Dictatură în oficiul poştal

Perete din oficiul poştal

„Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 seara, toată lumea voia să ajungă mai repede acasă, iar afară începuse şi să ningă.

Din momentul în care a intrat, fetiţa a început să repete, din ce în ce mai tare: „Mama, când plecăm acasă? Mama? Pa şi pusi! Pa şi pusi! Pa şi pusi!“ A continuat în acest fel vreo cinci minute, până când pentru cei prezenţi a devenit un zgomot de fond, dar nu şi pentru una din cele două angajate care se aflau în oficiul poştaş. Invitată să sară peste rând, mama fetiţei s-a supus, şi-a rezolvat problema pentru care venise la Poştă şi a plecat acasă, cu tot cu fetiţă. Însă au rămas ceilalţi clienţi, la cele două cozi la fel de gigantice ca în urmă cu cinci minute.

„Ce şmecherie e asta, dacă vii cu copilul nu mai stai la rând?“, a deschis discuţia un pensionar din coada numărul doi, un bătrân cu şanse reale să ajungă în faţă destul de curând, având înaintea sa doar vreo trei persoane. Angajata Poştei i-a răspuns: „Să-ţi fie ruşine! Când erai matale copil nu erai lăsat să treci în faţă la rând?“. Pensionarul a replicat că e o prostie, că el e un om bătrân, abia se mai ţine pe picioare şi vrea să sară peste rând. O altă femeie de la coadă, care avea cu ea un cărucior cu un bebeluş adormit, s-a simţit ofensată şi s-a îndreptat spre ieşire. Angajata de la ghişeu a ochit-o şi a strigat-o din cealaltă parte a încăperii: „Staţi acolo! Nu plecaţi! Veniţi în faţă! Şi dumneavoastră aveţi copil! Nu vă luaţi după el! E ghişeul meu! Eu comand aici!“. Femeia a protestat, dar până la urmă s-a întors şi trecut în faţa celorlalţi.

Pensionarul a comentat, pe un ton scăzut, iar altcineva, de la coada numărul unu, l-a făcut securist. „De unde ştii, nene, că am fost securist?“, „Ai faţă de securist! Se vede după moacă!“, „Cer să fiu primit primul!“, „Securistule!“, „Cer să nu mai stau la coadă!“, „Mai taci!“. În timp ce rupea nişte timbre, angajata de la ghişeu a intervenit şi ea în discuţie: „De asta nu fac tinerii din ziua de azi copii! Sunt speriaţi de oamenii ca dumneata“. „Deci tinerii din ziua de azi nu mai fac copii din cauza mea?“, „Din cauza celor ca dumneata!“, „De ce nu faci dumneata copii, doamnă?“, „Eu am făcut la vremea mea“. Un bărbat de la coada a adăugat: „Nouă cine o să ne plătească pensiile? Noi îi plătim pensia lui, dar nouă cine ne-o plăteşte? Nimeni, vă spun eu cine, nimeni“. „Oricum ne pun ăştia să ieşim la pensie la 70 de ani“, a completat cineva. „Nu ne obligă nimeni să ieşim la 70“, „Dar vor să ieşim la 70!“, „Ne obligă sau nu ne obligă?“, „Ieşim la pensie când murim“,„Vreau şi eu să sar peste rând!“, „Lasă-ne, nene, cu rândul tău“.

Pensionarul acuzat că ar fi securist era tot mai aproape să-i vină rândul la ghişeu. Mai avea în faţă o singură persoană. S-a întors şi s-a uitat cu atenţie prin tot oficiul poştal. Nimic care să-i ameninţe poziţia. Şi-a pregătit buletinul, hârtiile şi şi-a dres vocea. Încă puţin! A privit în ochii angajatei Poştei, aşteptând încuviinţarea că poate să facă pasul, când a văzut că aceasta se uită prin el, în cealaltă parte a încăperii. S-a întors şi a privit îngrozit. În oficiul poştal tocmai intrase o femeie care împingea un cărucior.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.