Relaţia românilor cu conceptul de rezerve/provizii/back-up
0Am conştientizat un fir roşu în (in)abilitatea noastră de a gestiona proviziile, rezervele, back-up-ul în mod corect, precum şi cum ne raportăm la acest subiect. Am văzut acest lucru în ultimele zile pe social media, când unii oamenii şi-au făcut rezerve (mulţi sub imperiul emoţiilor cu coronavirusul), iar alţii au râs de cei care şi-au făcut rezerve.
Momentul ”Aha” a fost când am văzut oamenii care SE MÂNDRESC că ei nu au rezerve de nici un fel şi nici nu îşi propun să facă.
În primul rând, vreau să spun clar de la început că sunt adeptul unei atitudini preventive CONSTANTE, lună de lună, an de an, şi nu al unei atitudini REACTIVE, bazate pe emoţii şi iraţional. Emoţia, panica şi acţiunile bazate pe impuls mai mult strică decât fac bine.
Să dăm câteva exemple, din domenii diverse:
Noi, Românii, nu ne facem back-up la numerele de telefon. De câte ori nu aţi întâlnit cunoscuţi care spun ”Mi-am pierdut tot ce aveam în telefon”?
Noi, Românii, nu ne facem back-ul la informaţiile importante de pe hard-disk-urile calculatoarelor. Care, statistic vorbind, crapă când te aştepţi mai puţin.
Noi, Românii, nu suntem buni prieteni cu asigurările de orice fel. Ele reprezinta un back-up dacă ceva rău se întâmplă.
- Doar 60% din maşinile persoanelor fizice au RCA. (1)
- Doar 19% din locuinţe au asigurarea OBLIGATORIE de casă. Repet, obligatorie.(2)
- Doar 14% dintre români au asigurare CASCO la maşina (3)
Nu avem backup în caz de cutremur, acel simplu kit de urgenţă. Mai ales că suntem ţară cu risc seismic şi toţi ştim la nivel declarativ că o să vină următorul cutremur în curând. Sau oare câte familii şi-au stabilit o strategie de back-up în caz că reţelele de telefonie/internet cad în urma unui dezastru, gen punct de întâlnire.
Ţăranii sinistraţi în zăpadă care se plâng că rămân fără mâncare, iarnă de iarnă. Când vin zăpezile, în fiecare an, cluburile de off-road, jandarmii sau firme de bodyguarzi se luptă cu nămeţii să ajungă la sate pentru că după o zi ţipă respectivii că nu mai au ce mânca. Cum poţi să zici asta? Cum poţi să spui că nu mai ai ce mânca??? Ce gospodari sunt? Oare nu ştiu că trebuie să aibă rezerve iarna? Ştiu că sunt într-un sat în pustietăţi, ştii că vine iarna şi că se blochează drumul şi tu nu îţi pui rezerve? Păi, scuză-mă, îţi meriţi soarta!
Lipsă back-up financiar. Lipsa educaţiei financiare duce la lipsă de backup când vine vorba de pensie privată, de pus bani albi pentru zile negre, de cumpărături disproporţionate (eşti vânzător, deabia te descurci cu banii şi-ţi cumperi iPhone. Nu ai bani să trăieşti, dar cine pune poze frumoase făcute în oglindă cu buzele ţuguiate pe Insta? Pui benzină de 100 de lei la benzinărie, dar cine are maşină scumpă?
Dacă nu era guvernul acum câţiva ani care să forţeze direcţionarea unei sume din contribuţia la pensii către pilonul 2, oare câţi români ar fi avut parte de o minimă pensie privată? Adică, să contribuie din propria lor iniţiativă?
Alt exemplu de lipsă de prevedere/plasă de siguranţă: inabilitatea majorităţii părinţilor români să instaleze pe telefoanele pe care le oferă copiilor lor un soft de parenting. Nu de alta, dar poate le-ar mai filtra prostiile la care se uită, poate le-ar mai restricţiona jocurile pe care le acceseaza fără să se poată abţine în timpul orelor de şcoală. Poate le-ar canaliza mai bine atenţia nu spre ”mindless entertainment”, dar spre învăţat. Dar, nu, din necunoaştere sau comoditate, acest backup care ar da ”viitorului luminii ochilor lor” o şansă în plus, se duce în vânt.
Tinerii nu se gândesc că va veni o vârstă (gen 40 de ani) când vor avea dificultăţi la angajare şi îşi trăiesc viaţa pe cai mari. Altă lipsă de prevedere.
Backup biologic. Tinerele femei care amână conceperea unui copil atât de mult până când realizează că au aşteptat prea mult.
Backup cash în portofel. De câte ori nu aţi întâlnit oameni, în special tineri, dinamici, la modă, care se bazeaza exclusiv pe plata cu cardul, fără să aibă la el back-ul cash. ”Cum, nu acceptaţi plata cu cardul? Păi nu am cash. Ştiţi vreun bancomat prin zonă? Cam greu, că suntem în vârful muntelui.” Dar dacă este să îi întrebi, au mai multe carduri (ca backup). :)
Back-up la mersul pe munte. De câte ori nu aţi auzit ştiri cu turişti în slapi, fără echipament, fără provizii, care au rămas sinistraţi pe vreun munte din România. Ce back-up? Ce provizii? Ce echipament? Că pe trasee sunt magazine la fiecare 100 de metri. Şi întotdeauna există săracii oameni de la Salvamont, care vin să te salveze din orice situaţie, nu-i aşa?
Back-up la alimente. Dacă ai fi blocat în propria casă, oare câţi dintre noi am putea să avem ce mânca mai mult de câteva ore? Până la urmă sunt o gramadă care se mândresc că nu au nimic comestibili.
Şi exemplele pot continua la nesfârşit.
Înţeleg de ce s-a ajuns aici.
Toată societatea capitalistă a contribuit la acest lucru. Livrare Just in Time. Zero stocuri. Demand on request. Diviziunea muncii. Eficienţă. Externalizare. Să ştii că autorităţile îţi oferă o plasă de siguranţă. Plus lipsa educaţiei.
De ce să mai ţii un congelator cu mâncare plin, ca pe vremea comuniştilor, când pe stradă ai 10 magazine de unde poţi să cumperi. De ce să cumperi la 2 litri când poţi să te duci să cumperi la 0,25? De ce să fii econom când poţi să plăteşti mai mult pe cantităţi fix cât ai nevoie?
De ce să ai bătaie de cap cu stocatul, cu FIFO (First In First Out), cu aruncatul mâncării pentru că ai luat prea multe lucruri perisabile din impuls? Este mult mai profitabil (pentru furnizori) să cumperi cantităţi din ce în ce mai mici.
De ce să cumperi la kilogram când poţi să iei la gram? Mai ales că oamenilor li se pare că preţul exprimat la suta de grame e mai ieftin.
De ce să-ţi mai faci o asigurare, pentru că oricum nu o să ţi se întâmple ceva rău, nu-i aşa?
De ce să-ţi faci pensie privată, pentru că vei fi tânăr pe vecie. Vorba cântecului, ”Forever Young”.
Până şi ciobanul din Mioriţa, în loc să îşi facă planuri de back-up să rezolve problema cu ceilalţi doi ciobani, el era preocupat de alte lucruri, mai astrale.
Cei care sunteţi 40+, vă mai aduceţi aminte perioada plină de lipsuri de pe vremea comuniştilor, când toate familiile nu îşi permiteau să se bazeze pe magazine şi îşi făceau rezerve, în special peste iarnă? Cutia albă pentru brânză, putina de varză murată, sacii de cartofi, borcanele de gem, congelatoarele pline. Rezervele de mâncare îţi permiteau să treci iarna liniştit. Erau vremuri grele. Eram forţaţi să ne facem rezerve. Altfel sufereai imediat.
Eu personal consider că ar trebui ca toţi să avem o mentalitate bazată pe prudenţă. Să avem back-up-uri, să ne facem proceduri (şi să le respectăm) care să ne ducă departe, să avem tot timpul o viziune pe termen scurt, mediu şi lung, nu doar scurt.
Creierul uman are o dificultate uriaşă în a înţelege funcţia exponenţială din viaţa cotidiană. Viaţa comfortabilă pe care o trăim acum poate să dispară foarte repede (inundaţie, taifun, meteorit, prostie umană, război, explodează casa vecinului, incendiu, etc.). Dar ţine de autorităţile statului, de ONG-uri şi de fiecare dintre noi să îi educăm pe ceilalţi, astfel încât societatea per ansamblu să evolueze corect. Ţine de noi să gestionăm riscul cu calm şi prevedere, nu să-l ignorăm.
”Carpe Diem”, ”După mine potopul”, ”Om trăi şi om vedea”, ”Dacă aşa vrea Dumnezeu”, etc, etc nu sunt o strategie bună nici pentru noi, nici pentru planetă. Toate se plătesc, mai devreme sau mai târziu.
Chiar şi religia (oricare ar fi ea) îţi spune să pui mâna să munceşti şi să fii prevăzător şi să nu te laşi în voia sorţii.
Oamenii ar trebui să aibă o mentalitate bazată într-o mai mare măsură pe prevenţie, să aibă back-up-uri CONSTANTE, nu pompieristice. Oamenii nu ar trebui să năvălească în magazine şi să cumpere orice, sub impulsul emoţiilor, ci să aiba backup constant în casă, ţinând seama de minimizarea pierderilor. Decizii logice, nu emoţionale. Prevedere, nu doar ”Carpe Diem”.
Speranţa nu este o strategie. Niciodată.
----
Surse statistici
1 - https://www.capital.ro/miercuri-exclusiv-doar-60-din-masinile-persoanelor-fizice-mai.html
Se încarcă comentariile...
