Psihologul Alice Macrina Cornea, despre îmbunătăţirea stimei de sine a adulţilor şi copiilor

Dezvoltarea încrederii în sine

Confundată cu încrederea în sine, stima de sine a rămas în umbra valului de informaţie care inundă internetul. Psihologul Alice Macrina Cornea explică modul în care poate fi îmbunătăţită stima de sine a adulţilor şi copiilor.

Stima de Sine a fost şi este în continuare studiată de către psihologi şi psihoterapeuţi ca parte a personalităţii noastre, adânc impregnată în subconştient. Şi tocmai din cauza naturii ei mai puţin accesibile prin instrumente conştiente, stima de sine este termostatul rezultatelor şi calităţii vieţii noastre.

Alice Macrina Cornea psihoterapeut şi lector la Fundaţia Calea Victoriei, explică ce este stima de sine şi cum poate fi aceasta îmbunătăţită:

Nu există sector al vieţii umane care să nu fie „afectat” de nivelul Stimei de Sine şi nici prea mari şanse nu avem să ieşim de sub efectul ei, dacă nu ne implicăm în demersuri concrete de îmbunătăţire a Stimei de Sine, adică de „modificare a valorilor termostatului”.

Fiind o componentă a personalităţii noastre, ea se va modifica cu acelaşi ritm cu care ne schimbăm şi personalitatea, sau anumite dimensiuni ale ei. Aşadar, cu cât copilul este mai mic, şi adultul mai tânăr, cu atât nivelul Stimei de Sine este mai influenţabil, mai uşor de modificat atât de factorii de mediu cât şi de propriile evaluări pe care ajunge să le facă copilul după ce începe să relaţioneze cu ceilalţi.

Conform studiilor psihologice făcute de psihoterapeuţi de-a lungul timpului, Stima de Sine este compusă din trei piloni: Iubirea de sine - cel mai profund pilon, apoi Concepţia despre Sine şi cel mai „vizibil” pilon în comportamentul nostru este Încrederea în Sine.

Deci iată cum apare prima diferenţiere între Încrederea în Sine şi Stima de Sine, prima dintre ele fiind observabilă în comportamentul oamenilor prin puterea de a acţiona fără teamă de eşec sau de judecata altora, iar cea de-a doua reprezintă întreg constructul de personalitate care include Încredrea în sine, deci nu se identifică cu ea.

Pe lângă pilonul cel mai „vizibil” al Stimei de Sine, am menţionat mai sus Iubirea de Sine şi Concepţia despre sine, ambele având rolul de a susţine Încrederea în Sine prin mecanisme mult mai subtile, mai puţin evidente în comportamentul uman. Însă chiar dacă aceşti doi piloni nu sunt atât de evidenţi, ei au rol de fundament al întregului construct al personalităţii noastre, la fel cum baza subacvatică a unui aisberg îi conferă acestuia stabilitatea în ocean.

Pentru cei care vor să trăiască mulţumiţi şi împliniţ în viaţa lor este esenţial să îşi cunoască nivelul şi stabilitatea Stimei de Sine care se observă prin măsurarea fiecărui pilon în parte.

De exemplu, pentru Iubirea de Sine evaluăm în ce măsură ne respectăm nevoile (de relaxare, somn suficient, mâncare nutrutivă, relaţionare eficientă, siguranţă fizică şi emoţională) şi dorinţele, indiferent de performanţele noastre. În cazul în care un adult nu mai doarme numărul necesar de ore pentru că este supărat de eşecul său profesional sau relaţional, atunci ne putem gândi că avem de a face cu o acceptare de sine redusă, deşi şi cu o Iubire de Sine precară. În plus de aceasta, dacă acelaşi adult nu se mai îngrijeşte, nu mai face ce îi place, refuză să se mai bucure de ceea ce există în realitatea lui pentru că nu se află la un anumit standard de „performanţă” (frumuseţe, bani, capacitate intelectuală, abilităţi relaţionale, etc) şi îi vede pe ceilalţi mai vrednici de bucuriile vieţii, de o relaţie de cuplu fericită, de un stil de viaţă prosper, atunci deja întregul pilon al Iubirii de sine este puternic afectat. Iar când pilonul cel mai profund, fundamentul Stimei de Sine, este şubred şi instabil, atunci înteaga noastră Stimă de Sine este afectată.

Aşadar, cu pregătirea necesară, putem identifica din timp când o Stimă de Sine este redusă dacă observăm obiceiurile, modurile de adaptare la nereuşite, precum şi atitudinea în faţa criticii pentru adulţi, dar şi la copii, când Stima de Sine este în formare. Aceasta poate fi afectată pe două direcţii: înălţimea şi stabilitatea.

Ceea ce ne face să avem o Stimă de Sine înaltă sunt sentimentul acceptării de sine, indiferent de performanţă, a ne urmări împlinirea dorinţelor personale, preocuparea constantă de a ne oferi bucurii, plăcere, odihnă, grijă şi respect în toate privinţele. Când avem o Stimă de Sine înaltă ştim şi simţim că merităm tot ce este mai bun pentru noi, şi nu ne mulţumim cu cât evaluează alţii că merităm, urmărind continuu să învăţăm din eşecuri şi să reuşim pentru ceea ce este important şi semnificativ pentru noi.

Când vine vorba şi de celălalt aspect, al stabilităţii, vom recunoaşte o personaă cu o Stimă de Sine stabilă atunci când vom vedea că aceasta nu depune energie în exces pentru a-şi justifica alegerile sau greşelile deoarece ştie că nu trăieşte în această lume să convingă pe cineva de valoarea sa ca Om, şi nici nu are nevoia să facă o impresie perfectă în faţa celorlalţi. Este omul autentic, asumat şi responsabil pentru acţiunile sale, dispus să se îmbunătăţească când acest demers răspunde valorilor şi dorinţelor sale, nu pentru că i-a impus cineva sau pentru a fi acceptat în anumite medii sociale.

Ceea ce afectează cel mai mult în sens distructiv Stima de Sine încă din copilărie şi până la 25 de ani (când se definitivează trăsăturile de personalitate) este critica, autocritica, injosirea, învinovăţirea, comparaţia cu ceilalţi (mai ales în primii ani de şcoală) şi condiţionarea iubirii primite de la părinţi.

Iată câteva exemple de fraze pe care le spun uneori părinţii cu impact major asupra Stimei de Sine (pilonul Iubirii de Sine, mai exact): ”dacă eşti cuminte, te luăm cu noi în concediu”, dacă mănânci tot, îţi luăm jucăria pe care şi-o doreşti”. Subconştientul copilului învaţă că nu poate avea ce îşi doreşte decât dacă are o anumită performanţă, că el nu merită să primească iubirea părinţilor (exprimată prin cadouri, timp împreună - conform exemplelor de mai sus) decât dacă împlineşte o anumită condiţie, şi anume să se ridice la un anumit standard: de exemplu, să fie ”cuminte”. Chiar dacă dorim să recompensăm anumite comportamente ale copilului, ele nu ar trebui condiţionate de primirea iubirii. Copilul trebuie să simtă că este în continuare iubit, chiar dacă greşeşte, chiar dacă face numite acţiuni ieşite din norma impusă, pentru că el merită iubire indiferent de reuşite sau performanţe, poate doar comportamentul necesită corectat, nu el ca persoană.

O altă frază care afectează puternic Stima de Sine este „dacă eşti cuminte, mami şi tati sunt fericţi” sau ”când tu eşti ascultător, o faci pe mami fericită”! Dacă ar şti părinţii ce efecte au aceste două formule asupra viitorului adult, sunt convinsă că le-ar înlocui cu altele mult mai apreciative, mai suportive şi pline de acceptare. Cele două fraze de mai sus ”instalează” în subconştient programe mentale şi de comportament submisiv, de a-i mulţumi pe ceilalţi şi de a-şi neglija propriile dorinţe şi nevoi. Are toate şansele să ajungă adultul care nu îşi va spune părerea, nu va face alegeri în favoarea lui, ci mai degrabă pentru a fi ceilalţi fericiţi, însă el rămâne mereu pe ultimul loc, nefericit, şi poate chiar resemnat de „soarta„ lui.

Alice Macrina Cornea este psihoterapeut şi lector la Fundaţia Calea Victoriei unde susţine atelierul online „Cum să-ţi îmbunătăţeşti stima de sine?.