Stil de viaţă

articolul anterior articolul urmator

Ori la bal, ori la spital

47
11 Dec 2013 12:24:55
Simona Catrina
„ Am chemat o ambulaţă privată, iar ăia m-au băgat, cu sirene, pe uşa 
pentru descarceraţi” FOTO Adevarul
„ Am chemat o ambulaţă privată, iar ăia m-au băgat, cu sirene, pe uşa pentru descarceraţi” FOTO Adevarul

Pentru că tot ne aflăm în plin scandal cu spitalele (probabil că Biancăi Drăguşanu nu i-a mai ţiuit nicio ureche, prin urmare televiziunile au rămas fără ştiri), vă spun şi eu o poveste.

Am ajuns la spital acum câteva săptămâni, cu o criză oribilă de ulcer. Nu mă întrebaţi care spital, e unul mare din Bucureşti, dar nu-l numesc dintr-un motiv logic, simplu şi etic: toate sunt la fel şi ar fi nedrept să latru numai la unul.

Ştiam că, dacă vii cu taxiul, te tratează ca pe unul care vrea să-şi panseze un furuncul şi aştepţi două zile în triajul UPU. Aşa că am trecut la planul B, am chemat o ambulaţă privată, iar ăia m-au băgat, cu sirene, pe uşa pentru descarceraţi. Mă ţineam cu mâinile de o zonă abdominală vagă, unde putea fi şi inima, nu doar stomacul. Aveam eu grijă să creez ambiguităţi, altfel nu mă observau. M-au pus pe o masă din aia cu rotiţe şi au început să mă plimbe, probabil să-mi facă turul spitalului, ca şi cum eram turist japonez, nu o tanti cu dureri atroce de stomac.

La un moment dat, le-am mulţumit frumos pentru că mi-au arătat toate minunatele obiective turistice ale clinicii. Dar le-am spus, cu toată căldura din glas şi arsura din piept, că dacă nu mă bagă odată la o perfuzie, ceva, eu înghit cianură - ca să scape şi ei de mine, şi eu de ei, mi se părea corect. Cred că m-au luat în serios, deoarece au reorganizat saloanele, spontan. Faptul că aveam destui bani gheaţă la mine cât să le fac cinste tuturor n-a avut nicio legătură cu demersul, cred.

În salonul meu, au mutat-o pe o mamaie în patul de la geam, care era mai prost. Mie mi-au dat un pat bun, după ce au mutat pacienta din patul prost într-un pat semi-prost, iar pe doamna din patul semi-prost au externat-o subit, i-au spus că poate să horcăie şi la dumneaei acasă, întrucât ei nu mai aveau ce să-i facă. Mă simţeam vinovată, am început să împroşc scuze în toate părţile. La rândul lor, ei se scuzau la mine, eram cu toţii ca la Alcoolicii Anonimi.     

Doctorii s-au purtat frumos, cu excepţia faptului că mi-au spus că era să crăp cu zile, dar mă rog. După ei, au intrat asistentele, care mi-au adus lista de cumpărături urgente, preferabil de la farmacia spitalului, evident. Am plătit fiecare bucată de faşă, fiecare perfuzor, fiecare medicament, iar pentru singurele două servicii pentru care n-am plătit – endoscopia şi ecografia – aş fi dat orice să plătesc, doar ca să nu fiu nevoită să aştept şase ore la uşă, pe un scaun jerpelit, în condiţiile în care eu abia stăteam trântită-n în pat.

M-au externat a doua zi, cu sincere urări de sănătate şi cu asigurarea că puteam să mă fac covrig de durere şi la domiciliul meu, nu doar pe nervii lor.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

47 Comentarii

aurel aurel
11.12.2013, 12:43:19

,,domsoara'' ,in general va apreciez umorul...insa nu pot inghiti sub nici o forma umorul prost...cu atat mai mult incercarea de a crea umor pe teme mai degraba sordide.Ar fi indicat sa va rebranduiti.

-11 (19 voturi)
aurel aurel
11.12.2013, 12:49:24

...incerc totusi sa ma explic succint...faptul ca ati apelat la un echipaj de urgenta pentru a fi externata a doua zi ,tinind un pat,cel putin un medic,cateva asistente si nu mai stiu eu ce ocupati,dovedeste ca aveti acelasi discernamint precum cei ce nu si cunosc medicul de familie dar sunt abonatii spitalelor atat de des ca se scot de la intretinere.Avind dea face cu asemenea pacienti,chiar ar fi indicat ,la intrarea in spital sa cotizati cu cel putin salariul minim pe economie....benevol.

-6 (12 voturi)
David Craiu
11.12.2013, 12:43:48

Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Nu vreau să-mi aduc aminte de experiențele personale și ale celor apropiați ai mei(să ne ferescă Dumnezeu și să ne țină sănătoși pe toți !) că-mi stric sărbătorile.Oare o să vă bage-n seamă Ministerul Sănătății ? Și dacă e un pamflet și dacă e ''Adevărul'' -:) ,multă sănătate !

+9 (9 voturi)
Gica de la scularie
11.12.2013, 12:50:24

Asta de azi chiar e slab rau de tot. Mai bine ne povesteti cum merg pregatirile de nunta. Sper ca domnul nu s-a razgandit intre timp sau ca ai aflat ca si asta este insurat...

-4 (10 voturi)
Vanatorul/d.c.
11.12.2013, 13:23:36

Stiu, Simona... Te-ai intrebat cum de nu am comentat la penultimul tau text..Ei bine, pentru ca exact ca in poezia "Decesul caprioarei".."plangeam si citeam / citeam si plangeam / si pumni in cap imi dadeam"(sau, ma rog, cam asa ceva).Azi insa e momentul adevarului si pentru ca nu mai pot suferi in tacere..marturisesc ca vestea maritisului tau din proximul sezon al caldurilor..m-a bagat in cea mai adanca depresie si..pierdut in meandrele intunecatei disperari..de-atunci..oscilez metafizic intre mersul trenurilor, verde de Paris si traditionala atarnare in funia fatalitatii destinului, funie sapunita a carei blande alunecari poate deveni o adevarata mangaiere finala pentru sufletul si gatlejul meu sufocat de prea..indelungi oftaturi si suspine...Sunt in acelasi timp si ingrozit si deznadajduit..previzionand ca inca o resursa nationala de umor, risca sa se stinga pe altarul plictisitoarelor obligatii casnice, dandu-si duhul printre oalele nespalate din chiuveta soioasa si izmenele cu turul pana la genunchi ale lui Iubi, puse la uscat pe sarma din fata blocului, intru gloria gospodinei perfecte si admiratia vecinilor pensionisti si..voaioristi.. Un tip atat de sensibil si emotiv ca mine (bai, care razi acolo.. nu vezi cat sufar?), nu se poate impaca nicicum cu gandul asta, iar imaginea ta de..femeie maritata (ah..!) e greu de suportat si tot atat de socanta precum cea a unui antenist care reuseste sa numere pana la 20, fara sa-si dea jos pantofii incaltati invers, adica cu tocul in fata. Totusi, voi amana..apoteoticul meu sfarsit (evident, mai mult o jertfa in numele raposatului tavalit pe jos..de ras) un an, cu speranta ca talharul care va pune monopol pe inima si umorul tau, nu se va ridica la inaltimea unui sot care sa te merite mai mult de 48 de ore..si-mi doresc din tot sufletul ca atunci cand banditul te va supara intaia oara, sa te gandesti la mine si sa-i faci un semn cu creta pe spate. Am o vedere excelenta si sunt convins ca apoi vom rade iarasi, noi intre noi, noi de noi, noi pentru noi, pentru Patrie si pentru neamul ei de traista..!

+4 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (47)

Modifică Setările