Fugim de el şi îl condamnăm. Totuşi, cum arată egoismul bu​n?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
egoism

Creştem c​u convingerea că nu este bine să fii egoist, că egoismul este o etichetă negativă ce trebuie evitată, pentru a putea fi acceptat din punct de vedere social.

Convinşi de conotaţia exclusiv negativă a acestui termen, începem să ne ferim de a fi percepuţi astfel, indiferent că dedesubt suntem aşa sau nu. Există însă o doză sănătoasă a lui, respectiv egoismul bun.

Egoismul nesănătos

„Este un om egoist, se gândeşte doar la el”, cam aşa sună egoismul, accentul negativ fiind dat de aspectul exclusivităţii. O persoană egoistă prezintă o lipsă de interes faţă de ceilalţi – prieteni, partener de cuplu, familie, colegi. Preocuparea sa este doar pentru propria persoană şi propriile beneficii, cu preţul nepăsării faţă de ceilalţi sau a rănirii acestora.

„Am avut o relaţie timp de câteva luni cu un bărbat pe care îl consideram de un egoism extrem. Nu doar că ţinea cont de nevoile, dorinţele şi preferinţele lui, dar era chiar supărat şi devenea răzbunător dacă nu era totul pe placul lui. Negocierea părea o fantasmă lângă el. Problema era însă că eu nu eram deloc egoistă. Eu nu refuzam. Culmea, tocmai el m-a ajutat să văd cât de important este să am eu grijă de mine, să nu aştept de la alţii să îmi respecte anumite limite, dacă eu nu le pun. Consider că măcar atât am învăţat din relaţia cu el” spune Irina, 37 de ani.

Astfel de oameni încalcă limita unui egoism bun, întrucât îşi urmăresc obiectivele fără să acorde atenţie dacă pe parcursul acestui drum acţionează în detrimentul celorlalţi.

Ei sunt capabili să-i manipuleze şi să le neglijeze nevoile pentru că atenţia lor este centrată exclusiv pe propria lor persoană. Uneori această perspectivă este atât de bine înrădăcinată în felul în care văd lucrurile, încât surprind prin nonşalanţa pe care o afişează atunci când sunt confruntaţi cu faptele lor.

Unii dintre ei transmit un sentiment de îndreptăţire: li se pare absolut firesc ca lucrurile să fie aranjate în funcţie doar de ei, conform metaforei planetelor care se învârtesc în jurul soarelui. Aceştia, deşi sunt adulţi, se comportă ca şi când emoţional au „îngheţat” la o vârstă foarte mică.

Egoismul copilăriei

În copilărie traversăm cu toţii o etapă egocentrică care ne determină să credem că ceilalţi sunt un răspuns la persoana noastră, că reacţionează şi acţionează ca o consecinţă a prezenţei noastre, pentru că încă nu putem asimila ideea că ei au propriile lor sentimente, motivaţii sau preocupări.

Dacă nu suntem ajutaţi să învăţăm să acceptăm în lumea noastră internă prezenţa nevoilor celorlalţi, în loc să practicăm egoismul bun, sănătos, ne putem transforma în adulţi imaturi emoţional care ajung să fie îndepărtaţi de ceilalţi.

O mască a egoismului negativ poate fi altruismul excesiv care ascunde un interes personal. Asta se întâmplă când le oferim celorlalţi ajutor aşa cum eu nu au nevoie, ci cum credem noi că ne avantajează pe noi, urmărind un avantaj social. La fel de nociv este si sacrificiul de sine, altruismul extrem, punându-ne în slujba celorlalţi şi neglijându-le propriile nevoi.

Cum arată egoismul bun sau sănătos

Egoismul bun înseamnă să ne putem satisface propriile nevoi, să ţinem cont întâi de propria persoană, ca ulterior să ne simţim securizaţi şi să-i putem ajuta şi pe ceilalţi. Metafora cea mai sugestivă în acest sens este recomandarea pe care o primim atunci când călătorim cu avionul: să ne punem primii masca de oxigen, pentru ca apoi să le putem fi de ajutor copiilor sau celorlalţi.  Altfel, dacă noi nu suntem bine, nu le mai putem fi de folos nici lor.

Egoismul bun presupune să-ţi acorzi atenţie, să ţii cont de propria nevoie, fără să-l excluzi pe celălalt, fără să-i faci rău.

Egoismul bun înseamnă să poţi avea grijă de tine însuţi, să te protejezi şi să o faci într-un mod non-agresiv sau plin de desconsideraţie faţă de altă persoană – pentru tine dar nu împotriva celuilalt.

Continuarea articolului, aici

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite