Istoria Anului Nou. Calendarul şi civilizăţiile lumii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
În Egiptul Antic Anul Nou era sărbătorit în momentul in care Nilul ieşea din matcă
În Egiptul Antic Anul Nou era sărbătorit în momentul in care Nilul ieşea din matcă

Anul Nou reprezintă înnoirea simbolică a timpului, la cumpăna dintre ani. Conform isoricilor, cele mai vechi atestări despre celebrarea Anului Nou apar în vechiul Babilon şi dura 15 zile, dar sărbătorile de atunci păleau comparativ cu cele de astăzi.

Unele obiceiuri s-au păstrat, cum este de exemplu fixarea anumitor obiective pentru anul ce va urma. Babilonienii îşi impuneau, cel mai adesea, să înapoieze proprietarului uneltele împrumutate în anul trecut. Cele mai răspândite angajamente sunt, astăzi, pierderea kilogramelor în plus sau lăsatul de fumat.

În noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, trecerea dintre ani este sărbătorită printr-un ceremonial cu specific local, diferit de la o ţară la alta. În unele părţi al lumii petrecerea dintre ani are loc în alte perioade ale anului.

Calendarul şi civilizăţiile lumii

În funcţie de calendar oamenii şi-au planificat agricultura, vânătoarea şi sărbătorile. Multe culturi primitive foloseau săptămâna de 4 zile, posibil după cele patru puncte cardinale.

Asirienii foloseau calendarul în care săptămâna avea 6 zile.

Romanii foloseau calendarul în care săptămâna avea 8 zile.

Grecii şi egiptenii au împărţit lunile de 30 de zile în 3 părţi a câte 10 zile, numite decade.

Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic şi calendarul iudaic.

În calendarul gregorian, anul are 365 de zile, cât Pământul face o rotaţie în jurul Soarelui. Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII se foloseşte azi şi este declarat internaţional pentru uzul civil. El a fost adoptat de majoritatea ţărilor.

Calendarul islamic se construieşte în funcţie de mişcarea Lunii în jurul Pământului fără să ţină cont de mişcarea Pământului în jurul Soarelui.

Calendarul iudaic combină mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui cu mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului.

Anul nou în antichitate

Babilon. Noul an a fost celebrat pentru prima dată în Babilon, acum aproximativ 4000 de ani. În jurul anului 2000 î.Hr., Anul Nou babilonian începea cu prima lună plină după Solstiţiul de Iarnă (prima zi de primăvară). Celebrarea babiloniană a Anului Nou dura 15 zile.

Egiptul Antic. Anul Nou era sărbătorit în momentul in care Nilul ieşea din matcă, eveniment ce se petrecea pe la sfârşitul lui septembrie şi fără de care recoltele nu erau posibile.

Împeriul roman. Romanii sărbătoreau Anul Nou în Martie, dar calendarele romane au fost schimbate de împăraţi, iar de cele mai multe ori nu aveau legătură cu mişcările Soarelui.

În jurul anului 153 î.Hr., senatul Roman a declarat data de 1 ianuarie ca prima zi din calendar. Anul avea 365,25 de zile dar, cu toate acestea, au apărut din nou nesincronizări.

Senatul roman a schimbat din nou începutul anului la 25 martie. În 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul lui Iulius Caesar, considerând că perioada anului de 365,25 de zile este prea lungă. A stabilit că anul are 365,14 zile. Diferenţa de 11 minute creştea anul calendaristic cu 7 zile la fiecare 1000 de ani.

Religia şi Anul nou

Biserica Catolică a interzis sărbătorirea Anului Nou pe motiv că avea elemente păgâne. Pe măsură ce creştinismul s-a răspândit, obiceiurile bisericeşti s-au împletit cu elementele păgâne existente în momentul convertirii. La fel s-a întâmplat şi cu Anul Nou, care a devenit zi de sărbătoare recunoscută de biserică în 487, când se celebra Circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscută în jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian.

Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea. Înainte, Echinocţiul de iarnă şi apoi Crăciunul aveau rolul începutului de An Nou.

În liturghia catolică, 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun, astfel această zi este dedicată Fecioarei Maria. În acelaşi timp, în a opta zi de la Naştere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) Circumcizia şi denumirea pruncului Isus - la fel şi în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este şi ziua Sfântului Vasile, episcop de Cesarea.

Aceeaşi sărbătoare, perioade diferite

Poporul evreu sărbătoreşte Rosh Hashanah - o ocazie solemna şi sfântă în septembrie sau octombrie.

Biserica ortodoxă rusă sărbătoreşte Anul Nou la14 ianuarie.

În China acesta Anul Nou cade între 21 ianuarie şi 19 februarie.

În Iran este Anul nou e sărbătorit în luna martie.


Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite