Cum ne afectează alegerile viaţa psihică

De fiecare dată când un individ trebuie să ia o decizie, să facă o alegere, el se ghidează preponderent fie după emoţii, fie după raţiunea sa. Acesta este unul dintre motivele pentru care alegerile pot fi „fraudate” în sensul că ele pot fi manipulate de o sursă exterioară individului care se confruntă cu actul decizional.

Zilele acestea România trece printr-un proces de alegeri prezidenţiale. Am ales, prin urmare, să abordez astăzi un subiect legat de alegeri şi de implicaţiile acestora în viaţa psihică a fiecăruia.

Alegerile, fie ele în scop personal sau social, derivă dintr-un proces psihic complex. Ele se sprijină pe motivaţii, iar motivaţiile conţin elemente aparţinând registrului raţional şi registrului emoţional. De fiecare dată când un individ trebuie să ia o decizie, să facă o alegere, el se ghidează preponderent fie după emoţii, fie după raţiunea sa. Acesta este unul dintre motivele pentru care alegerile pot fi „fraudate” în sensul că ele pot fi manipulate de o sursă exterioară individului care se confruntă cu actul decizional. Sigur, calea potrivită de a alege este cea care se sprijină atât pe motivaţiile ce ţin de emoţii, cât şi pe cele ce ţin de raţiune.

Al doilea factor important caracteristic procesului decizional este dat de faptul că el produce, aproape întotdeauna, anxietate. Acest tip de grijă, de anxietate, pentru consecinţele alegerii făcute este una sănătoasă şi benefică. Ea este un soi de îngrijorare care îl face pe individul uman conştient şi responsabil pentru alegerea sa. Alegerea este făcută urmare a unor legături complexe în psihicul uman. Există şi persoane care nu experimentează anxietate cu privire la un act decizional pe care îl au de făcut la un moment dat. Ele nu au o reprezentare conştientă asupra actului lor, lipsindu-le capacitatea de a proiecta în viitor consecinţele alegerii lor. Aceste persoane nu sunt obişnuite să treacă prin filtrul raţiunii deciziile pe care sunt pe cale să le ia. Ele funcţionează într-un registru psihic primar în care prioritară este asigurarea nevoilor esenţiale (nevoia de hrană şi de adăpost). Sărăcia, în acest caz, este un factor care prilejuieşte sabotarea actului decizional.

În sfârşit, psihanaliza, prin reflecţiile lui Freud, ne învaţă că omul nu e stăpân în casa sa. Sunt forţe inconştiente, aşa cum observa Freud, care se sustrag conştiinţei omului şi care constituie motorul comportamentului uman, inclusiv al procesului decizional. Atunci putem tranşa că ferocitatea determinismului (şi încă al unuia inconştient) domină întreaga scenă? Trebuie spus, totuşi, că există o soluţie: ceea ce este inconştient să devină conştientizabil. Aceasa este posibil cu ajutorul rememorării (reamintirii) şi supunerii acestei rememorări unui proces de reflecţie. Prin urmare, actul de a alege presupune un demers complex. Nu sunt suficiente doar un act de identitate, o urnă de vot şi o ştampilă. În acest punct veţi întreba, probabil, este necesar ca toţi să se supună unui procesului rememorării şi al reflecţiei? Nu o pot face „cei mari” şi în contul „celor mici”? Întrebările sunt, desigur, retorice.