Cum strică românii vinul cu sucuri

Necunoscători Consumatorii de vin din România nu ştiu cum, cât şi ce vin să bea din cauză că în ţara noastră nu s-a format încă o „cultură a vinului“. Obiceiul nostru de a amesteca vinul cu cola sau cu alte băuturi carbogazoase trădează educaţia precară pe care o avem în domeniul consumului, în general.

Românii încă beau vin, dar în cantităţi mari, amestecat cu băuturi carbogazoase şi fără să ţină cont de faptul că trebuie asociat cu mâncarea, sunt de părere oenologii. „În România nu există o «cultură a vinului» dezvoltată şi, pentru că lipsurile din comunism ne împingeau să consumăm mai mult dulce pentru a ne completa alimentaţia, avem în continuare tendinţă de a îndulci totul, inclusiv vinul", spune Cezar Ioan, jurnalist specializat în industria vinurilor.  

Despre diluarea vinurilor, expertul în procedee de vinificaţie al producătorului „Domeniul Ştirbey" - germanul Oliver Bauer - spune că a observat şi el că unii români „îmbunătăţesc" vinul prin adăugarea de sucuri carbogazoase. „De ce au cumpărat vinul, dacă nu le place aşa cum este? De ce nu cumpără unul care să le placă? Unii simt nevoia de a-şi etala «cunoştinţele» în domeniu prin cumpărarea unui vin foarte scump, dar îi adaugă un pic de cola", este de părere Oliver Bauer.

Mult, bun şi ieftin

„Pe lângă faptul că nu ştim să alegem vinul şi îl cumpărăm mereu pe cel mai ieftin, îl mai şi amestecăm cu diferite băuturi carbogazoase, încât obţinem o băutură care numai vin nu se poate numi", explică redactorul-şef  de la Vinul.ro, Valentin Ceafalău, principala problemă a consumatorului de vin din România.

Oliver Bauer trăieşte în Drăgăşani de şapte ani şi a observat şi alte obiceiuri legate de vin, specifice românilor. El spune că „îndoirea" vinului cu apă sau cu suc ­este una dintre „bilele negre" ale consumatorilor din ţara noastră, dar are de acordat şi câteva „bile albe". De pildă, Bauer se declară impresionat de faptul că aproape fiecare familie din zona în care locuieşte face „vin de casă".

Nu toate se consumă reci

În ceea ce priveşte modalitatea în care se bea vinul în România, dar mai ales cantităţile în care se consumă, specialiştii spun că obiceiurile noastre trădează, încă o dată, lipsa de cunoştinţe în domeniu. „Când românul se apucă să bea vin, păi bea, nu ­se-ncurcă. Cel puţin trei-patru sticle, dar cu o singură condiţie: să fie din aceeaşi categorie pentru că altfel crede că îl doare capul", spune Ceafalău. Tot el explică şi faptul că durerile de cap nu au legătură cu amestecarea vinurilor. „Este adevărat că e posibil să aibă dureri de cap, dar nu din cauză că amestecă vinurile, ci din cauza cantităţii. În funcţie de ce mâncăm, putem amesteca vinurile fără probleme, dar nu consumând cantităţi «industriale»", subliniază acesta.

De asemenea, majoritatea românilor beau toate vinurile după ce le ţin la frigider. Ceea ce nu este recomandat în toate cazurile. „O altă eroare pe care o fac românii este aceea că beau toate vinurile reci, indiferent de soi, culoare sau gust. Spre exemplu, vinurile roşii se beau la temperaturi de peste 13 grade Celsius, pentru că atunci îşi exprimă toate proprietăţile şi eliberează toate aromele", explică Ceafalău. Dacă pentru consumatorii de rând, toate aceste greşeli sunt scuzabile, în cazul celor care ar trebui să facă recomandări acestea nu pot fi trecute cu vederea.

Un sondaj realizat în peste o sută de restaurante de site-ul Vinul.ro în urmă cu aproximativ doi ani arată că peste 80% din ospătari nu au nici măcar cunoştinţe de bază legate de vin. „Cea mai mare parte din ospătarii intervievaţi au făcut confuzie între soiul de vin, producător şi brand. În această situaţie nu trebuie să ne mai mire faptul că un consumator obişnuit nu are idee de cum se bea vinul, având în vedere că până şi cei care ar trebui să-l educe în acest sens nu are nici măcar noţiunile de bază", ­încheie Ceafalău.  
 
Speranţa stă în tineri

Totuşi, românii nu sunt o cauză pierdută, cred specialiştii. Faptul că, în ultimul timp, tot mai mulţi români călătoresc şi intră în contact cu alte culturi şi obiceiuri nu face decât să aducă un plus de cunoştinţe consumatorului de vin.

„Vinul înseamnă cultură şi este asociat întotdeauna cu alimentaţia, iar în ţările care au o educaţie solidă în acest domeniu lucrul acesta iese în evidenţă. Când ajungi într-o ţară cu tradiţie viticolă şi iei prima masă la un restaurant, îţi dai seama de importanţa ce i se acordă vinului şi felului în care se consumă", spune Cezar Ioan.

Şi expertul german Oliver Bauer crede că obiceiurile de băut vin sunt în schimbare, mai ales la tineri. „Pentru mine este o mare plăcere să văd printre tineri tot mai ­mulţi iubitori de vin. Toţi ­aceşti consumatori trec aproape automat, în ceea ce priveşte comportamentul de consum de la «cantitate» la «calitate». Odată cu această schimbare, obiceiul de a pune apă sau cola în vin va deveni din ce în ce mai depăşit", mai spune ­oenologul.

"Peste 80% din ospătari fac confuzie între soiul de vin, producător şi brand. Nu trebuie să ne mai mire faptul că un consumator obişnuit nu are idee de cum se bea vinul."
Valentin Ceafalău
redactor-şef Vinul.ro

Un procedeu ce trebuie să urmeze reguli clare

Ca să ştii să bei vinul, trebuie să ai idee cum se obţine acesta. Pentru a avea rezultate notabile, procesul de vinificare trebuie să decurgă conform unor reguli foarte bine stabilite, atrag atenţia experţii. Specialistul Cezar Ioan explică paşii care trebuie urmaţi pentru a obţine un vin de calitate. „Strugurii se culeg atunci când sunt foarte bine copţi. Se zdrobesc după ce se îndepărtează ciorchinul şi, la vinurile albe, coaja se separă imediat de lichid. În cazul vinurilor roşii, cojile se mai lasă la macerat pentru ca vinul să-şi extragă culoarea. După ce se obţine culoarea dorită, se îndepărtează cojile şi începe procesul de fermentaţie", spune Cezar Ioan.

Fermentaţia este procesul prin care zaharurile din struguri se transformă în alcool cu ajutorul drojdiilor. „Drojdiile consumă zahărul şi îl transformă în alcool. De aceea, pentru a controla acest proces, vinului i se mai adaugă drojdii. Oamenii trebuie să înţeleagă însă că asta nu înseamnă că i se adaugă produse nocive. Drojdiile sunt naturale, doar că experţii le selecţionează şi le adaugă vinului pentru a obţine rezultatele urmărite", clarifică specialistul. La rândul său, Valentin Ceafalău demontează şi mitul dioxidului de sulf din vin, substanţă ce ar afecta starea consumatorului, generând dureri de cap. „Dioxidul de sulf se foloseşte mult mai mult în industria alimentară decât în procesul de vinificare. Această substanţă este folosită pentru sterilizare şi, în cantităţi mici, nu are niciun efect nociv", spune Ceafalău.

Cele mai apreciate sortimente româneşti

Ţara noastră se situează an de an printre primele şapte-opt producătoare de vin din Europa, fiind depăşită la acest capitol doar de ţările cu tradiţie în acest domeniu, precum Franţa, Italia sau Spania. România produce anual aproximativ cinci milioane de hectolitri de vin, pe care îi consumăm, în mare parte, pe plan intern. Fiecare român consumă între 23 şi 26 de litri de vin anual, conform ultimelor cifre pe care le-au prezentat cei de la Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri (APEV).

Piaţa internă, care ­este dominată de cinci mari producători, se ridică la valoarea anuală de 400-450 de milioane de euro. Cei cinci mari jucători, care controlează aproximativ 70% din piaţă, sunt Murfatlar, Jidvei, Cotnari, Vincon şi Tohani. În ceea ce priveşte vinurile de calitate din România, specialiştii spun că majoritatea se fac în zona ­Dealu Mare.

„Vinurile de la Davino, Prahova Valey, o fetească neagră de la cramele Halewood, Vinul cavalerului, un merlot de la cramele SERVE, Schwaben Wein de la Recaş şi vinurile de la Lacerta sunt câteva exemple de vinuri de calitate", spune jurnalistul Cezar Ioan, specializat în industria vinurilor. Un alt vin apreciat este fabricat pe domeniul viticol Ştirbey din Drăgăşani. În urmă cu 10 ani, acest domeniu a fost retrocedat descendenţilor Prinţului Barbu Stirbey. Baroana Ileana Kripp, împreună cu soţul ei, Jakob Kripp, au preluat viile şi au relansat domeniul viticol.
 
De primă clasă

Vinul Sauvignon Blanc 2007 - Prince Ştirbey, atent supravegheat de vinificatorul german Oliver Bauer, a fost ales în 2008 de compania aeriană Lufthansa pentru a fi servit clienţilor săi de la clasa întâi. Anual, 200.000 de oameni plătesc cel puţin 6.000 de euro pentru a călători la această clasă cu aeronavele firmei Lufthansa.

Cele mai scumpe vinuri româneşti

Cele mai bune vinuri sunt, evident, şi cele mai scumpe. Spre exemplu, vinurile Davino Rezerva ajung şi la 250 de lei, în cazul celor roşii. Cuvee Uberland şi Solo Quinta de la Recaş costă între 100 şi 130 de lei, la fel ca Terra Romana - Cuvee Charlotte de la SERVE. De asemenea, cabernetul de la Casa Oprişor ajunge la preţul de 80 de lei, iar Smerenia, de la aceeaşi casă, ajunge la 120 de lei. Merlotul Prince Matei, de la Vinarte, care a fost primul vin recunoscut ca fiind de calitate din România, costă în jur
de 110 lei.

Combinaţii ideale între licoare şi mâncare

Sergiu Nedelea, unul dintre cei mai buni somelieri din ţară  Foto: Lucian Muntean

„Nicio masă nu este de conceput fără vinuri adecvate, în armonie cu preparatele culinare. Un vin ales corect amplifică gustul şi calităţile diferitelor feluri de mâncare", spune preşedintele Asociaţiei Somelierilor din România, Sergiu Nedelea. Sezonul şi ocazia influenţează alegerea vinurilor, vara fiind recomandate cele albe şi fructoase, în timp ce iarna sunt de preferat cele roşii şi robuste sau cele albe puternice.

„Vinurile albe se beau cu preparatele din carne albă, iar vinurile roşii cu preparatele din carne roşie. Este cunoscut faptul că alimentele de culoare mai intensă au şi gust mai puternic. Spre exemplu, carnea albă, de pui sau de peşte, este aproape fadă, în timp ce carnea de vită are un gust intens, chiar şi fără să fie condimentată", spune Sergiu Nedelea. „Peştele are un conţinut destul de ridicat de iod şi dacă îl amestecăm cu taninul din vinul roşu, obţinem un gust amar, neplăcut.

În schimb, vinul alb, care are o aciditate mai mare decât cel roşu, îi îmbogăţeşte gustul peştelui, exact ca lămâia", mai spune somelierul. Acesta adaugă că pentru mâncărurile mai puţin elaborate din peşte sau din pui sunt recomandate vinurile mai simple, precum ­rieslingul sau feteasca albă, iar pentru preparatele mai sofisticate sunt recomandate vinuri mai complexe, precum sauvignon sau chardonnay. „Vinurile roze sunt în zona de tranziţie. Dacă respectăm regula culorilor, ne dăm seama că merge foarte bine cu somonul, un peşte ceva mai greu, mai gras", mai spune specialistul. 

Fetească neagră pentru vânat

Vinurile roşii corpolente merg foarte bine cu vânatul, conform somelierului Sergiu ­Nedelea. „Spre exemplu, feteasca neagră sau merlotul merg cu tocăniţa de mistreţ. O mâncare mai elaborată, dintr-un vânat mai uşor, ca friptura de căprioară cu garnitură, merge un cabernet sau un shiraz", mai spune Nedelea. Există şi excepţii de la regulă, cazuri în care, spre exemplu, vinul roşu se serveşte cu peşte. „O plachie de crap merge cu un vin roşu tânăr", încheie somelierul, nu înainte de a ne divulga unul dintre trucurile meseriei. „Şampania poate fi servită cu orice mâncare, iar puiul la ceaun merge cu orice vin."

Galbena de Odobeşti

Vin demisec, cu o culoare deosebită. A devenit celebru în perioada comunistă, fiind cunoscut drept „vinul lui Ceauşescu". În prezent se vinde mai mult la PET-uri sub denumirea de Golden Odobeşti.  

Grasă de Cotnari

Probabil cel mai cunoscut soi românesc. Este legendar prin asocierea cu Ştefan cel Mare şi apreciat pentru gustul dulce. Datorită notorietăţii lui, producătorii au transformat numele soiului în brand.

Busuioacă de Bohotin

Soi celebru, mai ales pentru culoarea sa, fiind singurul vin rozé românesc până în 1989. Gustul demidulce cu aromă de trandafir şi busuioc a făcut din Busuioacă unul dintre cele mai vândute vinuri din România.

Fetească Regală

Este apreciat pentru prospeţimea şi aciditatea sa ridicată. Face parte dintre cele mai întâlnite vinuri din România şi se bucură de notorietate, mai ales sub eticheta cu „fetele de la Căpâlna" de la Jidvei.

Muscat

Muscatel, Muscat Ottonel şi Tămâioasa Românească sunt vinuri dulci făcute din acest soi, în timp ce Dry Muscat este un vin sec, făcut cunoscut de Jidvei prin brandul „Fata în iarbă".

Sauvignon, Chardonnay

Soiuri aromate, cu gust de fructe. Sunt apreciate atât separat, cât şi combinate. Cupajul dintre aceste două vinuri şi Pinot Gris este cunoscut sub denumirea de „Premiat cu porumbel" de la Murfatlar.

Riesling

Aciditatea ridicată şi aroma de fructe exotice fac din acest soi unul dintre preferatele consumatorilor de demisec. Jidvei l-a făcut popular prin eticheta cu medalii, cunoscută drept „eticheta cu bănuţi".

Pinot Noir

Vin roşu demidulce, armonios şi prietenos. Acest soi, înnobilat cu merlot, este comercializat de Murfatlar sub brandul „Zestrea" şi se află printre preferinţele consumatorilor de „vin cu cola".