Revoluţia Givenchy: eleganţă prin eliminare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Balenciaga spunea că secretul eleganţei este eliminarea. Hubert de Givenchy a perfecţionat însă acest concept. Într-o lume în care bariera dintre fabulos şi ridicol este subţire precum linia tuşului, minimalismul era considerat un cuvânt murdar înainte de apariţia lui Givenchy.

În modă, este foarte uşor să cazi în patima lui „prea mult". Printre sculptori circulă legenda unui artist care, atunci când îşi termina lucrările, le arunca de pe vârful unui deal. Nu era vorba de vreo excentricitate, nici de masochism. Pur şi simplu, aşa îşi finisa operele. Până la poalele dealului, tot ceea ce era inutil dispărea, lăsând în urmă nimic altceva decât esenţialul.

Imaginaţi-vă o lume în care moda feminină era ceva greoi, unde fustele prea lungi şi prea ample mai degrabă te încurcau, iar ornamentele, înainte de a te fascina, te obligau să te gândeşti cum vei reuşi să porţi respectiva piesă o zi sau o seară întreagă.

Ţinutele purtate de Audrey Hepburn în „Mic dejun la Tiffany“ au fost create de Givenchy

Acum, faceţi cunoştinţă cu omul care, înţelegând că minimalismul nu este un cuvânt murdar (nici măcar în modă, unde opulenţa şi fabulosul sunt materii prime), a schimbat toate acestea: Hubert de Givenchy. Fără să-şi arunce creaţiile din vârful unui deal, designerul a renunţat la orice urmă de ornament şi, nu numai că nu a compromis nicio secundă ideea de eleganţă, i-a perfecţionat o nouă dimensiune. Una descoperită de cel considerat mentorul său, Cristobal Balenciaga.

Pe scurt, acesta spunea că secretul eleganţei este eliminarea. Povestea devine interesantă însă abia când aflăm că singurul contact pe plan profesional dintre Cristobal Balenciaga şi Hubert de Givenchy s-a produs prin intermediul fotografiilor din „Vogue". Născut la 21 februarie 1927 în oraşul francez Beauvais din regiunea Oise, contele Hubert James Marcel Taffin de Givenchy a crescut într-o familie foarte interesată de modă. Tatăl său a murit atunci când acesta avea o vârstă fragedă, aşa că a fost crescut de mama şi de bunicul său, un artist, expert în goblenuri. Ambele sale bunici au lucrat pentru mari case de modă, creând fie pentru aristocraţia franceză, fie costumele pentru spectacolele susţinute la Opera din Paris.

Vizavi de idolul său

Momentul de răscruce a avut însă loc pe când Hubert avea numai 10 ani. A fost dus de familie să viziteze Expoziţia Mondială. Şi, cum aceasta a avut loc în Paris, iar ignorarea modei ar fi fost astfel un sacrilegiu, o întreagă aripă a târgului („Pavilionul Eleganţei") a fost ocupată de 30 dintre cei mai renumiţi designeri francezi. De-atunci s-au mai scurs doar câteva ore - momentul plecării - până când Givenchy a realizat că vrea să fie creator de modă.

Ajuns acasă, a început să răsfoiască revistele de modă ale mamei sale şi chiar şi pe cele rămase de la bunici, încercuind modelele care îi plăceau. De multe ori, acestea purtau aceeaşi semnătură: Balenciaga. Chiar în acel an, în 1937, Cristobal Balenciaga îşi deschidea primul atelier în Paris, pe bulevardul George V. Pe acelaşi bulevard, chiar vizavi, urma să-şi deschidă şi Givenchy primul magazin, în 1952. Însă izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial i-a întârziat puţin planurile tânărului Hubert. El şi familia sa au fost nevoiţi să părăsească Parisul, care fusese ocupat de nemţi, unde s-au putut întoarce abia după terminarea războiului. Imediat, Hubert a început să studieze la prestigioasa École des Beaux-Arts din Paris. La scurt timp după aceea, Givenchy s-a prezentat cu un portofoliu la atelierul lui Balenciaga, unde ar fi vrut să lucreze. A fost însă refuzat din cauza lipsei de experienţă.

Refuzat de Balenciaga, adorat de Paris

În 1945 lucra deja pentru designerul Jacques Fath. Un an mai târziu, în 1946, câteva luni lucrate pentru Lucien Lelong îi oferă lui Hubert posibilitatea de a-l cunoaşte pe Christian Dior, care, în acea perioadă, era asistentul lui Lelong. În 1947 începe colaborarea cu Elsa Schiapparelli (considerată singura rivală care i-a dat emoţii lui Coco Chanel), care i-a încredinţat conducerea boutique-ului ei din Paris. A fost, probabil, cea mai importantă uşă care s-a deschis pentru Hubert. În magazinul creatoarei italiene şi-a asigurat contactul direct cu iubitoarele de modă (multe dintre ele l-au urmat atunci când şi-a deschis propriul atelier) şi a învăţat despre accesorii, o latură care s-a dovedit ulterior foarte importantă în cariera sa.

"Rochia trebuie să urmărească liniile femeii, nu corpul trebuie să urmărească modelul rochiei."
Hubert de Givenchy
creator de modă

10 ani avea Hubert de Givenchy atunci când a realizat că vrea să fie creator de modă.

Cum să cucereşti capitala mondială a modei

Colaborarea dintre Givenchy şi Schiaparellia luat sfârşit în 1951. În 1952, Hubert îşi deschidea primul magazin, pe bulevardul George V, vizavi de Balenciaga.

Ţinutele purtate de Audrey Hepburn în „Mic dejun la Tiffany“ au fost create de Givenchy

Alexander McQueen spunea, atunci când a plecat de la Givenchy, că i-a fost îngrădită creativitatea artistică  Foto: Reuters



Prima sa colecţie a fost compusă în special din piese realizate din material alb, simplu, folosit pentru cămăşile bărbăteşti. Însă nu minimalismul-emblemă al creatorului şi nici vreo tendinţă nu au fost responsabile pentru această alegere, ci raţiunile economice: materialul era cel mai ieftin disponibil.

Însă, întocmai cum s-a întâmplat cu jerseul folosit de Chanel la prima sa colecţie (din exact aceleaşi motive), curajul şi inovaţia i-au adus lui Givenchy recunoaşterea în moda pariziană, iar asta era echivalent cu a cuceri întreaga lume a modei.

Alexander McQueen spunea, atunci când a plecat de la Givenchy, că i-a fost îngrădită creativitatea artistică  Foto: Reuters

Julien MacDonald  împreună cu câteva creaţii Givenchy   Foto: Reuters



Minimalismul structural propus de Givenchy era echilibrat de graţia şi ţinuta impecabilă a modelelor sale. Siluetele elegante şi liniile curate l-au trimis în prima linie a modei şi, totodată, l-au adus şi în atenţia Hollywoodului, care i-a dăruit unul dintre cei mai buni clienţi, agenţi de promovare şi prieteni din viaţă.

Sub supravegherea lui Galliano şi a lui McQueen

Curând, Givenchy avea să cunoască în carne şi oase întruchiparea idealului său feminin. În 1953, actriţa americană Audrey Hepburn intra pe uşile atelierului din George V pentru a-şi alege îmbrăcămintea pentru primul său film important, „Sabrina". Colaborarea şi prietenia dintre cei doi rămâne, până astăzi, exemplul perfect de îmbinare a modei pariziene cu aura vedetelor de la Hollywood. Filmul „Sabrina" a câştigat un singur premiu Oscar: cel pentru cele mai bune costume. Tot meritul şi l-a asumat însă Edith Head, faimosul designer american, angajată de producătorii filmului înainte să afle că Hepburn îşi va aduce propria îmbrăcăminte. Indignată, actriţa i-a promis lui Hubert că, de atunci înainte, tot ceea ce va purta pe ecran şi în afara lui va purta semnătura sa.

În filme-capodoperă precum „Breakfast al Tiffany's", „Şarada" şi „My Fair Lady", vestimentaţia actriţei a fost asigurată de Givenchy. În 1987, brandul Givenchy a fost preluat de LVMH -Moët Hennessy Louis Vuitton, cel mai mare conglomerat de lux din lume, care deţine, printre altele, Louis Vuitton, Christian Dior, Tag Heuer, Kenzo, Céline, Fendi şi Dona Karan.  S-a vorbit despre înlăturarea lui Hubert. Chiar dacă zvonurile nu au fost niciodată confirmate, în 1995 designerul s-a retras de la conducerea imperiului pe care îl construise.

Givenchy s-a retras, creaţiile sale - nu Bernard Arnault, acţionarul majoritar al LVMH (şi ocupantul locului patru în topul celor mai bogaţi oameni din lume) îl aducea, în ianuarie 1996, cu mare fast, pe britanicul John Galliano în locul său, pe care îl mută însă la Dior la doar câteva luni.

În locul său a venit Alexander McQueen, în octombrie 1996, şi, la plecarea acestuia, în 2001, funcţia este preluată de Julien MacDonald. Nici acesta nu rămâne prea mult timp la Givenchy, fiind înlocuit în martie 2009 de Ricardo Tisci, care supervizează şi în prezent latura artistică a casei de modă.

Acum, Hubert de Givenchy s-a retras la „Le Jonchet", domeniul său din apropierea Parisului. S-a dedicat în întregime colecţiilor sale de antichităţi - în special mobilă - şi de artă modernă. Însă creaţiile sale, mai ales cele din ani '50-'60, sunt în continuare la fel de căutate şi pot fi văzute deseori pe covoare roşii din întreaga lume, dar şi la Muzeul de Artă din New York şi Musée de Mode din Paris.

image

De la Miro şi Kennedy, la spa-uri

Într-unul dintre cele mai triste momente din istoria SUA, americanii l-a avut în prim-plan pe Givenchy. Atunci când John F. Kennedy a fost înmormântat, toate femeile din familie au purtat rochii de la Givenchy. Se spune că, la acea dată, casa pariziană de modă avea dimensiunile tuturor femeilor Kennedy. Însă abilitatea lui Givenchy de a folosi liniile clasice pentru a aduce mereu ceva nou a ajutat casa să nu se plafoneze, ajungând să se identifice cu o singură piesă sau o singură perioadă. Adaptarea unor teme din pictură – în special de Miro, Matisse şi Christian Berard – rămâne, până astăzi, una dintre cele mai aclamate decizii din istoria modei. Acum, Givenchy continuă să fie un gigant într-ale luxului. Operaţiunile sale sunt bazate pe două mari axe, modă şi parfumuri-cosmetice. Parfums Givenchy a fost înfiinţată în 1957. Primul parfum semnat de designerul francez se numeşte „L’Interdit“ şi a fost creat pentru Audrey Hepburn. Doi ani mai târziu a apărut şi primul parfum bărbătesc, „Monsieur de Givenchy“. În 1973, Hubert a prezentat prima colecţie pentru bărbaţi. Acum, Givenchy înseamnă, pe lângă modă, parfumuri şi cosmetice, şi accesorii, o reţea de saloane spa şi o nouă linie de produse de îngrijire a pielii.

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite