Stil de viaţă

articolul anterior articolul urmator

Ceaţa

10
23 Jan 2020 10:21:04
Lavinia Bălulescu
Foto: Lavinia Bălulescu
Foto: Lavinia Bălulescu

Ceaţa a venit în trei minute. Am deschis geamul şi am făcut o fotografie cu cerul vânăt. În stânga, la orizont, vedeam catedrala, iar în dreapta, clădirea complicată a unei bănci. M-am uitat la fotografie, apoi m-am uitat din nou pe geam. Catedrala începea să se şteargă, iar clădirea băncii era deja pierdută.

Am făcut o nouă fotografie. În dreapta, jos, încă vedeam bulevardul şi apoi blocurile de peste drum. Când mi-am ridicat ochii din aparatul foto, ceaţa înghiţise complet nu doar catedrala, nu doar clădirea băncii, nu doar tot spaţiu de acolo până la depozitul de peste drum, dar trecuse peste bulevard, peste autobuze, peste maşini, peste piaţă. Am făcut un pas în spate şi am avut câteva secunde pentru a lua o decizie. A trebuit să închid geamul. A fost nevoie să-l forţez. Ceaţa voia să intre peste mine.
 
Am văzut prima dată ceaţă în copilărie, pe Dunăre. O ceaţă care rupea aerul în bucăţi. Sus – senin, la mijloc, ceaţă, apoi, jos, deasupra apei – iar senin. Mergeam cu trenul pe malul Dunării, şi afară, la geam, venea cu mine un fuior nesfârşit, pe care de fapt îl puteam prinde cu degetul şi îl puteam întiiiiinde, îl puteam subţia oricât. Toate oraşele mele adoptive m-au primit cu ceaţă. Am avut seri complet şterse de pe faţa pământului, despre care doar eu mai ştiam unde există, şi am avut dimineţi de duminică în drum spre lucru, în burţile necunoscutului. Am avut începuturi de zi în clădiri la margini de oraş, când soarele răsare şi nu îl vezi, când străzile sunt anulate şi sunetul e tot ce rămâne. 
 
Dar ceea ce se întâmplă acum când vine ceaţa e cu totul diferit. Pentru că ea nu vine în rotocoale. Pentru că nu vine în fuioare, în dungi, pentru că nu o anunţă nimeni la ştiri. Pentru că pică din cer şi înghite tot, pentru că nu lasă urme, pentru că nu ascunde lucruri, drumuri, clădiri, ci pur şi simplu le face să dispară. Ce se întâmplă acum e diferit, pentru că ceaţa asta şterge de exemplu cartierul, iar a doua zi vei găsi altul în loc. Sigur, la prima vedere pare acelaşi loc, dar nu e. Ceaţa îl şterge şi-l rescrie de fiecare dată. 
 
Să-l luăm pe vecinul cu câinele. Era pe cealaltă parte a străzii, iar ceaţa s-a prăbuşit peste el. S-a întors acasă peste câteva ore, din cealaltă direcţie, câinele avea altă culoare, iar el nu mai contenea să povestească lucruri din tinereţe, deşi în general e un om extrem de tăcut. Sau clădirile. Ele se lasă înghiţite de ceaţa din oraşul acesta şi a doua zi sunt aparent la fel. Însă dacă te concentrezi observi că s-a schimbat ceva esenţial. Ca atunci când treci zi de zi pe lângă aceleaşi lucruri şi eşti atât de neatent încât n-ai zări nici cel mai teribil detaliu. Aşa şi clădirile, dacă le-am privi mai bine după ceaţă am vedea probabil că s-au întors cu susul în jos, că intri prin acoperiş, iar parterul a ajuns să fie ultimul etaj, că uşile sunt ferestre şi balcoanele s-au făcut verticale, ca la o teleportare ratată. 
 
La primul semn, trebuie să închidem geamul foarte repede, pentru că altfel ceaţa pătrunde în camere. Există pericolul să ajungem să ne holbăm în oglindă şi să ne înfricoşăm sau cel puţin să ne întristăm sau doar să cădem pe gânduri. De cele mai multe ori cei atinşi de ceaţă nici măcar nu ştiu ce li s-a întâmplat. Pur şi simplu se trezesc dimineaţa şi nu pricep când au îmbătrânit sau aşa ceva.
 

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

gigione deladolj
23.01.2020, 11:08:57

...."şi va veni o toamnă, de primăvară să ţi despoaie trupul"...nu trebuie ceaţă ca să te trezeşti într o dimineaţă să te întrebi, aoleu, cînd a trecut tot timpul ăsta??? Bună ideea cu "teleportarea ratată"...ce basm şi teleportarea asta...întotdeauna m am întrebat pe la sf uri..băi, dar dacă locul unde trebuie să te re-asamblezi, e ocupat??? Altfel, dvs aţi experimentat ceaţa de amoniac?? Sigur nu:))...pe vremuri, cînd lîngă Craiova fiinţa marele combinat chimic, erau dimineţi ceţoase..de la scăpările de amoniac...ţin minte mirosul ăla înecăcios, înţepător care imi strîngea nasul...acu datorită binefacerilor capitalismului, combinatul nu mai există..a fost falimentat, dărîmat, vîndut la fier vechi, nivelat la 0. Aerul e curat:))...acolo lucrau 5000 de salariaţi.

+2 (4 voturi)
Iliana Bruckner
23.01.2020, 12:21:25

Locul nu poate fi ocupat,are grija de asta cel ce face ordine prin univers. Felicitari pentru comentariul dumneavoastra,gigione deladolj,m-ati trezit de la intrarea in scena cu versurile lui Blaga, Asociez diminetile ascunse in ceata cu zilele insorite care urmeaza.Este(inca)un lucru care nu dezamageste,soarele-si tine in fiecare zi promisiunea facuta la asfintit. Si,ca sa inchei in nota luminii ,peste scurgerea nesentimentala a timpului: Iti mai aduci aminte ziua cand ai luat soarele si mi l-ai pus in suflet?(Blaga)

+4 (4 voturi)
aprozar
23.01.2020, 11:32:24

Prima ceata pe care am vazut-o si o tin minte si acum a fost in Armata . Unde aveam un pologon de antrenamet in afara orasului. Si mergeam prin ceata cu trupurile dar cu capul deasupra cetii unde era un cer senin ! Foarte frumos a fost . Si antrenamentul pentru tragere a fost dragut.

+1 (3 voturi)
CipsiDale
23.01.2020, 12:08:50

Superb, ca de obicei .

+3 (3 voturi)
Constantine Constantine
23.01.2020, 12:25:02

Desigur ca putem vorbi despre ceata atit la propriu cit si la figurat. La propriu este cind apa de pe sol se evapora si beneficiind de anumite conditii meteorologice se transforma in ceata.Cu cit evaporarea e mai puternica cu atit ceata va fi mai densa.. Concret, atunci cind temperatura coboara sub punctul de roua ,apa ce se ridica de pe sol sub forma gazoasa (aburii pe care ii vedem ca ies din pamint) condenseaza sub forma unor picaturi fine ce plutesc in suspensie prin atmosfera prteturbind vizibilitatea. De multe ori este atit de groasa incit a aparut expresia " sa o tai cu cutitul". Am experimentat asa ceva cu vreo 40 de ani in urmape Dunare la o partida de pescuit pe baza unui permis PG.Ceata a coborit brusc de nu se mai vedea nici la 2 metri si cu greu am reusit sa ajungem. Tot o ceata groasa m-a surprins pe vremuri la cabana Miorita din Bucegi unde ziua in amiaza mare insa surpriza a fost si mai mare cind ceata s-a ridicat partial .Efectiv de la mijloc in sus era soare si un cer albastru doar ca la nivelul solului nu puteam sa ne vedem bocancii din cauza cetei care se incapatina sa stationeze. A doua zi pe la amiaza ceata s-a disipat si am putut cobori in Sinaia cu telecabina. In drum spre Bucuresti, spre sud, era ceata, in spate insa soarele stralucea.De fapt e un lucru cunoscut ca in zonele joase ceata se mentine mai mult timp. Din aceasta cauza in zonele montane si premontane chiar si in timpul iernii este vreme insorita mai cald decit la cimpie unde ceata persista. Si la figurat exista notiunea de ceata, in cazul unor afectiuni oculare (cataracta) se uziteaza formula "esti cu ochii in ceata".Din pacate si cu mintea poti fi in ceata vorbind aici de cei care sufera de bolile dementelor. Si mai exista ceata in care ne-au bagat politicienii , mai cu promisiuni , mai cu incercari desarte. De 30 de ani Romania se afla in ceata in care tot ne afundam si nu reusim sa dam de luminita aia de la capatul tunelului. Urita ceata.O prefer pe aia naturala.

+3 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (10)