Povestea mexicanului care dansează pentru a fi liber

Campionul mondial la breakdance, Omar O. Delgado Macias (cu numele de scenă B-boy Roxrite), a reuşit să învingă provocările vieţii prin dans. Aceasta este povestea primilor săi paşi.

Omar a fost văzut dansând şi a fost numit smintit de către cei ce nu i-au auzit muzica. De fapt, Omar este doar nebun, e un nebun din aceia care au găsit scurtătura spre fericire şi, deci, despre care se scriu articole pătimaşe de ziar. Omar este campionul mondial en-titre la breakdance. Acest articol ar putea să se încheie aici, n-ar fi fost o greşeală nici dacă am fi scris doar „Omar dansează", atât, căci doar asta contează. „Înlocuiţi «Omar» cu numele vostru şi dansaţi, oameni buni, dansaţi!", ne spune, iar noi n-avem decât vă cerem dumneavoastră acelaşi lucru.

Omar a înţeles că oamenii pot, într-adevăr, să zboare, să plutească pe muzică şi să compună poezii fără să le scrie efectiv. Poate că viaţa asta nu-i chiar petrecerea perfectă, dar, din moment ce încă este aici, Omar şi-a dat seama că-i mai bine să rămână pe ringul de dans decât în camera cu cocktailuri.

L-am ascultat pe Omar purtând gulere albe, bine apretate, ca nişte ziarişti minori, poate prea entuziaşti, foşti visători, acum ancoraţi bine în redacţii aproape corporatiste. Ca nişte oameni care au păşit, odată, tare demult, pe scenă. Ca nişte dansatori repetenţi, deterioraţi chiar, sfârşiţi în faţa calculatoarelor şi apăsând obsesiv pe tasta „Backspace".

Uneori, e greu de înţeles un om care a avut curajul, care a luptat pentru un vis atât de simplu: să danseze şi atât. E greu de explicat stăruinţa, răbdarea unui periplu cu o singură constantă: vânătăile. Aceasta este deopotrivă povestea lui Omar şi a tuturor celor care au ţinut, măcar o dată, ochii-nchişi în timp ce dansau, dar - atenţie! - poate fi şi începutul timid, mereu neîndemânatic, al primilor dumneavoastră paşi adevăraţi, al primilor paşi de dans.

Guadalajara, 1982

Omar s-a născut în Guadalajara, în 1982 - când Mexicul intra în incapacitate de plată, iar peso-ul mexican curgea lin, dar sigur, spre prăpastia unei inflaţii imposibil de controlat. Ştiţi cum arătau, acum 30 de ani, cartierele din Guadalajara? Omar foloseşte aceste eufemisme: „era o activitate intensă a găştilor", „tata îşi găsea greu de muncă", „era riscant", „copiii puteau fi atraşi în tot felul de probleme". Micul Omar şi familia sa aveau nevoie de un cambio (n.r. - schimbare), de o promisiune mai seducătoare pentru viitorul lor. „Tatăl meu a realizat că educaţia pe care eu şi fratele meu am fi primit-o acolo nu era potrivită, aşa că, în 1988, am plecat din Mexic. Am plecat pentru o altă şansă, aşa cum pleacă lumea de obicei. Am plecat în Los Angeles, în Statele Unite",îşi aminteşte Omar.

Los Angeles, visul

Chiar şi în America, emigranţii pribegesc şi, câteodată, e nevoie de multă osteneală pentru ca, la final, când îţi aşezi capul pe pernă, să poţi vedea „visul american" aproape împlinit. „Nu e uşor să te muţi într-o şcoală nouă, să nu ştii pe nimeni, să nu ştii nici măcar ce vorbesc colegii tăi, să fii obligat să vorbeşti doar cu cei care ştiu aceeaşi limbă ca tine", deci cu intruşii, cu oaspeţii nepoftiţi în ţara prosperităţii. Ştiaţi că la una dintre şcoli, profesorii nu mai voiau să predea în spaniolă? Cum se poate explica unui copil care crede că e stăpânul lumii întregi că, de fapt, îi este străin tocmai acelei lumi? Omar s-a mutat, haotic, de la o şcoală la alta, şi-a schimbat prietenii şi şi-a schimbat locuinţa. Iată un neobişnuit exemplu de optimism: „Am avut şansa să învăţ cum să interacţionez cu oameni diferiţi".

San Francisco, mirajul

Ianuarie, 1995. Omar avea 12 ani şi mergea la o şcoală din San Francisco. Într-un colţ mai retras, dar tot în centrul atenţiei, câţiva colegi mai experimentaţi încercau acrobaţii: stăteau în mâini, în cap, se jucau, ce să facă şi ei? Lui Omar însă i s-a făcut pielea ca de găină. Era sclipitor ce vedea! Trebuia să fie acolo şi el, căci, pentru câteva clipe, a simţit că s-a văzut în oglindă.

A început, lent şi nesigur, ca în orice început, să facă şi el figurile acelea explozive. Spre deosebire de ceilalţi colegi, pe care e inutil să spunem că i-a depăşit demult, Omar mai avea ceva: o ambiţie prea matură pentru un copil. „Am fost pe drumuri, fără casă, cu tatăl meu, cu fratele şi cu mama mea însărcinată. Când eşti aşa, vezi şi cealaltă parte a vieţii. Atunci îţi doreşti cel mai mult să reuşeşti. În viaţă, în dans, în orice. Nu vrei să cazi, pur şi simplu, nu vrei să te întorci, nu vrei. Am învăţat cum să muncesc şi am învăţat cum să am răbdare", spune acum şi, vedeţi?, există şi oameni care nu uită de unde au plecat.


"În România, nu-mi place fumatul în locuri publice. Nu-mi place să merg într-un club şi să mă întorc acasă mirosind a ţigări. Nu poţi să dansezi şi să fumezi, pur şi simplu nu poţi."

Omar O. Delgado Macias
dansator

Cele mai importante titluri

- 2004: Locul I, „B-Boy Masters Pro Am", Franţa

- 2005: Locul I, „UK B-Boy Championships", Anglia

- 2005: Locul I, „Freestyle Session 7", SUA

- 2006: Locul I, „King of the Hill", SUA

- 2006: Locul III, „Red Bull BC One", Brazilia

- 2007: Locul I, „B1 Championships Osaka", Japonia

- 2007: Locul II, „Red Bull BC One", Africa de Sud

- 2008: Locul I, „Euro Battle Porto", Portugalia

- 2009: Locul I, „R-16 Incheon", Coreea de Sud

- 2009: Locul I, „Freestyle Session 12th", SUA

- 2009: Locul I, „Claws Out 3 Los Angeles", SUA

- 2010: Locul I, „Warsaw Challenge", Polonia

- 2011: Locul I, „Red Bull BC One", Rusia

Cinci ani, curier la un fast-food

Din 1995, deci de 17 ani, Omar nu a lăsat nicio clipă dansul. N-a putut să renunţe, n-a fost niciun moment de criză, oricât ar încerca să speculeze un jurnalist sau altul. „Nu m-am gândit niciodată de două ori. A fost greu, dar, de fiecare dată când a fost greu, am muncit şi mai mult, ca să depăşesc orice dificultate", explică Omar, iar aceasta este, poate, una din cele mai frumoase definiţii ale ambiţiei. Merge în continuare la competiţii, organizează cursuri de dans, workshop-uri, vrea să arate tuturor ce înseamnă, de fapt, să dansezi cu suflet.

„Am mai mulţi ani de dans decât au de viaţă dansatori pe care îi admir şi îi respect, dar, vezi?, treaba asta e în sângele meu, dacă ştii ce vreau să zic! Cum să renunţ? Tu vei renunţa vreodată la scris? Nu, vei fi, poate, editor, iar eu voi fi, deci, un instructor de dans."

Totuşi, trebuie să ştiţi că, la început, dansatorii câştigă arareori îndeajuns de mulţi bani - şi nu ca să-şi întreţină pasiunea, ci să se întreţină pe ei! Omar a fost, pe rând, instructor de dans voluntar la un centru comunitar din San Francisco (timp de doi ani), vânzător într-un magazin de alimente organice (timp de trei ani) şi curier pentru un fast-food (timp de cinci ani!). Aducea pizza femeilor americane şi le vedea lungite în fotolii în faţa televizoarelor, urmărind talk-show-uri motivaţionale, le aducea pizza şi soţilor lor, prea ocupaţi cu jocurile pe calculator pentru a prepara cina.

„Nimeni nu credea că un dansator poate să-şi câştige existenţa din dans, nimeni nu credea că dansul este o meserie. Au fost şi momente în care îţi spuneai «Trebuie să câştig acest battle (n.r. - confruntare), pentru că, altfel, nu voi putea să-mi plătesc chiria». E o nebunie, asta e pasiunea!"

Astăzi, Omar este campionul mondial la breakdance, titlu câştigat în cea mai importantă competiţie, Red Bull BC One, şi a urcat de peste 70 de ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la alte concursuri internaţionale. Ce simte de fiecare dată când dansează, când e pe scenă, când e aplaudat, când câştigă sau când pierde? De fiecare dată e la fel: „E felul meu de a mă exprima, e un moment de libertate, e felul în care îmi eu sărbătoresc viaţa, şi o sărbătoresc de fiecare dată când sunt în ring. În societate, sunt atâtea reguli de care eşti constrâns, pe care trebuie să le urmezi, dar asta nu se întâmplă şi când dansezi. Când dansezi, eşti cu adevărat liber. Pot crea lucruri, pot fi eu, exact aşa cum vreau să fiu."

„Educaţia mea a venit de pe stradă"

Omar a renunţat la şcoală după terminarea liceului. „Poţi să acuzi pe cineva că şi-a urmat visul, că nu a respectat, ca toată lumea, normele sociale?", răspunde acesta la o întrebare nerostită. Există însă în dans ceva, poate, la fel de important ca educaţia instituţionalizată.

„Uite, tu ai un masterat în Filosofie, eu am un masterat în Dans. Care-i diferenţa? E adevărat, educaţia mea a venit de pe stradă, dar acolo am învăţat despre viaţă, aşa cum e ea de fapt. Am fost în peste 40 de ţări. Ei bine, nicio facultate nu ar fi putut vreodată să mă înveţe toate lucrurile pe care le-am văzut acolo", explică Omar şi e dificil să-l contrazici.

Pentru că şi-a continuat studiile, Omar a realizat că trebuie să lupte în continuare aşa cum a învăţat, cu mâinile goale, în sala de dans, căci aceasta este lupta lui: să-şi arunce, calculat, picioarele în aer, să sară într-o mână, să se învârtă în cap sau să îngheţe, brusc, în poziţii greu de imaginat. Să culeagă aplauze şi, mereu, respectul celorlalţi, căci dansul înseamnă, până la urmă, exact ce înseamnă viaţa: să ştii să păşeşti fără să calci pe altcineva pe picioare.

Omar, o tuşă finală: „Unul dintre prietenii mei a fost asistent medical timp de doi ani. A făcut şcoala, a învăţat şi a profesat. Ştii ce? Şi-a dat demisia pentru a dansa! Ei bine, el se poate întoarce, are o plasă de siguranţă. Eu am renunţat la şcoală pentru acest vis, pentru dans, nu sunt ca el. Nu există întoarcere pentru mine, dar nu regret, pentru că nu-mi pot dori nimic mai mult".

"Am fost în peste 40 de ţări. Ei bine, nicio facultate nu ar fi putut vreodată să mă înveţe toate lucrurile pe care le-am văzut acolo."

"Am renunţat la şcoală pentru acest vis, pentru dans. Nu există întoarcere pentru mine, dar nu regret, nu-mi pot dori nimic mai mult."
Omar O. Delgado Macias
dansator

Cine e campionul naţional la breakdance

Mihai Marian Octavian (B-boy Franke)

Omar O. Delgado Macias a fost prezent în România pentru a juriza etapa naţională a concursului Red Bull BC One. Alături de el, campionul mondial din 2007 al acestei competiţii, Ronnie Abaldonado, şi finlandezul Jussi Sirvio (B-boy Focus) l-au ales pe Mihai Marian Octavian (B-boy Franke) pentru a reprezenta România la etapa de calificare zonală din Rusia. Câştigătorul acestei etape a competiţiei se va califica la marea finală din decembrie 2012, de la Rio de Janeiro (Brazilia). „Am văzut o mulţime de dansatori români buni, cu tehnică, muzicalitate şi stil! Sunt mândru că, de fiecare dată când vin într-o ţară străină, văd că acest fenomen al breakdance-ului este din ce în ce mai puternic", ne-a spus Ronnie.