Rezistenţa la reţea

Socializarea online este un lucru necunoscut pentru unii tineri

În epoca reţelelor sociale, există şi nonconformişti care nu au dat „Like“ Facebook-ului, chiar dacă sunt activi pe internet, iar tehnologia nu are secrete pentru ei.

Pe lângă 3,7 milioane de români care sunt în mod constant pe Facebook, cei care refuză să se adapteze la schimbările modernităţii privesc reţeaua socială cu scepticism şi cu o aparentă frică. Mulţi tineri refuză să-şi facă profil de Facebook, invocând  nevoia de intimitate, dezumanizarea sau dezinteresul. Prietenii încearcă să-i convingă să intre în rândul celor „normali", iar la unele facultăţi blogurile şi reţelele sociale au devenit o necesitate.

Cu toate acestea, „rezistenţii" la asaltul socializării online se lasă greu. Conform unui cercetător de la Microsoft Research, Alice Marwick, refuzul de a participa la activitatea de pe Facebook, Twitter sau Google+ vine la pachet cu costuri sociale crescute. „Pe reţelele sociale sunt toate bârfele, toate flirturile, toate planificările. Este locul unde se împărtăşesc cunoştinţele. Dacă nu participi la viaţa socială online a grupului, practic nu eşti implicat în viaţa colectivă cu care doreşti să te asociezi", spune cercetătoarea.

Virginia Nistor, 22 de ani, a refuzat să-şi creeze cont pe reţeaua socială a lui Mark Zucker­berg, influenţată şi de eşecul său de a-şi administra fostul cont de hi5, cea mai populară reţea socială din România înainte de apariţia Facebook-ului. „Nu am simţit nevoia şi m-am gândit că ar putea da dependenţă. Însă principalul aspect a fost că am «eşuat» cu hi5‑ul, nefolosindu-l.

De ce să‑mi creez un cont nou, dacă eu nu sunt omul care să încarce poze, să le împartă cu prietenii". Apropiaţii tinerei au încercat să o convingă să li se alăture, unii dintre ei chiar oferindu-i contul lor pentru a „testa" reţeaua înainte. „O prietenă bună a vrut să-mi dea contul ei. Adevărul este că nu sunt foarte curioasă şi cred că există şi alte metode de comunicare eficientă pe internet: e-mail, messenger", spune Virginia. 

Un pas în urma prietenilor

Deşi nu este implicată în viaţa socială virtuală, iar prietenii i-au spus că nu există dacă nu are Facebook, ea nu simte mari lipsuri şi se consideră un om practic. Dacă vrea să afle ceva pe internet caută pe Google. Fata nu s-a simţit încă defavorizată pentru că nu are Facebook. Într-adevăr, cei care au cont sunt cu un pas înaintea ei, mărturiseşte studenta,  deoarece află informaţiile mai rapid, „dar depinde şi unde duce pasul acela". În ce condiţii şi‑ar face totuşi Virginia cont? „Doar dacă mi s-ar cere la un viitor loc de muncă sau ar fi chiar nevoie de el".

Presiunea distruge rezistenţa

Chiar şi cei care rezistă la Facebook ajung să se supună presiunilor sociale. Paradoxul intervine când astfel de persoane sunt nevoite să-şi deschidă un cont pe care-l urăsc din tot sufletul. Studentă la Facultatea de Jurnalism, Roxana Leonte, 21 de ani, este un asemenea caz ciudat. Are un cont pe Facebook, dar pe care nu şi-l verifică în mod regulat. Profilul a fost făcut ca urmare a unor cerinţe obligatorii la facultate.

„La un seminar de comunicare digitală ne-au pus să ne facem cont pe Facebook şi pe Twitter. Am refuzat categoric, am zis că fac orice proiect, orice temă, dar ar fi manipulare să mă oblige să stau pe Facebook. Dacă refuzam până la capăt aveam restanţă." Cu toate acestea, Roxana abia aşteaptă să scape de contul de pe platforma so­cială. „Mă gândesc de mult la a renunţa cu prima ocazie".

Care sunt totuşi motivele din spatele urii pentru reţelele sociale pe care şi-a dezvoltat-o studenta? „Cred în omul autentic, care a fost lăsat să facă activităţi fizice, să muncească, să interacţioneze cu oamenii. Dacă eşti lipit de un scaun în faţa calculatorului te dezumanizezi", spune ea. Internetul este un butic cu prea multe opţiuni, după părerea Roxanei, care îl aseamănă cu un supermarket. Ea spune că pe internet te duci să „cumperi" 10 lucruri şi te alegi cu alte 30 de cumpărături inutile. De asemenea, ar dori ca oamenii „să urle când văd dezavantajele internetului pe termen scurt ca atunci când văd bonul încărcat de la supermarket".

Participarea pe reţelele online este o tendinţă abordată de multe persoane şi din cauza presiunilor sociale şi a faptului că lumea se îndreaptă spre o depedenţă permanentă de contactul virtual. Roxana este vehementă în această privinţă, deşi trăieşte paradoxul persoanei anti‑Facebook cu cont pe platforma lui Zuckerberg. „Să fii în pas cu tendinţele? Care tendinţe? Dacă este ceva la modă trebuie să adopt? Unde e ochiul critic? Tindem în secolul ăsta să luăm totul de-a gata, ce dă media e adevărat, ingerăm fără să simţim gustul, fără analiză
prealabilă."

Roxana nu pare o tânără adaptată epocii în care trăieşte, după cum mărturiseşte. „Dacă aş putea să renunţ la calculator de tot aş face-o. Nu am televizor acasă, nu mă uit la televizor pe internet, nu am telefon mobil cu internet. Am doar chestiile pe care trebuie să le am pentru că societatea mă obligă. Trebuie să fac o facultate şi să am un loc de muncă, doar ca să nu mor de foame şi ca să aduc un aport dacă tot sunt în viaţă", în­cheie Roxana Leonte.

Extensie a vieţii sociale

În schimb, specialiştii din social media nu vorbesc despre pericolul reţelelor sociale, ci despre normalitatea lor într-o lume care are acces la tehnologie. Pentru jurnalistul Alexandru Brăduţ Ulmanu reţelele sociale au devenit o extensie a vieţii noastre sociale. În plus, timpul în spaţiul virtual nu poate fi la fel de uşor cuantificat ca în realitate. „Timpul virtual nu poate fi împărţit în funcţie de specificul activităţilor realizate. Realitatea este că facem aceleaşi lucruri ca şi în lumea offline: conversăm cu priete­nii, vizionăm clipuri, citim articole, facem cumpărături, ba chiar şi lucrăm. Mulţi se folosesc de social media pentru a strânge informaţii care le sunt necesare în viaţa personală şi în cea profesională", spune Ulmanu.

Profilul celor care nu vor integrare

- Rezistenţii la reţea se încadrează în profilul  persoanelor paranoice, care au impresia că, dacă îşi dezvăluie din identitate, pot fi atacate şi datele personale pot fi întoarse împotriva lor, conform psihologului Keren
Rosner.

- În categoria celor care refuză să-şi facă un cont pe reţelele de socializare pot fi puse şi persoanele care nu au timp pentru o asemenea activitate. „Când profesia nu se întâlneşte foarte mult cu internetul, poate numai pentru documentare, timpul este limitat. Un exemplu potrivit ar fi medicii. De asemenea, cei care au o viaţă socială activă deja în realitate nu simt nevoia să-şi extindă existenţa şi pe internet", mai spun psihologii.

- În ceea ce priveşte tinerii care nu doresc să se alăture mişcării de masă integrată pe platformele sociale, Rosner spune că acestea pot fi considerate persoane „nonconformiste, care abordează un anumit gen de comportament împotriva majorităţii. Este modul lor de a-şi exprima originalitatea, iar presiunile din partea prietenilor vin pentru ei ca o confirmare că sunt persoane speciale".

- Pentru specialişti, persoanele care au un cont foarte activ pe Facebook şi îşi prezintă viaţa pe bandă rulantă pot fi încadrate în categoria narcisiştilor. Un studiu realizat de Universitatea din Georgia (Statele Unite) a constatat că există o legătură direct proporţională între activitatea intensă de pe reţelele sociale şi nivelul crescut al plăcerii faţă de propria persoană.

- Conform antropologului evoluţionist Robin Dunbar, citat de cotidianul „The Guardian", numărul ideal de prieteni pe care îl poate avea o persoană în mediul online este de doar 150 de persoane. Deşi reţelele sociale sunt noi, formele de organizare ale oamenilor nu s-au schimbat. Numărul limitat de prieteni vine de la dimensiunea satelor din Evul Mediu, care nu trecea de 150 de locuitori.