Meserie penibilă, salariu dolofan

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Luminiţa, care nu izbutea să-şi găsească niciun job. Cumpăra ziare şi se chiombea la mica publicitate, doar-doar. De la toate interviurile la care mergea, se întorcea cu coada şi fusta între picioare. Toate se terminau cu „vă sunăm noi”, ştim cu toţii ce înseamnă asta.

La un moment dat, mi-a dat uşa de perete, am crezut că a venit în sfârşit cutremurul lui Mărmureanu. Luminiţa avea un zâmbet ca o felie de portocală. „Am job!”. Nici când strigau ăia „Habemus Papam”, la Vatican, nu erau atâtea triluri într-o singură frază. Am întrebat-o, politicoasă, cărei firme sau cărei instituţii bugetare datorăm această onoare.

Mi-a spus că e o companie de videochat. Video ce?! N-am insistat astfel fiindcă n-aş fi înţeles semnificaţia termenului englezesc, ci pentru că ea e de vârsta mea şi, la patruzeci şi ceva de ani, se presupune că e mai potrivit un job în contabilitate decât în ecranele perverşilor fără frontiere. Era voioasă ca o veveriţă care în sfârşit a spart nuca şi a dat de miez. Se angajase la o firmă unde apărea pe webcam-urile tuturor celor interesaţi. Dar nu era pe dezbrăcatelea, era pe vorbitelea. I-am zis: hai, lasă-mă-n pace, nu cred aşa ceva. Ea mi-a spus că, pe lumea asta, există încântător (sau alarmant, depinde cum priveşti lucrurile) de mulţi nevorbiţi.

În fiecare zi, Luminiţa trăncănea tâmpenii cu toţi ciudaţii pe Internet, despre problemele lumii în care trăim şi, mai ales, despre angoasele clienţilor – de la divorţuri la hemoroizi, de la ratele la bancă la şobolanii din subsol. Fata câştigă şi în ziua de azi mai mult de 2000 de euro pe lună (da, am pus numărul corect de zerouri). Patronii companiei sunt într-un extaz vecin cu supradoza de cocaină. Nu mai văzuseră atâta bănet de pe vremea când făceau contrabandă cu benzină, la frontieră, că era embargou la sârbi.

Când locuiam în Canada, am văzut angajaţi la supermarketuri a căror singură grijă era să verifice la ieşire, din ochi, dacă ai în coş numai ceea ce ai pe bonul fiscal. Aruncau o privire de Antones... pardon, de politician trezit din somn, dar nu făceau niciodată inventarul complet. Am spus că, atunci când am să fiu mare, am să mă fac supraveghetor de coşuri.

Aviz celor care n-au job şi sunt disperaţi: videochat-urile angajează continuu. Numai o pătrime din ele sunt porno, restul sunt create doar pentru nişte simpatici sociopaţi. Alături de afacerile cu gunoi, amaneturi şi pariuri, videochat-urile îmbobocesc. Ştiu oameni de 50 de ani angajaţi în asemenea firme. Pălăvrăgesc cu mucoşi de 16 ani, ca să-i convingă naibii că piţipoanca aia care i-a părăsit nu e singura femeie de pe faţa pământului.            

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite