Stil de viaţă

articolul anterior articolul urmator

Scrie o scrisoare!

7
11 Apr 2019 15:31:24
Petre Barbu

Să scrii o scrisoare... O foaie de hârtie A4 sau două foi dictando, desprinse cu grijă din mijlocul caietului, stiloul sau pixul, un plic timbrat, ai tot ce-ţi trebuie, scrie!

În fiecare zi scrii vreo 10-15 e-mail-uri. Scrii ca un robot. Mai bine angajează un robot ca să scrie. Primeşti tot atâtea e-mail-uri pe care le citeşti cu gândul în altă parte, o grămadă de cuvinte, te lasă rece, angajează un robot ca să le citească! Asta înseamnă comunicare, corespondenţă, schimb de informaţii la începutul secolului XXI. Rapid şi eficient. Numai gândul la o scrisoare te plasează în afara acestei epoci a internetului. O nostalgie inutilă şi caraghioasă. Totuşi, aminteşte-ţi cum să scrii o scrisoare, nu te vede nimeni pentru că toţi scriu pe WhatsApp...

Ce sărbătoare era când primeai o scrisoare! O sorbeai din prima, apoi o citeai pe îndelete, o reciteai a treia oară, extaziat. Te gândeai deja să scrii o scrisoare. Dar nu te grăbeai, ca acum, când răspunzi instantaneu la un SMS. Lăsai să treacă o zi, poate două. Timpul ăsta era magnific, da, da, magnific, pentru că începeai deja să scrii. Cu sufletul. Dar nu oricum, nu pe colţul mesei. Îţi pregăteai o coală, un plic, stiloul sau pixul, stiloul, dom’le, are prestanţă!, te aşezai la lumină, dacă nu se tăia curentul în cartier, nu-ţi păsa de caloriferul aproape îngheţat... (Nu te-ai gândit niciodată să-i scrii o scrisoare lui Ceauşescu.) Te aşezai să scrii. În dreapta, sus, data şi, dedesubt, oraşul. Caligrafiai precaut, îţi suflai în palmă, alungându-ţi emoţiile. O bucurie fără margini, scriai o scrisoare! Cu atenţie, cu pasiune, o bucurie... (şterge „bucurie“, te-ai repetat!) Începeai cu o introducere, desigur. Una care să-i capteze atenţia. (Cum s-ar spune în ziua de azi: o „vrăjeală“.) Cu umor, cu ironie, cât putea să te ducă inspiraţia, talentul sau, mă rog, priceperea. Destinatarul trebuia introdus în „vraja ta“. Apoi, cuprinsul. Adică miezul ideilor. Şi chiar aveai ce să scrii. Nu ca acum, când scrii fără nicio idee... (Dar să nu revenim în prezent!) Puteai să baţi câmpii, să divaghezi, dar ideile erau de bază. Orice scrisoare de atunci era grea. Două-trei-patru pagini aşternute cu febrilitate, chiar şi mai multe! Cititorul nu se plictisea. Cu finalul era mai greu. Nu puteai să ieşi din „poveste“, din „pagină“, aşa, brusc, frustrant. Improvizai elegant un final. Cum se face că scriai fără ştersături? Nicio ştersătură! Pentru că erai pregătit pentru sărbătoarea scrisului. E adevărat că aveai câteva greşeli de ortografie şi punctuaţie, să fie iertate, nu aveai spell checker...

Aminteşte-ţi cum să scrii o scrisoare, nu te vede nimeni pentru că toţi scriu pe WhatsApp...

Puteai să le îndrepţi la recitire, da, da, recitirea era obligatorie. Lipeai plicul. Nu se lipea prea bine, căutai pelicanolul. Scriai adresa cu maximă atenţie, să fie corectă. A doua zi, o puneai la cutia poştală, operaţiune de mare însemnătate, incomparabilă cu prinsul unui loc la coada de la alimentară, vine laptele! Câteva clipe însoţeai cu gândul drumul scrisorii...

Nu ţi-e dor să scrii o scrisoare? Scrie-i o scrisoare! Spune-i că o iubeşti...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Iliana Bruckner
12.04.2019, 08:47:02

Mi-a placut mult acest articol. Ceea de scriem de mana se reduce ,mai nou,la lista de cumparaturi. Sau un biletel plasat sub un magnet pe usa frigiderului. Fa-ti o pizza,sunt la medic pentru rezultatul analizelor de sange. Acum 3 veri,am facut o vizita mai lunga "acasa"-in Romania deci,ocazie care mi-a permis,dupa multi,multi ani sa ma intalnesc cu amintirile. Casa bunicilor,un orasel cochet,curat si plin de banci. Desigur,casa era vanduta de o vesnicie.Stand la portita si privind foisorul acoperit de aceeasi vita de vie cu gustul copilariei,apare noul proprietar. Pe cine cautati? Pe nimeni.De fapt ma cautam pe mine. Ii spun ca-s nepoata,caci trecand peste varsta mea,eram tot nepoata. Atunci s-a petrecut miracolul. Zice:Stiam ca va veni candva,cineva.In podul casei am gasit un carton plin cu scrisori,carti postale,fotografii.Le-am pastrat. Si mi-a dat cartonul cu amintiri.Zeci de ani,invitatii la cate o petrecere,salutari de la "bai",anunturi de la prieteni ca sunt bine,cu stima etc. Am fost atat de emotionata,ma atinsese complet magia momentului. Aici,intr-un alt timp,vorba domnului Barbu,un telefon mobil,whats app,fotografii,viteza si niciunde o scrisoare. Ce dor mi-e de o scrisoare.

+2 (2 voturi)
Jane Doe
13.04.2019, 00:22:52

Bună seara, Ina, ce plăcere să dau de tine pe-aici. Postarea ta e ca o scrisoare, cel puțin pentru mine. Noi suntem ultima generație care mai are nostalgia scrisorilor, a bilețelelor schimbate în clasă când nu ne vedea proful, poate chiar și a cărții tipărite... Aș minți să spun că atunci când am trecut la e-mail nu am fost încântată de aparenta lui eficacitate, dar sigur că la-nceput, nu am realizat natura schimbărilor pe care le va aduce. Fiecare avantaj oferit de știință are și dezavantaje ce se dezvăluie târziu și pe fâșii. Acum câteva zile, am citit o mică notiță referitor la acest subiect - amintea o întâmplare din primii ani 90, în Los Angeles, când după un cutremur a existat o cădere de curent în timpul nopții. Ca urmare, locuitorii rămași în beznă și ieșiți buluc pe străzi au remarcat pe cer, niște formațiuni ”noroase” ciudate, pe care le-au raportat de grabă autorităților. Iar autoritățile i-au liniștit repede - ciudățenia era de fapt, Calea Lactee, galaxia noastră ce poate fi zărită în fiecare noapte cu ochiul liber. Luminile LA sunt atât de acaparatoare noaptea, încât oamenii, orbiți, uitaseră cum arată Cerul. Morala servea unui articol în care se vorbea de poluanți ascunși, precum energia electrică. Revenind la subiect, mărturisesc cinstit că eu folosesc atunci când plec de-acasă, mai ales în călătorii lungi, e-readere pe care am câteva sute de cărți descărcate. Bineînțeles că plăcerea de-a citi o carte bună, așezată într-un fotoliu, cu o ceașcă de ciocolată (sau un pahar de vin roșu) și muzică pusă-n surdină - nu se poate compara nici pe departe cu lectura pe vreun device. Dar din păcate, nostalgiile noastre nu vor fi și ale copiilor noștri și trebuie să înțelegem că lumea, pe care NOI le-am oferit-o s-a schimbat așa de mult în câțiva ani, încât nu putea rămâne fără consecințe asupra formării lor spirituale. În fine, tot ca să fiu sinceră, trebuie să-ți spun că eu scriu scrisori lungi, chiar dacă acum scriu pe email. Răspund imediat unui email când e cazul, dar unor prieteni buni și vechi, din copilărie de exemplu, nu mă grăbesc să le răspund. Îmi aleg ceasuri târzii de seară sau chiar în noapte, când casa s-a liniștit și tastatura îmi sună la fel de familiar, ca în clasele primare alunecarea stiloului pe hârtie. Poate că nu e același lucru, dar așa cum spuneam, noi suntem ultimii fericiți ai NOSTALGIEI FILELOR - de scrisoare, de carte, de jurnal ... Copiii noștri nu vor avea nostalgiile noastre. N-au cum. Cum va arăta lumea lor peste 20-30 de ani, când vor avea - poate! - nostalgia tabletei, sau a telefonului mobil, sau a altor viitoare vechituri ce de-abia stau să apară? Poate că ei nici nu vor mai avea nostalgii, ci doar imbolduri entuziaste, în dorința de a descoperi mereu ceva nou. Va fi bine, va fi rău?... Și totuși, indiferent de aspectul viitorului nostru, cât timp ne vom păstra umanitatea, eu o să cred mereu în nevoia noastră de a scrie scrisori, fiindcă fiecare scrisoare către un prieten e în primul rând, o destăinuire către tine însuți. Diferența va consta probabil, în modul de expediere. Posibil ca peste niște secole, să le transmitem printr-un soi de releu telepatic, ce va funcționa doar ca preluare și predare a mesajului (altfel, telepatia ar fi un dezastru pentru omenire, de-aceea capacitățile noastre telepatice sunt înghețate la naștere.) Vezi ce scrisoare lungă ți-am scris, deși noi nu ne cunoaștem deloc? Sau ne cunoaștem de când lumea. Bine-bine, dar ce vină am eu că voi două v-ați pus pe scris scrisori taman pe blogul meu, o să ne blagoslovească domnul Barbu, pe drept cuvânt. Așa că dispar. Noapte bună, draga mea.

+2 (2 voturi)
Bogdan Jor
12.04.2019, 15:49:48

Scrisoarea însemna întregul.... Azi nu mai poți vedea întregul ci doar cât încape pe ecranul minuscul al telefonului... Că despre ecranul laptopului cine mai folosește ceva atât de desuet.... Acum scrisoarea este de mărimea timbrului... Trist.... Există și o geană de optimism... Citeam ieri că fabrica de hârtie Letea va fi demolată... Nu mai avem nevoie de de hârtie... Copacii pot răsufla ușurați... pot arde liniștiți în sobe...😰

+2 (2 voturi)
Jane Doe
12.04.2019, 22:39:51

Aveți dreptate,deși cu disponibilitatea actuală a editurilor de a publica pe banii autorului, toți cei ce scriu ceva se consideră imediat scriitori și nu pregetă să ucidă copaci, pentru a-și vedea numele pe o copertă. Totuși, am citit la un moment-dat ceva ce m-a făcut să zâmbesc: ”Ce-și spune un copac, atunci când zărește o carte? ... Oh, ce bine, deci există viață după moarte!” Din fericire, niciun copac nu află vreodată ce fel de cărți prind viață din fibra lui!

+2 (2 voturi)
Paun Al
12.04.2019, 21:22:20

" nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; ...spune Iisus in cunoscuta pilda .. In afara de semnificatia principala a pildei ... o invatatura noua are nevoie de o minte "noua ", proaspata , renascuta ... pentru ca o invatatura noua sa poata "fermenta " , sa poata produce transformari ... se mai deduce ceva . Informatiile , invataturile , gandurile , sentimentele au nevoie si de un timp de "fermentare ", de sedimentare , de reactie intelectuala , sau emotionala , un timp de a produce transformari , de a lasa urme . Scrisorile prin durata ciclului corespondentei permitea existenta acestui timp necesar ... Din pacate bombardamentul informational actual , continuu cu mailuri ,mesaje , informatii , emoticoane ... nu mai permite o asemena fermentare , o asemenea sedimentare, o transformare si inflorire , o emotie si un raspuns pe masura

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (7)