O lecţie despre miturile ambalajelor
0
Oricum ai face calculele, ambalajele sunt o veste proastă pentru planetă, iar odată cu Crăciunul, consumul atinge punctul culminant. Dar ambalajele nu sunt chiar atât de rele, aşa cum Stephen Aldridge şi Laurel Miller arată în cartea „Why Shrink-wrap a Cucumber? The Complete Guide to Environmental Packaging (De ce să ambalezi un castravete? Ghidul complet al ambalajului mediului)”.
În realitate, pot fi la fel de utile planetei aşa cum sunt şi pentru producători, retaileri şi consumatori. Autorii recunosc că de cele mai multe ori, produsele vin supra-ambalate. „Oamenii au o mulţime de idei preconcepute legate de ambalat. Toată lumea vrea să facă ceea ce e bine pentru mediu, dar uneori nu este cel mai potrivit. În anii '60, jucăriile erau ambalate în cutii pe care era lipită o imagine în faţă, acum primeşti cutii uriaşe cu mult spaţiu gol şi cu straturi de carton inutile. Nu există nicio scuză pentru asta“, susţine Aldridge.
Dar designerul şi consultatul a numeroase branduri în ceea ce priveşte ambalarea menţionează că este esenţial ca încă de la începutul proiectării oricărui produs trebuie luat în considerare acest aspect, iar ambalatul lui să nu fie doar un punct bifat de pe listă. Şi în timp ce lumea face eforturi pentru a ambala cât mai puţin pentru a salva mediul înconjurător, Aldridge spune că nu aceasta este neapărat soluţia.
Leguma cel mai des împachetată
Kilometrii de folie de plastic folosită pentru ambalarea lui par, la prima vedere, o risipă. Castravetele este leguma cel mai des întâlnită în ambalaj şi a fost de multe ori folosit în campaniile anti-împachetare. De ce un măr sau un cartof poate sta neîmpachetat, iar un castravete nu?
Cercetătorii au arătat că un castravete ambalat se păstrează de trei ori mai mult decât unul neîmpachetat. După 14 zile, primul pierde doar 1,5% din greutate prin evaporare în comparaţie cu cele 3,5 procente în trei zile ale unui castravete neîmpachetat, potrivit publicaţiei „The Independent“.
O viaţă mai lungă înseamnă mai puţine livrări şi mai puţine deşeuri, este de părere Aldridge. La nivel global aruncăm aproximativ 50% din mâncare, care ajunge ulterior la groapa de gunoi şi emană un gaz cu efect de seră. „Exemplul castraveţilor este semnificativ pentru că demonstrează producătorilor modul în care percep consumatorii materialele. Unele materiale (cum ar fi sticla) apar destul de rar pe lista lor, în timp ce altele (precum plasticul) este de nelipsit“, scrie Aldridge.
Pungă de unică folosinţă sau pungă de bumbac?
Foarte puţine piese de ambalat sunt un sinonim cu dezastrul precum sacoşa de plastic de la magazin. Dar nici punga din bumbac sau din plastic mai greu nu reprezintă o alternativă reuşită, cel puţin pentru binele planetei.
„Un studiu recent al Agenţiei Mediului a constatat că o sacoşă din bumbac trebuie să fie folosită de 130 de ori pentru a fi la fel de avantajoasă protejării mediului ca o pungă de plastic de unică folosinţă. În cazul în care o pungă de unică folosinţă a fost utilizată de trei ori, una de bumbac ar trebui să fie folosită de 393 de ori pentru a avea aceeaşi amprentă de carbon“, susţine Aldridge.
Spre exemplu, foarte multe cutii sunt fabricate din aluminiu astăzi, material care rămâne un simbol al gunoiului şi al deşeului. Dar tehnologic vorbind, acest lucru înseamnă că ambalajele pe care le folosim sunt mult mai ecologice decât ne-am fi închipuit acum câteva zeci de ani, când aluminiul nu era prima opţiune de ambalat.
„Mai ţineţi minte scena din filmul Fălci, în care Quint a zdrobit o doză de bere cu o singură mână? Pe atunci, o doză obişnuită cântărea 60 de grame şi era nevoie să fii macho ca să poţi face asta cu o mână. Astăzi are 14 grame şi este mai subţire decât firul de păr. Oricine poate fi Quint astăzi”, a argumentat Aldridge. Cercetările au arătat micşorări similare şi în cazul altor ambalaje pentru produse precum iaurturi şi băuturi în sticle de plastic.
Mai puţin înseamnă mai mult
În mod inevitabil, multe dintre îmbunătăţirile procesului de ambalat au apărut nu pentru că marile companii au făcut vreo faptă nobilă, ci ca răspuns al cererii consumatorilor, dar mai ales datorită realizării că mai puţin este mai ieftin.
„Cu cinci ani în urmă, telefoanele mobile erau livrate în cutii mari, de calitate, cu tot felul de compartimente ascunse. Simplitatea ambalajului celor de la iPhone a fost antidotul, în timp ce restrângerea ambalajului ebook-urilor Kindle al celor de la Amazon a arătat că este posibil să produci ambalaje prietenoase cu mediul, dar care să păstreze în acelaşi timp creativitatea“, a exemplificat Aldridge. „Astăzi, ambalajul iPhone, prin comparaţie, pare chiar exagerat”, a adăugat el amuzat.
Se poate cu plastic bio?
Plasticul nu este extraordinar în contextul în care fabricarea sa implică zeci de litri de petrol şi în schimb nu ajunge decât să fie unul dintre deşeurile care se descompun la groapa de gunoi în peste 500 de ani. Plasticul Bio, care ar putea fi soluţia acestei probleme, ar trebui să treacă printr-un proces îndelungat înainte de a deveni ecologic.
Aldridge precizează că sunt semne promiţătoare că industria foloseşte plastic reciclabil obţinut din culturi sau din cel tradiţional, iar Uniunea Europeană a început să ia măsuri în această privinţă.
Se încarcă comentariile...
