Izolare între maşini

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Spălaţi-vă pe mâini cât mai des, nu duceţi mâinile murdare la faţă, dezinfectaţi toate suprafeţele cu care intraţi în contact, preparaţi termic tot ce consumaţi în perioada asta. Şi staţi acasă. Pe cât posibil de mult, staţi acasă!”, urlă din jumătate-n jumătate de oră o voce ce se aude din difuzoarele amplasate la fiecare colţ de bloc, staţie de autobuz, gură de metrou.

Oriunde ai fi, la fiecare jumătate de oră auzi ce trebuie să faci pentru a ţine virusul departe de tine, pe care nu-l simţi când pătrunde în măruntaiele tale, provocând un foc în plămâni. Chiar dacă nu-l simţi, ai toate şansele să-l dai mai departe, aşa că mai bine stai în casă. Dar înainte de a încuia uşa în urma ta şi de a sta acasă, te asiguri că ai tot ce este vital vieţii în izolare: munţi de mâncare, râuri de apă şi dezinfectant şi, neapărăt, tone de hârtie igienică şi şerveţele. Iei şi asta, să fie. O iei şi pe asta, că poate nu va mai fi data viitoare când vii să-ţi refaci stocul vital existenţei. Iei şi vreo trei din ălea, că ai văzut cum omul din faţa ta a pus vreo două în coşul care mai are puţin şi vomită. Te pui la coadă. N-ai mască pe faţă, că ştii că ajută doar dacă eşti bolnav. Nu eşti tu atent la ce zic la televizor? Normal că eşti. Doar că uiţi de distanţa pe care ar trebui s-o păstrezi între cel din faţa ta şi te bagi în curul lui. Anticipezi lipsa de apropiere din izolare, probabil. Omul nu-ţi zice nimic, doar se împinge şi el la rândul lui în persoana din faţa lui, în timp ce o doamnă surmenată, probabil nemâncată de câteva ore, trece prin faţa unui scaner produsele absolut necesare vieţii tale în izolare.

Te chinui să arunci produsele în portbagajul maşinii. Scoţi, arunci în hăul negru din portbaj, repeţi. Şi când nu mai poţi arunca, începi să îndeşi, iar când nici să mai îndeşi nu mai ai unde, împarţi sarcini. Fiecare membru din familie va căra câteva ceva. Cel de-al treilea bax de hârtie igienică îl va ţine bunica în braţe, că doar ai luat-o şi pe ea la cumpărături, să ajute. În sfârşit ai terminat de umplut maşina. Poţi pleca liniştit spre izolare. Dacă ar fi mai cald afară, te-ai simţi ca-n august, când te muţi cu familia la mare şi iei cu tine şi reşoul, că niciodată nu e suficientă mâncare la all-inclusive. Până porneşti maşina auzi însă iar vocea care-ţi spune să te speli pe mâini, să nu duci mâinile la faţă şi să stai în casă. Nici curat pe mâini nu eşti şi nici acasă, în izolare, aşa că apeşi cât de tare poţi pe acceleraţie şi maşina greoaie o ia din loc.

Ajungi în parcarea din faţa blocului. Aici alţi vecini scot şi ei din portbagajele lor doar strictul necesar. Baxuri, sticle, pungi umplute până-n gât. Un copil se chinuie c-un bax cu pufuleţi. 10 pungi mici într-una mare. A prins-o de-un capăt şi-o ţine strâns în braţe. Oamenii mari nu-l bagă-n seamă, ocupaţi cu a termina cât mai repede aprovizionarea şi a închide uşa în spatele lor. Cu punga în braţe, puştiul face câţiva paşi, dar nu reuşeşte să se distanţeze mult, că se împiedică de ceva. Baxul cu pufuleţi îi cade la picioare şi vede că s-a împiedicat de-un capăt de plapumă roz. Între două maşini, acum golite de cele necesare traiului în izolare, un domn doarme. Pat îi e o plapumă roz, de sub care iese o claie de păr unsuros. La picioare are şi el câteva plase. „Oare are pufuleţi acolo?”, se întreabă copilul. El e singurul care-l vede. Se apleacă către punga cu pufuleţi pe care a scăpat-o din braţe şi-o rupe la un colţ. Scoate din ea o pungă mai mică, plină cu viermi galbeni şi pufoşi, şi o lasă pe plapuma roz a bărbatului care s-a izolat între două maşini dintr-o parcare plină cu oameni.

„Spălaţi-vă pe mâini cât mai des, nu duceţi mâinile murdare la faţă, dezinfectaţi toate suprafeţele cu care intraţi în contact, preparaţi termic tot ce consumaţi în perioada asta. Şi staţi acasă. Pe cât posibil de mult, staţi acasă!”, urlă iar vocea fără faţă din difuzorul de la colţul blocului.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite