Luiza Zan, o femeie liberă
0Dacă nu ascultaţi Radio Guerrilla şi nu mergeţi prin cluburile de jazz, tot e posibil să v-o amintiţi pe Luiza Zan, câştigătoarea premiului I la Cerbul de Aur, în 2004. Azi e o cântăreaţă apreciată.
Aţi trecut săptămâna aceasta, joi, prin piaţa „George Enescu", din Capitală? Aţi fi auzit ceva nemaiauzit în România: vocea puternică a Luizei Zan împletită cu cea a vocaliştilor de la Snaps, un grup de gospel. Iar în urmă cu vreo trei zile era la Braşov, în Piaţa Sfatului, unde a organizat Festivalul fatzaDA. Nici acolo n-aţi prins-o? Nu-i nimic, vara abia a început, iar sâmbătă, în acest weekend, concertează din nou.
Luiza Zan a început să cânte pe la 3 ani, însă abia la 16, când l-a ascultat prima dată pe Nat King Cole, a hotărât că vrea să cânte jazz. „Nu e o meserie care să te umple de bani. Munceşti non-stop şi câştigi mai puţin decât dacă ai face alt gen de muzică. Dar la jazz îmi place tot: cum e construită melodia, restul culorilor pe care le aud, armonia. Îmi place şi textul, poeziile sunt foarte profunde."
„Cei de la Holograf veneau la noi acasă"
E adevărat că a influenţat-o şi atmosfera din casă: „Îmi aduc foarte clar aminte serile în care veneau cei de la Holograf la noi acasă. Îmi aduc aminte cum venea Virgil Popescu (n.r. - compozitor) şi stătea de vorbă cu mama. Sau de cvartetul Voces. Era o anumită atmosferă care, cumva, mie îmi spunea că aşa e bine să fie, pentru că toată lumea cânta, râdea, se simţea bine".
(Mama Luizei cântă la vioară şi violă, iar bunicul ei era acordeonist). Poate a contribuit şi faptul că a copilărit la Tulcea. „Se zice despre copiii care cresc pe malul unei ape curgătoare că sunt mai visători, mai romantici. E adevărat. Veneam de la liceul «Spiru Haret» spre casă, pe Babadag, unde stăteam, şi mă opream în fiecare zi pe malul Dunării. Mi-a plăcut foarte mult copilăria mea."
Dar nu vă lăsaţi păcăliţi! Adolescenta Luiza Zan nu călca pe nori... Mergea săptămânal la „rockotecă", de unde se întorcea acasă plină de vânătăi, pentru că făcea pogo (n.r. - un stil în care dansatorii sar pe loc şi se izbesc unii de alţii). „Mă duceam să ascult Tiamat. Eram rockeriţă, dar, în paralel, ascultam şi jazz. Nu am pus bariere."
Luiza Zan împreună cu fiica sa, Eva Luna Foto: arhivă personală
„Pe studenţi Îi las să scoată din mine ce vor"
Şi la şcoală era ambiţioasă. Pentru că familia se mutase în apropiere de Piatra Neamţ, Luiza se trezea în fiecare zi la 4.20 ca să prindă trenul cu care mergea 15 kilometri până în oraş, la liceu. Orele începeau la 7, aşa că o oră o petrecea în faţa şcolii, studiind. I-a plăcut cartea. „Am vrut să învăţ tot ce se poate despre muzica clasică. Am fost şi la concursuri. Cumva, era obligatoriu. Am şi fost o fire competitivă, dar nu mă duceam la concursuri ca să demonstrez ceva, ci ca să cunosc oameni, să văd nivelul din ţară, să mă orientez un pic, să învăţ." A luat şi premiu la olimpiada de canto clasic, aşa că la Conservator, la Iaşi, a intrat fără examen.
După ani, a devenit ea însăşi profesoară la Conservatorul din Bucureşti, unde predă jazz vocal. „Studenţilor le-am spus să mă vadă ca pe un om care are un pic mai multă experienţă decât ei, şi poate faptul că vin cu inima deschisă şi-i las să scoată din mine ce vor le va folosi mai mult decât mi-a folosit mie în facultate întâlnirea cu anumiţi oameni."
Deocamdată, însă, e în concediu de maternitate. Vorba vine concediu - e, în continuare, foarte activă. Pe Eva Luna, fetiţa ei de un an şi jumătate, o ia cam peste tot. La repetiţii, în taberele de creaţie, uneori şi la concerte, dacă nu e muzica prea tare. „O iau cât de des pot, dar am descoperit că uneori se simte mai bine dacă o las, decât dacă o iau.
Mi-am propus de când s-a născut şi i-am spus şi ei că vreau să fie o fiinţă independentă, care ştie foarte clar că mama e acolo oricând vrea ea, în inima ei, dar că fizic va trebui să se descurce de multe ori pe cont propriu. Întotdeauna am ţinut mai mult la legătura afectivă, decât la cea fizică. Odată am plecat într-un mini-turneu şi am lăsat-o patru zile la mama. Când m-am întors, am petrecut cel puţin un sfert de oră, pe ceas, uitându-ne una la cealaltă şi mângâindu-ne pe păr. Fără niciun cuvânt, fără explozie de emoţie."
„Vrei să-ţi uneşti viaţa cu a mea? OK... De ce?!"
Dacă ar fi să caracterizăm viaţa Luizei Zan într-un singur cuvânt, am zice: „libertate". Dincolo de libertatea vieţii de artist, care se traduce prin posibilitatea de a-şi alege proiectele în care se vrea implicată, e şi libertatea personală: alegerea de a nu fi legată de un bărbat anume. Deşi are, ca majoritatea femeilor, fantezia rochiei de mireasă pe care n-a purtat-o niciodată. „Într-o zi, uitându-mă după rochii de mireasă, am căzut într-un canal! Mi-am dat seama, atunci, că nu e bine să te gândeşti atât de serios la asta..."
Altfel, spune că e atât de încrezătoare în forţele proprii, încât i-a fost greu să găsească un bărbat mai bun decât ea. „Am nevoie de cineva care să fie mult peste nivelul meu. Nu exclud posibilitatea să mă căsătoresc, dar acum îmi doresc un partener cu adevărat puternic, de la care să învăţ. Eu însămi fiind genul de om care a făcut singur foarte multe lucruri. Mă descurc atât de bine pe cont propriu, încât să vină cineva să-mi spună: «Vrei să-ţi uneşti viaţa cu a mea?» OK... De ce?!"
Anul acesta, cântăreaţa împlineşte 32 de ani. „Pe măsură ce te îndepărtezi de 30, încep să nu mai conteze anii ci, concret, ce faci. Nu mai am scopuri de genul: până la 30 trebuie să fac aia. Nu: astăzi ce-am făcut? Nu că trece timpul altfel, dar se schimbă priorităţile."
Iar priorităţile ei în acest moment sunt Eva Luna şi muzica. Cineva a întrebat-o, cu mult timp în urmă: „Cine are nevoie de o cântăreaţă de jazz, de ce faci asta?". Şi i-a răspuns: „Eu am nevoie de mine, până una-alta. Nu că nu ştiu să fac altceva, dar prin asta mă exprim cel mai bine. Şi cred că fiecare are pe Pământ datoria nu de a lăsa ceva în urmă, ci de a se lăsa pe sine. Şi nu o poţi face decât punând toată fiinţa ta într-o chestie care poate să scoată din tine tot".
"Pe măsură ce te îndepărtezi de 30, încep să nu mai conteze anii ci, concret, ce faci. ''
Luiza Zan cântăreaţă de jazz
Proiectele vechi revin la viaţă
În 2004, când a câştigat premiul I la Cerbul de Aur, Luiza Zan nu era pregătită pentru succesul care avea să dea peste ea şi peste trupa din care făcea parte: Slang. „S-a întâmplat că noi am cântat din suflet şi ne-am trezit cu un tăvălug de informaţii pe care nu ţineam neapărat să le aflăm: despre showbiz, despre ce înseamnă să semnezi un contract cu o casă de discuri. Eram inocenţi şi ne-a luat pe sus.
Ne-a găsit cumva nepregătiţi succesul acela. Pe mine, personal. N-aş vorbi în numele tuturor. Dar eu sigur nu asta căutam atunci", povesteşte Luiza.
Un an de cotitură pentru trupa slang
Trupa a trecut după aceea printr-o perioadă dificilă în care „viaţa personală şi-a spus cuvântul". „Am amestecat lucrurile în momente în care n-ar fi trebuit s-o facem... poate. Sau poate tocmai asta a făcut să funcţioneze: chimia. Dar, la un moment dat, ne-am rupt."
Artista spune însă că anul acesta este unul „de cotitură" pentru trupă. „Încercăm să reformulăm Slang. Am mers mai departe, ne-am căutat în diverse formule, ne-am gândit la cum ar fi cel mai bine să sune. E adevărat că în grupul Slang, aşa cum îl ştie toată lumea, îşi aduceau contribuţia oameni cu viziuni diferite asupra muzicii."
Proiectul „de suflet" rămâne, însă, colaborarea cu grupul de gospel: Snaps. „În Bucureşti, lumea a început să audă de el foarte recent. Deşi noi cântăm împreună de vreo şapte ani. E un grup din Sfântu-Gheorghe. Am cântat cu ei în diverse formule: mai mari, mai mici. Acum ne-am stabilit la un număr fix de zece persoane."Un alt proiect în care Luiza Zan investeşte multă energie este un trio cu pian şi chitară, pe care preferă să nu-l dezvăluie deocamdată.
între Billie Holiday şi Romica Puceanu
De curând, a lansat şi un duo cu reputatul chitarist Sorin Romanescu. „Cu el am tot cântat, dar de data asta noutatea e stilul muzical abordat. Îi spunem: «Mahala». E o paralelă între Billie Holiday şi Romica Puceanu. Au trăit fix în aceeaşi perioadă, amândouă au fost cunoscute, doar că erau complet diferite", explică Luiza.
"S-a întâmplat că noi am cântat din suflet şi ne-am trezit cu un tăvălug de informaţii pe care nu ţineam neapărat să le aflăm: despre showbiz, despre ce înseamnă să semnezi un contract cu o casă de discuri.''
Luiza Zan cântăreaţă de jazz
CV
- Profesoară la Conservator
- Numele:Luiza Zan
- Data şi locul naşterii: 7 octombrie 1980, Tulcea
- Studiile şi cariera:
- 2004: Conservatorul din Iaşi, secţia lead oratoriu
- 2006-2007 a lucrat la spectacolul de dans contemporan „Visa Game", cu Pascal Allio şi Cosmin Manolescu
- Din 2008: profesor asociat la Conservatorul din Bucureşti
- Premii şi distincţii:
- Premiul juriului la Montreux Jazz Voice Competition în 2003
- Premiul II la Montreux Jazz Voice Competition în 2004
- Premiul I la Festivalul Internaţional Cerbul de Aur în 2004
- Desemnată „Muzicianul anului 2011" în cadrul ultimei ediţii a Galei Premiilor de Jazz
- Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
