajutor pentru a construi relaţii semnificative, sănătoase în cât mai multe zone ale vieţii personale. Este, din păcate, o problemă care afectează mult adolescenţii, cu efecte negative care uneori durează ani în şir“, a declarat Cori Grămescu.  

Echilibru şi împăcare 

Aceasta a ajuns la acceptarea de sine după mulţi ani de terapie. „Mi-au fost necesari 13 ani de terapie să ajung să mă simt bine în pielea mea, să trăiesc în echilibru şi să simt că sunt împăcată cu mine însămi. Şi a fost nevoie să parcurg un drum lung de remodelare a propriului corp, de reechilibrare a relaţiei cu mâncarea, de împlinire în viaţa mea intelectuală şi spirituală şi de a-mi găsi semnificaţie şi sens în activităţile profesionale şi sociale“, a mărturisit life coach-ul. „Cred că ajută sentimentul că facem tot ce putem pentru noi înşine, că nu ne trădăm şi nu ne dezamăgim singuri. Dacă ştii că ai dat tot ce puteai, rezultatul final nu mai e atât de copleşitor“, a dezvăluit Cori Grămescu.  

INTERVIU Cori Grămescu, coach de lifestyle şi nutriţionistă: „În România lipseşte relaxarea de a te putea simţi frumoasă“ 

Cori Grămescu, coach de lifestyle şi nutriţionistă, le ajută pe femei să recapete încrederea în ele şi să îşi accepte corpul într-un mod sănătos fără să se raporteze la standardele nerealiste de frumuseţe promovate de societate. „Weekend Adevărul“ a discutat cu aceasta despre imaginea femeii în România comparativ cu cea din alte ţări, efecte ale body shamingului şi cum se poate lupta împotriva lui 

„Weekend Adevărul“: De-a lungul timpului aţi trăit în mai multe culturi, cum este văzută femeia în România comparativ cu alte ţări? 

Cori Grămescu: Principala diferenţa pe care o resimt în România este că suntem mult mai critici în legătură cu aspectul fizic al celor din jur. Apoi, desigur, intervin celelalte dimensiuni culturale, în care tindem să valorizăm femeia cu aspect tânăr sau cu trăsături fizice uşor de obiectificat. Din păcate, există un hiatus de poziţionare pentru femeile care nu se încadrează într-un standard estetic sau depăşesc prima tinereţe. Spre deosebire de Franţa, de exemplu, ţară în care am avut ocazia să petrec foarte mult timp, femeia română după vârsta de 35 de ani nu prea mai are loc de expresie în mentalul colectiv, pentru că nu mai e nici tânără, nici nu e încă bătrână. La fel se întâmplă şi cu femeile care nu se încadrează într-o tipologie corporală uşor de asimilat unui standard de frumuseţe. SUA sau Grecia, alte două ţări în care am petrecut mult timp, sunt mult mai deschise pentru tipologii de frumuseţe corporală diversă. Genul acesta de relaxare care te încurajează să te simţi frumoasă pentru că nu te încorsetează într-un criteriu absurd de evaluare este ceva ce ne lipseşte în ţară şi e păcat.  

Ce ar trebui să facă oamenii pentru a nu se lăsa influenţaţi de critici?  

Ca să nu te afecteze astfel de chestiuni este extrem de important să ai o imagine de sine solidă, să ştii cine eşti şi ce reprezinţi tu în sinea ta. Atunci e foarte simplu să tragi limite şi să ieşi din situaţii de acest gen. Însă în niciun caz nu trebuie acceptate tacit, asta e singura cale de a evolua. 

Fenomenul de body shaming a ajuns până şi în şcoli, iar unele fete, dar şi băieţi, încep de la o vârstă fragedă să îşi ascundă imperfecţiunile, să ţină diete restrictive sau să consume tot felul de prafuri-minune de slăbit. Cum credeţi că ar putea fi stopat acest fenomen şi să îi ajutăm pe tineri să se accepte aşa cum sunt, fără să se raporteze la nişte standarde imposibile? 

Din păcate, adolescenţii şi copiii de azi cresc cu o presiune incredibilă din partea social media şi a comparaţiei permanente cu o versiune editată, filtrată, a realităţii. Trebuie ca părinţii să investească timp şi energie în a construi relaţii autentice, apropiate cu copiii, în care cei tineri să se simtă în siguranţă să vorbească despre presiunea şi incertitudinea pe care trebuie să o gestioneze. E foarte important să le cultivăm încă de mici o imagine de sine sănătoasă, cu stimă de sine şi încredere sănătoasă în propria persoană, dar şi să îi ajutăm să cultive de mici relaţii sănătoase cu familia şi cu prietenii apropiaţi. Apoi, un lucru la care puţine mame se gândesc este că majoritatea acestor tipare defectuoase de comportament şi relaţionare cu propria persoană se învaţă acasă. Copiii care cresc pe lângă mame care ţin permanent diete şi sunt nemulţumite de corpul lor vor învăţa foarte repede să îşi dispreţuiască orice imperfecţiune şi să aibă o relaţie disfuncţională cu mâncarea. Copiii învaţă ceea ce văd că fac adulţii din jurul lor, nu ceea ce spun adulţii din jurul lor că vor să facă.  

Dietele „minune“, plătite cu sănătatea 

De-a lungul timpului, în media s-au promovat tot felul de diete-minune prin care slăbeşti „instant“. Explicaţi-ne, vă rog, cum funcţionează aceste diete duse la extrem. 

Toate aceste diete „rapide“ se bazează pe o scădere bruscă în greutate datorată deshidratării, pierderii de conţinut intestinal şi glicogen. De obicei sunt urmate pe perioade scurte (câteva săptămâni) şi, odată ce sunt întrerupte, vedem o creştere rapidă în greutate ca efect al revenirii la o alimentaţie „normală“. Din păcate, ca urmare a unui deficit caloric nesustenabil (care scade pe termen lung sub nivelul ratei metabolice bazale – acel minim de calorii necesar pentru funcţionarea în bune condiţii a organelor vitale ale corpului), au loc câteva procese de compensare metabolică. 

Ce provoacă în organism? 

În primul rând, creşte cu până la 30% intensitatea cu care percepem foamea. Ni se pare că mâncăm normal, dar de fapt consumăm mai multe calorii decât în mod obişnuit pentru că fiecare astfel de dietă ne face să simţim foamea mai agresiv şi mai intens. Apoi, pierdem masă musculară – fiecare dintre dietele acestea foarte stricte conduce la pierdere de masă musculară ca urmare a alimentaţiei dezechilibrate, ceea ce se traduce în timp prin metabolism încetinit şi creştere a procentului de grăsime de pe corp. În final, fluctuaţiile semnificative de greutate repetate în mod constant conduc la creşterea riscului de rezistenţă la insulină, o condiţie medicală care contribuie la acumularea kilogramelor în plus şi, dacă este neglijată, devine unul dintre factorii de risc pentru diabet. Dietele super-restrictive oferă satisfacţie de moment celor care identifică pierderea accelerată a câtorva kilograme cu o reuşită, dar în realitate îşi destabilizează profund sănătatea şi metabolismul.  

Când din toate părţile vin mesaje legate de „standardul de frumuseţe este să fii slab sau foarte slab“, cu ce se confruntă o persoană care nu se încadrează? În ce extremă poate ajunge? 

Din fericire, la nivel mondial, mesajele de acest tip s-au temperat foarte mult şi acum există mai multă inclusivitate în tot ceea ce înseamnă imagine corporală. Însă, în România încă suntem măsurate prin standardul acesta învechit şi singura modalitate de a nu ne simţi neputincioase în faţa acestor standarde nerealiste este să avem grijă de noi, să ne tratăm corpul cu respect şi cu blândeţe şi să învăţăm să ne deschidem orizonturile dincolo de sfera aceasta balcanică de influenţă negativă.  

Echilibru, cuvântul-cheie 

Sunteţi coach de lifestyle şi nutriţie cu mulţi ani de experienţă. Ce cazuri grave aţi întâlnit de-a lungul carierei, în care persoanele respective poate ajunseseră să îşi facă mai mult rău decât bine în încercarea de a atinge un anumit standard de frumuseţe?  

Lucrez mult în zona de echilibru alimentar, multe dintre clientele mele au un istoric de mâncat pe fond emoţional, mâncat compulsiv sau diferite dezechilibre alimentare. Este, din păcate, efectul negativ al lipsei mesajelor corecte din piaţă, a abordărilor nesustenabile şi nerealiste din zona de nutriţie şi al unui apetit pentru rezultate rapide pe care îl au femeile din România în mod special.  

Cum le-aţi ajutat să treacă peste? 

Prin planuri alimentare echilibrate, sesiuni de coaching centrate pentru a-şi reconstrui propria imagine şi aşteptări de la sine, cărţi pentru a le ajuta să se înţeleagă mai bine şi tehnici de conectare cu corpul şi procesare a emoţiilor.  

De cealaltă parte, fenomenul opus body shamingului este body positivity, însă, de multe ori, şi acesta este dus la extrem... 

Nu cred că există o limită extremă a body positivity -ului, pentru că este de fapt o mişcare compensatorie menită să readucă echilibru. Oamenii care au trăit o viaţă întreagă stigmatizaţi pentru greutatea lor trebuie să îşi găsească o voce şi e de datoria noastră să nu ne mai ascundem în spatele privilegiului pe care mulţi dintre noi îl consideră ceva natural. Echilibrul vine din toleranţă în relaţia cu semenii noştri şi smerenia în legătură cu calităţile noastre. Dar e un proces care va dura, aşa cum se întâmplă în toate situaţiile care modifică tipare societale înrădăcinate de zeci de ani.