Ce se ascunde dincolo de răbufnirea Cătălinei Ponor pe Facebook: „Criticile au atins puncte vulnerabile, temerile i-au fost confirmate şi asta a destabilizat-o”

Cătălina Ponor s-a clasat pe locul 7 în finala de la bârnă. FOTO Arhiva

Mesajul postat de Cătălina Ponor pe Facebook, după ce în finala de la bârnă s-a clasat pe locul şapte, reflectă amalgamul de frământări şi emoţii care au afectat performanţa triplei campioane olimpice la Rio. Criticile pe care sportiva a povestit că le-a citit inclusiv pe reţelele de socializare au avut un impact negativ atât de mare şi pentru că aceasta i-au confirmat într-o anumită măsură propriile temeri, în opinia psihologului Keren Rosner.

După ce a reuşit să obţină doar locul şapte în finala de la bârnă, gimnasta Cătălina Ponor a postat pe contul personal de Facebook un mesaj amplu în care mărturiseşte că evoluţia ei a fost afectată nu numai de atmosfera de la lot, ci şi de reacţiile negative care au ajuns la ea inclusiv prin intermediul reţelelor sociale.

”Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea şi la un moment dat voiam să mă opresc şi nu puteam, nu mi-a fost uşor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu şi în reţelele de socializare sau presă şi nu îmi este uşor nici în continuare!'', îşi declara mâhnirea Ponor, menţionând că i-a fost imposibil să ignore criticile, enumerând că a fost numită „bătrână”, „fiţoasă”, „scorpie” sau „urâtă”.

Vorbind despre modul în care accesul tot mai facil la tehonologie transformă inclusiv sportivii în victime ale hărţuirii online, psihologul Keren Rosner precizează că respectivele comentarii negative, răutăcioase, menţionate de gimnastă, au atins anumite puncte vulnerabile. 

Chiar sportiva, probabil, credea că este prea în vârstă pentru participarea la Olimpiadă, avea temerile ei, cu care trăia oricum, iar aceste mesaje au venit să o destabilizeze confirmându-i cumva că ceea ce crede ea este real şi că îndoiala pe care o are asupra propriei persoane o au şi ceilalţi. Pe de altă parte, astfel de mesaje influenţează stare afectivă, cu impact direct asupra performanţei sportive, după cum explică psihologul.

Rosner consideră însă că un sportiv ajuns la acest nivel trebuie să se protejeze de aceste influenţe negative şi că astfel de „curiozităţi nu-şi au rostul înaintea unor competiţii”. ”Am toată admiraţia faţă de sportiva noastră, însă acest comportament nu este indicat şi sănătos. În cazul sportivilor ar trebui să existe un anumit comportament înaintea competiţiilor, un anumit tip de igienă psihică din care sunt înlăturate orice astfel influenţe negative asupra echilibrului şi încrederii în sine a unui sportiv. Este adevărat că tehnologia este la îndemână, dar cu scuza că ţinem legătura cu anumite persoane sau că avem nevoie să fim conectaţi şi informaţi mergem dincolo de necesitate spre o curiozitate care poate avea repercusiuni. Şi este nociv nu numai pentru sportivi, ci pentru orice persoană care trece printr-un moment decisiv, important în viaţă”, în opinia psihoterapeutului.

Reacţie de apărare, de justificare, de ruşine, de vinovăţie

Psihologul vede în postarea gimnastei nu numai dorinţa de justificare, ci şi o dorinţă de a împărţi sentimentul de vinovăţie şi responsabilitatea rezultatului şi cu ceilalţi. 

A simţit nevoia să împartă responsabilitatea pentru eşec şi cu cei din jur, cu publicul vinovat pentru că a transmis astfel de mesaje care au demoralizat-o, ceea ce a dus la o slabă performanţă. Este o reacţie de înţeles în astfel de momente, pentru că durerea şi suferinţa ei sunt puternice. Mesajul ei este şi o reacţie de apărare şi de justificare, de ruşine, de vinovăţie, de neîncredere în propriile puteri, pentru că trăieşte probabil un amalgam de emoţii. Probabil că s-a simţit dezamăgită de sine şi avea nevoie să se ventileze psihologic ca să meargă mai departe. Pentru ea, împărtăşirea acestor trăiri a fost modalitatea de a-şi exprima durera şi nemulţumirea. În acel mesaj ea acuză şi în acelaşi timp face un bilanţ al reuşitelor, cumva mai mult pentru ea, pentru că aşa ajunge la concluzia că reuşitele şi ceea ce a făcut pentru ţară au fost mai multe şi mai importante decât eşecul de la această Olimpiadă”, explică Rosner.

Psihologul mai observă că impactul unor astfel de mesaje negative este cu atât mai mare în cazul unui sportiv de acest calibru, ţinând cont că nu se reprezintă numai pe sine la o competiţie, ci o întreagă ţară: ”Este greu să duci povara asta şi să te ridici la un anumit nivel de performanţă, pentru că fiecare om are momentele lui de reuşită şi de cădere. Înainte de a fi sportivă, este o fiinţă umană care are fluctuaţiile ei de stare, care se reflectă şi în rezultatele sportive, pentru că acestea ţin de capacitatea de mobilizare.” De altfel, Cătălina Ponor a şi subliniat acest lucru în mesajul postat pe Facebook, în care spune: “Sunt om, orice om greşeşte. Nu sunt robot. Sunt mândră de ce am realizat.”

Pe de altă parte, sportivii, în general, sunt priviţi dihotomic, punctează psihologul.”Ori sunt foarte buni, ori sunt blamaţi. Iar asta se observă foarte bine şi la modul cum reacţionăm noi, ca popor, reacţii întâlnite şi în cazul tenismenei Simona Halep: un rezultat slab aduce după sine dezamăgire şi lumea se dezice de sportivul respectiv. Asta şi pentru că în lumea sportului nimeni nu apreciază un sportiv mediocru, care nu iese în faţă cu performanţele: ori câştigi, ori nu câştigi. Până la urmă asta se cere de la un sportiv”, punctează specialistul.

Cum se propagă tăvălugul de opinii negative

Nu în ultimul rând, Rosner semnalează un alt mod prin care popularitatea reţelelor sociale se dovedeşte nocivă în astfel de situaţii.

Articole scrise în ziare, opinii ale unor specialişti sunt preluate rapid şi se propagă în mediul virtual un fel de tăvălug de opinii negative. Foarte puţine persoane mai au curaj să admire sau să laude ceea ce a făcut un om atunci când apare o situaţie care poate să fie interpretată. În asemenea situaţii interpretabile, comentariile vor fi mai mult negative decât pozitive. Apare o tendinţă de a arăta cu degetul care vine şi din anumite complexe, atunci când observi la celălalt numai ce este mai rău şi doreşti să te poziţionezi critic faţă de el. Iar internetul nu face decât să accentueze această comparaţie inconştientă, prin care cel care postează astfel de comentarii negative simte nevoia să dea bine în faţa celorlalţi, conchide psihologul.

Conform unui studiu realizat la iniţiativa Comisiei Europene în 2011, care a inclus 23 de ţări europene, în România există cea mai mare incidenţă a hărţuirilor online din Europa.