Stil de viaţă

articolul anterior articolul urmator

Mâna de pe fund

22
3 Jun 2020 08:51:06
Laura Andreea Popa

Nu-mi mai aparţin propriului corp. Mintea mi-a fugit din el, incapabilă să înţeleagă ce s-a întâmplat. Am rămas o carcasă goală, cu mâna unui străin pe fundul meu.

Aveam vreo nouă ani când un oarecare străin mi-a pus mâna pe fund. Eu şi ai mei ne mutaserăm de un an într-o zonă mai „bună” din Braşov, foarte aproape de Centrul Vechi. Zona era, încă de pe-atunci, una îmbătrânită, alcătuită în proporţie destul de mare din cupluri de bătrâni care te salutau zâmbind când te vedeau pe stradă şi care erau atât de deschişi cu tine, că te-ar fi invitat la ei în casă fără să se gândească de două ori la asta. Tot ei erau şi cei care nu se mai puteau ocupa singuri de îngrijirea curţilor în care locuiau, aşa că zona era ca un magnet pentru persoanele interesate să câştige rapid nişte bani, pe care să-i dea apoi pe băutură la magazinul cu servire la geam. Acelaşi magazin de la care obişnuiam să-mi cumpăr chipsuri cu sare atunci când mama lua salariul. Aşa s-a întâmplat şi-n ziua în care bărbatul înalt, cu haine soioase şi rupte pe alocuri, pe care obişnuiam să-l văd strângând gunoaiele din curţile bătrânilor din cartier, mi-a pus mâna pe fund.

Mama doar ce se întorsese acasă de la firma de încălţăminte la care lucra în perioada aia. Era zi de salariu, aşa că ştiam că-mi va da bani pentru chipsuri. Cum i-am primit, am şi alergat spre magazin. L-am văzut pe bărbat de-ndată ce am urcat cele câteva scări care dădeau spre geamul la care vindea o doamnă cu păr negru, dar cum el era mai tot timpul acolo, nu mi s-a părut nimic ieşit din comun. Tejgheaua la care se făcea comanda era prea înaltă pentru mine, aşa că trebuia să mă ridic pe vârfuri şi să mă prind cu degetele de ea atunci când ceream ce-mi doream. Şi cum stăteam lipită de tejghea, urmărind-o cu privirea pe vânzătoare, am simţit mâna bărbatului pe fundul meu. Dacă n-aş fi fost sprijinită de bucata de lemn care ţinea loc de tejghea, cel mai probabil m-aş fi scurs la picioarele lui. O moleşeală fierbinte mi-a trecut instant prin tot corpul, din creştet până-n vârful degetelor de la picioare. Văzând că n-am nicio reacţie, bărbatul s-a lipit de mine. Doar pentru câteva secunde, dar suficiente cât să mă facă să-mi pierd stăpânirea de sine. Am înşfăcat punga cu chipsuri şi am fugit fără să scot un cuvânt sau să privesc în urmă.

N-am avut curaj să intru în casă imediat. Îmi tremurau mâinile şi credeam că pantalonii poartă urma palmei bărbatului, ca pe o dovadă a celor întâmplate. Când am reuşit să-mi fac curaj să intru în casă, nu le-am spus nimic alor mei. Am închis totul într-o cutie pe care am îngropat-o cât mai adânc în mine şi de unde mai aud, uneori, monştri urlând. De-atunci, pentru următorii trei ani cât a mai funcţionat magazinul cu servire la geam, n-am mai avut curajul să mă apropii de el.

De la nouă şi până la 26 de ani, momente asemănătoare au mai existat. Într-o seară, când aşteptam autobuzul să mă întorc acasă, un bărbat şi-a dat jos pantalonii şi a încercat să se apropie de mine. Fără să-mi dau seama, m-am trezit pe partea opusă a unei străzii cu două benzi de circulaţie pe sens şi nu eram în stare să-mi amintesc cum am traversat-o.

În centrul Bucureştiului, la Unirii, un bărbat mi-a blocat calea. Când încercam să fac stânga sau dreapta, el îmi imita mişcarea, blocându-mi drumul. Îmi amintesc că am încercat să mă întorc, să fug din calea lui, iar atunci el mi-a ridicat fusta. Din nou, totul n-a durat mai mult de câteva secunde, timp în care pe lângă mine treceau oameni. Sau episodul de la casa de marcat dintr-un supermarket, unde intrasem imediat după sală, în echipament sportiv, şi un bărbat aşezat la coadă în spatele meu mi-a pus mâna pe fund, scuzându-se că „la aşa pantaloni...”. Sau toate momentele în care bărbaţii pe care-i opresc pe stadă pentru un interviu încurcă zâmbetul meu cu o invitaţie la a-mi atinge sânii.

În momente ca astea, când propriul tău corp, tot ce ai mai intim, este atins fără voia ta, mintea reacţionează în cele mai ciudate moduri, totul pentru a supravieţui celor câteva secunde de teroare. Frica se instalează mult mai târziu şi are rădăcini adânci, care se întind peste trupul gol. Goliciunea corpului ajunge să te înspăimânte, iar formele lui să fie duşmanii cu care porţi lupte nesfârşite, încercând să-i ţii ascunşi cât mai bine. Asta pentru că nu vrei ca ei să producă un alt război care să se termine c-o mână străină pe fund.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

22 Comentarii

Ionel Marcu
3.06.2020, 09:20:30

Astea sunt probleme minore, fac oamenii lucruri și mai rele, tu nu citești Presa, nu te uiți la tembelizor? Când unii fură, ucid, conduc beți, alții plătiți regește să-și servească țara, o fură, iau mită, o conduc în interes personal și de clică, tu te plângi că un mârlan ți-a pus mâna pe fund două secunde! E mult mai rău să dea unul beat, pe șosea, cu mașina peste tine sau să-ți pună cuțitul la gât și să-ți ia banii sau să-ți pună niște boxe cu muzica lui la maxim iar dacă e la 50-100 de metri tu nu auzi decât bașii, nu două secunde, două ore. Din 8 miliarde de oameni e normal să existe și asemenea indivizi și să ne lovim tot timpul de ei. Iar cei ce nu-ți pun mâna pe fundul lucrat la sală, îl admiră de la distanță, probabil că te deranjează și asta. Care ar fi alternativa, să nu mai mergi la sală, să fii o grasă iar oamenii să întoarcă capul în direcția opusă, crezi că e mai bine? Atunci ar trebui să fii supărată. Oamenii admiră frumosul sub toate formele, dar nu trebuie să-l agreseze.

+5 (13 voturi)
Demetrescu Radu
3.06.2020, 09:58:41

Nu sunt ' probleme minore', sunt 'probleme' zilnice şi de cele mai multe ori infracțiuni care şi in România trebuie pedepsite ca atare. Oamenii trebuie sã-şi ținã mâinile acasã, nu este permis sã atingi nepotrivit pe cineva cunoscut fãrã consimțãmânt. Cât despre pipãit strãini.......

+6 (8 voturi)
Sorin Ionascu
3.06.2020, 10:30:28

Ioane, NU sunt probleme minore. Se poate presupune ca tu, ca barbat, te consideri cumva ferit de aceste manifestari, dar eu te intreb - cum te-ai simti daca, aflat intr-un loc public pentru orice treaba, ai simti brusc o mana ferma peste fese? Sau o gura fierbinte care incearca sa te sarute pe ceafa sau chiar pe gura? Crezi ca e imposibil? Mai gandeste-te. Mai mult, gandeste-te ca femeile, prin natura lor, sunt mai fragile, la fel si copiii. E usor sa traumatizezi pe cineva pentru tot restul vietii cu un gest aparent banal. Si cu cat trauma apare mai devreme, cu atat e mai adanca, mai inradacinata in fiinta respectiva si mai persistenta. O trauma psihica poate fi la fel de nociva ca una fizica. Iar ceea ce se povesteste in text este doar inceputul, care deschide drumul spre agresiuni mult mai dure: viol, talharie, chiar crima.

+7 (7 voturi)
Zevescu Zev
3.06.2020, 09:44:29

Mda. Ce sa spun, altceva decat spray cu piper, sau permis pentru Glock. Din pacate, e o realitate urata dar social aproape tolerata. Ehei, sa vedeti ce o sa fie peste cativa ani, cand produsele tinere ale invatamantului si, in general, al societatii romanesti asa cum este ea azi vor veni sa in,ocuiasca machismo-ului balcanic batranesc. Din pacate, ca anticorp tot ce poate oferi societatea romaneasca este o miscare feminista compusa din cateva descreierate care copiaza niste modele de ‘actiuni publice’ de la altii fara sa priceapa nimic din ele - exhibitionism pur, efect bineinteles zero.

0 (2 voturi)
m wakki
3.06.2020, 10:24:27

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (22)