Cum să scoţi din minţi un francez
0
„Suntem oameni cu sânge fierbinte. Şi aveţi grijă, când ne enervăm, oulala! Nivelul de aroganţă şi îngâmfare trece prin acoperiş”, spune jurnalista franceză care a scris un ghid în care expune toate detaliile enervante pe care turiştii le fac, spun sau presupun despre aceştia.
Nu durează mult să enervezi un francez, după cum recunoaşte jurnalista Morgane Croissant, pentru Business Insider.
„Suntem oameni cu sânge fierbinte. Şi aveţi grijă, când ne enervăm, oulala! Nivelul de aroganţă şi îngâmfare trece prin acoperiş. Ne înfuriem atât de tare, că ajungem să ne îmbuibăm cu baghete şi brânză care miroase urât, pregătind răzbunarea noastră”, spune ironică autoarea materialului.
Sătulă de stereotipurile legate de francezi şi tabieturile lor, jurnalista enumeră câteva dintre modalităţile prin care un conaţional poate fi scos din minţi cu ajutorul prejudecăţilor pe care le-a auzit despre el de prea multe ori în timpul vieţii.
Croissant pe numele ei, jurnalista se plânge de felul în care poporul ei este văzut, omiţând dăţile în care conaţionalii ei au făcut acelaşi lucru cu alte naţionalităţi. Pe baza aceleiaşi generalizări, prezentatorii francezi ai emisiunii „Les Guignols de l'Info” au catalogat românii drept „cerşetori cu păduchi”, generalizând defectele unui individ la scară mare, în 2011.
Cu toate că miturile urbane legate de obiceiurile francezilor sunt mai degrabe simpatice decât jignitoare, aceasta vrea să îndrepte situaţia, „ajutând” turiştii să înveţe cum să enerveze un francez.
Presupune că tatăl meu are o amantă
„Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu are. Şi dacă ar avea, nu cred că aş vorbi despre asta cu un străin, ar fi o lipsă de respect faţă de mama mea. Hai să lămurim legenda asta: bărbaţii francezi, precum şi femeile, nu se implică în relaţii doar pentru a-şi înşela partenerii. Oamenii sunt la fel de infideli în Franţa cum sunt în toată lumea, iar aici este la fel de puţin acceptabil ca peste oriunde altundeva.
Sigur, ştirea despre preşedintele nostru călare pe un scuter prin Paris, ca un băieţel plin de hormoni, gata să se întâlnească cu amanta sa nu ajută reputaţiei noastre”, scrie jurnalista.
Presupune că suntem toţi din Paris
„De fiecare dată când plec în Franţa pentru o vacanţă şi mă reîntorc în Canada, cineva mereu întreabă «Cum a fost la Paris?».
«Nu am fost la Paris.»
«Ah, am crezut că te-ai dus să-ţi vizitezi familia în Franţa»
«Asta am şi făcut. Locuiesc la 450 de kilometri de Paris. Este un drum de cinci ore cu maşina.»
Sunt 65,7 milioane de oameni în Franţa şi ghici ce? Nu sunt toţi din Paris! Unii dintre noi, cam 63 de milioane, suntem răspândiţi prin toată ţara, unde iarba este mai verde. Măcar noi ştim cum arată iarba. Nimic nu înfurie mai rău un francez decât asumarea faptului că suntem toţi parizieni. Nu-i putem suporta, nu ne place stilul lor de viaţă, felul în care conduc, nepoliteţea lor, dar mai presus de toate, faptul că sunt nişte ţărani”, spune furioasă Croissant.
Spune cât de uşor este totul pentru noi
„Da, ne plac grevele şi protestele. Ne place să petrecem ore întregi în stradă, luptând pentru drepturile noastre. În zilele speciale, luăm copiii cu noi şi cântăm împreună pentru decapitarea cu ghilotină a membrilor guvernului. Faptul că suntem numiţi plângăcioşi sau socialişti furioşi nu va schimba nimic, pentru că ne place să blocăm traficul. Acum, dacă chiar vrei să ne enervezi, spune-ne cât de uşor ne este totul”, scrie jurnalista, adăugând că toate beneficiile de care au parte „nu au aterizat pur şi simplu în poală, aşa cum nu vor ateriza nici la voi”.
Sugerează-ne că mai sunt şi alte bucătării care merită încercate
„Gastronomia franceză este lăudată în toată lumea şi pe bună dreptate, dar ai încercat şi altceva?”, citează jurnalista întrebarea pe care o primeşte mereu.
Menţionează că eşti vegetarian
„Francezii nu au reuşit să încorporeze acest cuvânt fascinat în vocabularul lor. Nu încercă să spui că mănânci tofu în loc de peşte, vei fi raportat la Imigrări de îndată. Iar tot ce ai să primeşti vor fi cartofi copţi şi fasole verde”, sfătuieşte Croissant.
Vorbeşte franceza stricată cu noi
„Aşa, ai studiat franceza în liceu, nu ai mai vorbit-o de zece ani, dar când te întâlneşti cu unul dintre noi, nu te poţi abţine să nu reciţi o poezie pe care o pronunţi îngrozitor: Salutcommentçavamoiça vacommecicommeça. Am înţeles că ai intenţii bune, ori vrei să fii de ajutor şi să-mi vorbeşti pe limba mea, ori vrei să conectăm pe nişte căi misterioase. Treaba este că noi vorbim engleză, chiar mai bine decât vorbeşti tu franceză, aşa că ne putem limita la ea”, conchide jurnalista.
Citeşte şi:
Miturile despre perfecţiunea franţuzoaicelor, demitizate chiar de „Le Figaro”
Se încarcă comentariile...
