Faptul divers în România comunistă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

România anilor 1973-1974. Regimul Ceauşescu a ajuns la jumătatea drumului său de 20 de ani de la debutul strălucit din 1965 la prăbuşirea sângeroasă din 1989. Regimul e departe de Liberalismul anilor 1965-1971. N-a ajuns încă la dictatura posomorâtă şi monotonă de după 1980.

În consecinţă, textele oficiale (relatări ale vizitelor de lucru ale lui Nicolae Ceauşescu – documente de partid şi de stat, Comunicate privind popasurile unor delegaţii străine în România) nu acoperă complet, asemenea unei calote de rece mediocritate, întreaga suprafaţă tipografică a unui număr al „Scânteii“.

Citind şi fişând oficiosul PCR din 1973-1974, descopăr ici-colo, ca nişte oaze căutate de cititorii rubricii, în care se oglindeşte şi o altă Românie decât cea a dragostei faţă de Partid şi a entuziasmului faţă de îndeplinirea sarcinilor la locul de muncă: Fapt divers, Din instanţă în ochii opiniei publice, Ne scriu cititorii.

România anilor 1973-1974 era un stat în care funcţionau din plin Miliţia, Procuratura şi Tribunalele. Alcătuită din oameni, România acelor ani avea, pe lângă eroi ai muncii socialiste, fruntaşi în producţie, tovarăşi şi tovarăşe, ţesătoare conştiincioase, sătence cu idealuri revoluţionare, şi hoţi, criminali, violatori, curve, escroci, escroace, beţivi şi delapidatori. De această parte a românilor se ocupau Miliţia, Procuratura şi Justiţia.

Cum se ocupa presa de ei?!

Într-o măsură infinit mai mică decât se ocupa de ei Miliţia, Procuratura şi Justiţia.

Tinerii de azi, unii dintre ei născuţi în democraţie, nu-şi pot imagina un număr de ziar fără o crimă, un proces, un viol şi o televiziune de ştiri fără un accident cu unul sau mai mulţi morţi, scoşi dintre fiare în direct. Crimele, violurile, furturile, scandalurile, accidentele ajungeau în presa din anii 1973-1974 într-o proporţie urieşesc de mică prin raportare la prezenţa lor în realitate.

Faptul divers era unul dintre locurile în care cititorul de „Scânteia“ găsea şi altceva decât o realitate arzând la înalta temperatură a Revoluţiei.

Ce era Faptul divers? O rubrică pe care „Scânteia“ se străduia s-o publice zilnic (se străduia – spun, deoarece erau şi situaţii când reportajele despre Ceauşescu aruncau din pagină biata rubrică, alcătuită din textele mici, de mărimea unor note, redactate în redacţie după corespondenţele primite din ţară.

Constituia Faptul divers o oglindă autentică a României infracţionale? Şi da şi nu.

Citind şi fişând Faptul divers publicat pe parcursul anilor 1973-1974 am remarcat următoarele: faptele cumplite ale realităţii îşi găseau loc cu greu în „Scânteia“ de la vremea respectivă. Din când în când, apăreau note despre câte o crimă (redusă la o singură victimă) sau câte un viol (relatate cu maximă pudoare). Crime multiple, accidente cu mai mult de un mort, explozii din neglijenţă, jafuri, violuri în grup nu existau în România dacă ar fi să ne luăm după ce se publica la Faptul divers. Din acest punct de vedere rubrica nu ne spune mare lucru despre adevărata infracţionalitate din România acelor ani.

Dacă ar fi să întocmesc un top al infracţiunilor după frecvenţa lor la Fapt divers, pe primul loc s-ar situa o infracţiune ale cărei resorturi nu ţin de socialism, ci de tembelism: Urcarea la volan a unui cetăţean care habar n-are să conducă. Maşinile proprietate personală fiind într-un număr mult mai mic decât azi, contravenienţii se urcau la volanul maşinilor care aparţineau, de regulă, instituţiilor de stat.

Pe locul al doilea, râvnind să-l ocupe pe primul, se situează umblatul cu maşina instituţiei de-a lungul şi de-a latul ţării în interes strict personal. Ajungem astfel la o categorie de infracţiuni pe care tânărul cititor de azi nu le înţelege. E vorba de infracţiuni provocate de realitatea economiei de stat: Folosirea mijloacelor întreprinderii în interes personal, delapidarea, pitirea mărfurilor sub tejghea, vânzarea preferenţială, proasta aprovizionare.

Nu cred că vreun cititor tânăr ar putea înţelege satisfacţia jurnaliştilor de la „Scânteia“ de a surprinde o vânzătoare de la Alimentara spunând că n-are bulion în timp ce borcanele umplu magazia.

Să presupunem însă că un cititor al „Scânteii“ din 1974 ar fi proiectat în anul de graţie 2015. Credeţi că el ar înţelege infracţiuni precum votul multiplu, mita electorală şi ruperea reciprocă a afişelor electorale?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite