Despre englezi, nu numai de bine

Locuiesc într-un port din sudul Angliei. Dacă aş spune că vremea e mocănească aţi putea crede că am ceva cu Mioriţa, aşa că o să spun mai degrabă că-i „british“: când alţii mureau de cald la 30+ de grade în Bucureşti, eu suflam în mâini ca să mi le încălzesc.

Prietenii de-aici îmi spun că nu asta-i „vremea probabilă“, că temperatura anul trecut a fost superbă, că au fost zile pline de soare, fără frig, fără ploaie, fără ceaţă... dar eu nu-i cred. Să fie oare pentru că am apucat să port pantalonii scurţi doar vreo două ori în trei luni de primăvară - vară ?

Prima şi cea mai serioasă greşeală (care se îndreaptă doar cu multe călătorii peste hotare) este să crezi că românii (la modul general) sunt mai detestabili decât alte naţii (la acelaşi mod, general). După ce locuieşti suficient de multă vreme „afară“ realizezi că oamenii sunt aceiaşi peste tot în lume. Societăţile pe care le formează, însă, nu...

Ca un proaspăt descălecat la curtea reginei (nu am nici 90 de zile de când am „fugit“ de români) am doar păreri subiective. Aşa că nu pot proba nimic din ce spun aici, nu vă repeziţi să-mi transmiteţi că m-am înşelat, că nu înţeleg ce văd, că sunt prea critic, că am uitat de unde-am plecat. N-am uitat nimic... din păcate.

Dacă eşti plecat într-o nouă viaţă „low cost“, primul lucru pe care-l vezi în UK e... aeroportul Luton (ăsta e un soi de Băneasa ceva mai mare şi mai curat). Nu ştiu cum e la Londra, dar în oraşul în care stau, Portsmouth, (cam ca Braşovul, dar cu plajă la mare), casele sunt vechi sau par vechi. O casă construită anul trecut arată ca cea a vecinului, de acum 100 de ani. Cărămida roşie, de cele mai multe ori decorativă, e pe toate gardurile.

Ca şi pe Google street-view, totul arată superb, de zici că toţi britanicii locuiesc în căsuţe simpatice. N-a trecut mult si am ajuns să plătesc şi eu chirie pentru una: mochetă pufoasă în „neutral beige“, până şi la bucătărie, scări interioare, grădină în spatele casei, locuri de parcare în faţă, chiuvetă cu două „gâturi“: unul pentru apa foarte rece, altul pentru apă fierbinte. „Ok, şi dacă vreau călduţă?” - „Le amesteci în chiuvetă... “. Cam ca la ţară, în lighean...

Că tot suntem la capitolul case, cu greu găseşti ceva beton prin zidurile lor: podeaua e făcută din lemn, fundaţie n-au (nici beci, desigur), se aude de sus când calcă vecinul, se aude de jos dacă ai camera deasupra bucătăriei unde boilerul - stricat, uneori - se deschide/ închide zgomotos de 3 ori în 10 minute.

Şi de-aici cred că putem deschide lista lucrurilor pe care englezii, într-o continuă stare de negare a originilor europene şi a luptei cu tiparele, normele, standardele, o duc zi de zi. Ei n-au Opel au Vauxhall, chipsurile Lays se cheamă Walkers si.... KFC-ul e mult mai prost decât la noi. Asta ca să nu încep cu unităţile de măsură care, normal, sunt atlfel decât în restul lumii. Şi, da, poziţionarea volanul pe partea dreaptă e doar vârful icebergului...