Pe urmele lui Carol al II-lea în Portugalia

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Citiţi în numărul din luna ianuarie al revistei „Historia“ despre vila de la Estoril în care şi-au petrecut exilul şi povestea de dragoste Carol al II-lea şi soţia sa, Elena Lupescu. Staţiunea Estoril nu mai găzduieşte prea multe semne ale trecerii fostului rege al României: doar o plăcuţă pe care scrie „Rei Carol“ şi nişte fotografii la Muzeul Imigraţiei.

Înainte de a pleca din ţară, un prieten, mare amator nu atât de istorie ca atare, cât de bizanteriile ei, mi-a spus: „Dacă tot pleci în Portugalia, ai putea să mergi să cauţi şi casa în care şi-au trăit exilul lusitan Carol al II-lea şi Lupeasca. Eu am găsit-o acum câţiva ani, dar nu am putut să intru".

Citiţi şi:

VIDEO şi GALERIE FOTO/Yahtul lui Carol II-lea: Vândut de români la fier vechi şi transformat de englezi în super-navă

Calvarul de după căderea de la putere - De la Cuza, la Antonescu

Astfel formulată invitaţia la aventură, prietenul meu a fost sigur că voi trece ca acceleratul pe la castelele Lisabonei, voi zăbovi poate mai mult la Capătul Lumii, aşa cum am promis, dar ţinta principală va fi casa cuplului regal ce a ales exilul. Şi, evident, nu s-a înşelat.

„Habar N-am al II-lea"

Ce face un turist când nu găseşte un obiectiv turistic, ba mai şi vede o clădire pe care scrie cu litere de-o şchioapă şi în câteva limbi de circulaţie internaţională „Întreabă-mă!"? Desigur, dă năvală în centrul de informare turistică din Cascais, de unde iese blindat cu hărţi, cărţi de vizită, ilustrate, suvenire de 2 euro bucata, o sticlă cu suc, pliante de la principalele taverne ale staţiunii, instrucţiuni de folosire a te-miri-ce, ghidul micului cercetaş etc. După cum arată domnişoarele de la recepţie, e clar că-ţi pot lămuri orice curiozitate. Asta, până la întrebarea mea:

„Locuinţa în care a trăit regele român Carol al II-lea, vă rog". Domnişoara mă priveşte interzisă preţ de câteva secunde, dar, în fond, nu eu am agăţat „Întreabă-mă!" pe pereţi. În mod aproape nesperat, cea întrebată îşi suflecă mânecile şi se năpusteşte pe internet şi pe telefonul mobil, cerând informaţii în stânga şi în dreapta. „Cum ziceaţi că-l cheamă pe tipul acela, al II-lea, parcă?"

Nici nu apuc bine să mă împăunez cu istoria strămoşească, că domnişoara sare în sus, efectiv, de bucurie. Dintr-un colţ prăfuit de internet au izbucnit la suprafaţă, pe display, răspunsurile corecte. „Da, regele dumneavoastră a existat! Nu, nu a avut domiciliul aici, în Cascais, ci cu o staţie mai devreme, în Estoril".

Adresa este undeva pe Rua do Alentejo, e o casă mare, nu am cum să o ratez. Casa se cheamă ceva de genul „Marisol", probabil un fel de „Mărioară", îmi notez eu după vorba extrem de rapidă a interlocutoarei. Astfel că, după mai bine de jumătate de oră de căutari, ies triumfător cu adresa în mână din centrul de informare...

În căutarea reşedinţei, pe Rua do Alentejo

La Estoril, ajung după şapte minute de mers cu trenul, cu tot cu suit în vagon, deschide uşa, închide uşa, pardon, merci, bonjour. Vizavi de micuţa gară e parcul staţiunii, iar în faţă se deschide, în toată splendoarea lui, oceanul. Când ajung, în sfârşit, în dreptul străzii Alentejo, e doar o chestie de inspiraţie în ce parte să merg. Stânga sau dreapta.

Aleg dreapta - ceea ce îmi oferă un exerciţiu cardio de aproape o oră, posibilitatea de a afla de mai multe ori cum se spune „nu ştiu" în dialectul locului, dar şi o privelişte de sus, de foarte de sus, a staţiunii preferate de capetele încoronate din toată Europa.

Într-un târziu ajung, din nou, la punctul de plecare. Şi fac stânga. După ce îmi palpită inima în faţa unei clădiri impozante, acum în prag de demolare şi înconjurată cu un gard din sârmă, după ce aflu de la recepţia hotelului aflat vizavi că ori am greşit oraşul, ori strada, ori obiectivul turistic, evident, la mai puţin de 300 de metri aveam să găsesc ceea ce căutam! Condominium „Rei Carol" şi parcă, pentru prima dată, nu mi-a mai păsat nici mie al câtelea era.

Semnele lui Carol la Estoril: poze şi o plăcuţă

Vila în care au locuit Carol şi Elena Lupescu Foto: Vincenţiu Fotescu



Construită la capătul unei alei pietruite şi mărginite de un uriaş conifer, vila „Mar y Sol", în care-au locuit Carol şi Elena Lupescu, este realizată în stilul neoclasicismului de început de secol XX, foarte diferită de tot ceea ce se vede în jur. Vila iniţială este înconjurată acum de alte două aripi de clădiri, construite recent, ceea ce face ca, alături de piscina care a înlocuit vechiul teren de tenis, acest condominium, „Rei Carol", să fie un loc destul de râvnit în Estoril, şi nu la preţuri exorbitante.

De altfel, locatarii spun că mare parte a cheltuielilor de întreţinere sunt legate de sistemul de supraveghere, destul de sofisticat şi menit să protejeze în cele mai mici amănunte intimitatea celor care locuiesc aici. În prezent, vechea casă este destinată în special locurilor comune ale locatarilor.

Ei pot servi aici masa când au musafiri sau se pot delecta stând în faţa şemineului. Din păcate, aproape nimic nu mai aminteşte de foştii proprietari, poate doar plăcuţa de la intrare, cuvintele „Rei Carol" gravate caligrafic în dreptunghiul de aramă fiind mai mult un artificiu de marketing - cine nu ar vrea să locuiască într-o casă cu „sânge albastru"? - decât o recunoaştere a regelui român şi a soţiei sale.

De altfel, singurele „urme" lăsate de cuplul regal şi păstrate de oficialităţile portugheze se găsesc în Muzeul Imigraţiei, la doi paşi de gară, unde, din numeroasele fotografii istorice, cuplul regal arată că a reuşit desprinderea de etichetele statutului lor social, devenind pe parcursul şederii lor la Estoril ceea ce milioane de oameni visează să fie: un simplu cuplu de îndrăgostiţi, convinşi că doar pentru ei soarele răsare deasupra acestui pământ binecuvântat.

Căsătoria şi exilul portughez

În exil, visul Elenei Lupescu s-a împlinit. Carol a luat-o legal de nevastă în 1947, în Brazilia. Unele surse spun că Duduia l-ar fi păcălit că e pe moarte şi că asta e ultima ei dorinţă. Cei doi s-au stabilit la Estoril, o staţiune pentru bogătaşi, în Portugalia.

Au cumpărat un palat şi o duceau bine. La 3 aprilie 1953, fostul rege a murit de inimă, la 59 de ani. Elena Lupescu i-a mai supravieţuit încă 24 de ani, decedând la 7 iulie 1977. Surse din emigraţie spun că îşi aducea aminte cu nostalgie de ţara în care se născuse şi primea emigranţii români care doreau să o vadă.

image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite