Stil de viaţă

articolul urmator

Omul nou - action hero

4
29 Mar 2013 12:43:30
Dalia Puşcă

V-aţi întrebat vreodată de unde această adulare în masă a anumitor bresle, cum ar fi cea a actorilor, a muzicienilor? De unde această dorinţă de a şti totul despre ei şi vieţile lor, dar şi a lor de a se dezvălui tuturor mai mult sau mai puţin? Şi de ce ei când îşi fac meseria au parte în plus şi de aplauze, iar ceilalţi nu? Nu suntem toti la fel?

O sală de operaţie -  chirurgi echipaţi, asistente, lumini, aparate în funcţiune, muzică clasică. După multe ore de concentrare în sfârşit se închide operaţia. Pare o reuşită. Toţi răsuflă uşuraţi, se întorc către sală, îşi dau halatele jos, se înclină. Publicul aplaudă frenetic, ovaţii, se aruncă pălării în aer. Bucurie mare - mare sărbătoare. A doua zi, ziarele scriu pe prima pagină: primul transplant de creier - o reuşită la scenă deschisă!

Descindere la locuinţa unui mafiot. Agenţii ies cu mai mulţi suspecţi legaţi şi cu nişte mărfuri confiscate. Mafiotul urlă că e nevinovat. Politiştii îşi asigură "prada", se întorc şi se aliniază, apoi se înclină. Publicul aplaudă frenetic...

Şofer de autobuz. Speeeeeeeeed. Din păcate nu e niciun răufăcător la orizont. Însă, o bătrână în scaun cu rotile aşteaptă în staţie. Şoferul nu doar opreşte, dar coboară el însuşi şi o ajută să urce, apoi la staţia de coborâre o ajută să se dea jos. Martorii sunt uluiţi, toţi aplaudă. Şoferul face plecăciune şi urcă înapoi la volan.

Cum ar fi să fie peste tot astfel, în fiecare clipă, oriunde ne-am afla. Aproape suprarealist, nu-i aşa?

V-aţi întrebat vreodată de unde această adulare în masă a anumitor bresle, cum ar fi cea a actorilor sau a muzicienilor? De unde această dorinţă de a şti totul despre ei si vieţile lor, dar şi a lor de a se dezvălui tuturor mai mult sau mai puţin? Şi de ce ei când îşi fac meseria au parte in plus şi de aplauze, iar ceilalţi nu? Nu suntem toti la fel?

Oare nu pentru că artiştii visează cu ochii deschişi şi intră alături de public într-o convenţie, o joacă dorită de toată lumea şi de care toată lumea are nevoie? Da, de care toată lumea are nevoie. Oare nu pentru că fiecare ne imaginăm într-un fel sau altul un film al vieţii noastre, în care noi suntem super-eroii?

Fiecare om, oricât de modest şi timid ar fi, ar vrea măcar o dată în viaţă aplauze la scenă deschisă! Iar mass-media şi tehnologia, societatea per total au evoluat exact în acest sens: avem operaţii live pe internet sau la Măruţă la emisiune, naşteri filmate, descinderi ale autorităţilor pe ici-pe colo în direct la ştiri şi toată viaţa oricăruia dintre noi în foto sau video-streaming pe facebook sau flickr, povestita pe bloguri si prin status-uri…

Ne trezim de dimineaţă, ne spălăm pe faţă. Din oglindă ne zâmbeşte tuturor un De Niro sau un Schwartzi, o Julia Roberts în Frumuşica (visul oricărei adolescente de la Monica Columbeanu încoace) sau - şi mai şi – direct Sharon Stone în Basic Instinct… Sigur, mai depinde şi de nivel, altora le zâmbeşte Salam sau fix Mozart.

Efectul cinematografic exhibiţionist de care suferă umanitatea se manifesta peste tot. Nu e persoană care să nu se vizualizeze sau să nu se viseze jucând într-un film, urmărind un hoţ, bătându-se cu zece lei-paralei, mergând pe covorul roşu sau cântând pe o scenă în faţa unui public în extaz, prezentand o emisiune sau jucand intr-un meci de fotbal. Sau… Sau…

Şi nu e nimic rău în asta. Chiar dacă, paradoxal, oameni inteligenţi se visează blonda de la drept sau eroi de filme de acţiune de mâna a doua. Şi se manifestă fără mari inhibiţii în acest sens. (Cei cu Mozart au un simţ al ridicolului mai ridicat, aşa că stau cuminţi şi interiorizaţi. La ei este însă mai grav pentru că, dacă nu pot defula, există risc crescut de psihopatie:)

Sunteţi aşadar doctori, poliţişti, şoferi de autobuz sau avocati si vreţi să învăţaţi să cântaţi la un instrument şi chiar s-o faceţi în faţa prietenilor sau a lumii întregi? Vreţi să cântaţi la karaoke, să vă povestiţi vieţile la televizor sau pe facebook si in tabloide, să pictaţi sau să scrieţi poezii? Faceţi-o!

Eu - suprarealist sau nu - votez pentru acest fel de ridicol, doamnelor şi domnilor, acela care presupune copilărie, visare, creativitate, defulare, bucurie şi mulţumire de sine. E mai sănătos aşa. Şi să-şi traseze fiecare graniţele psihopatologiei către care se îndreaptă. Sau ale penibilului.

Mă întreb totuşi unde vom ajunge când vom şti totul despre toată lumea, caci asta este tendinta… Telepatie şi o conştiinţă extinsă? Sau Big Brother şi un nou ev întunecat?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

paradoxal
29.03.2013, 22:38:43

Ce plictiseala de articol,,,

0 (2 voturi)
Stan Toma
30.03.2013, 17:07:14

Mai incearca.

-1 (1 vot)
canadezul
31.03.2013, 00:35:08

hmmm... o lume la care viseaza multi. si... totusi ea exista. desi pare o utopie... exista o lume unde soferul opreste cand vede pietonul pe trotuar si asteapta linistit pana pietonul ajunge pe celalalt trotuar si nu auzi tipete de genul "ba boule, imi creste barba pana treci tu strada", o lume unde intri in orice magazin si se intampla ceva nefiresc, un vanzator vine la tine si te saluta zambind, "cum te simti astazi". daca nu esti tare de fire, e posibil sa o rupi la fuga... e o lume unde in lift lumea saluta si discuta intre ei ca si cum s-ar cunoaste de ani buni, o lume unde te duci la guvern si... stupoare, gasesti un functionar amabil care zambeste si face conversatie cu tine. si, mai mult, se ofera sa te ajute sa-ti rezolvi problema fara spaga. si exemplele pot continua, sunt multe, multe. desi, stimata autoare, lumea de mai sus pare utopica pt unii, starneste rasul altora, lumea cu pricina exista. si pe acasa inca mai sunt batrani care nu au uitat-o... ei ii spun simplu, "lumea civilizata".

+1 (1 vot)
Herr Hoher
31.03.2013, 21:27:25

Dupa Gina Pistol, vine Dalia Pusca. Urmeaza Smaranda Mitraliera si Margareta Tun.

Modifică Setările