Secretele unei relaţii de durată
0
Iubirea şi starea de beatitudine de la începutul unei relaţii sunt departe de a fi suficiente pentru ca aceasta să ţină „până la adânci bătrâneţi“, iar cine crede că este uşor să păstreze focul la fel de iute ca în primii ani nu se poate înşela mai tare. Este nevoie de răbdare, comunicare, empatie şi multă înţelepciune, susţin specialiştii.
Oamenii căsătoriţi sau aflaţi într-o relaţie de lungă durată sunt mai fericiţi, mai sănătoşi şi mai bogaţi. Cel puţin aşa spun o mulţime de studii pe această temă. Cum se face atunci că rata divorţurilor este atât de ridicată în ultimele decenii sau că mulţi nici măcar nu se mai căsătoresc?
Răspunsul este simplu, spune psihologul american Bonnie Eaker Weil: este uşor să te îndrăgosteşti, dar puţini ştiu cum să păstreze iubirea ori cum să transforme pasiunea primilor ani într-o relaţie de încredere, care să treacă testul timpului: „Pentru a descoperi secretul unei relaţii armonioase este necesar să analizăm nu doar căsniciile fericite, ci şi pe cele eşuate".
Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă cuplurile este ideea greşită că, atunci când doi oameni se iubesc, viaţa în doi este ceva simplu, un soi de paradis terestru în care fiecare zi e o binecuvântare.
Nimic mai fals, spune psihologul american John Grohol, potrivit căruia relaţia de cuplu necesită atenţie constantă şi este nevoie de eforturile ambilor parteneri pentru ca lucrurile să decurgă armonios. Iată câteva lucruri importante care, odată aplicate, ar putea duce la o viaţă frumoasă împreună:
1 Compromisul
Într-o relaţie nu se poate doar să primeşti, trebuie şi să dai. Atunci când unul dintre parteneri începe să resimtă faptul că dă foarte mult şi primeşte prea puţin în schimb, este clar că relaţia este inegală.
Multe cupluri greşesc crezând că dragostea rezolvă orice problemă, iar dacă partenerul te iubeşte cu adevărat va face ce i se cere fără crâcnire. Oamenii au însă propria identitate şi propriile nevoi, iar angajarea într-o relaţie de cuplu nu înseamnă să renunţe pur şi simplu la toate acestea.
„Soţul meu este un tip foarte pretenţios, dar şi vanitos. La început am crezut că mă vrea mereu alături de el, în orice ocazie, doar din dragoste. Abia mai târziu am înţeles că prezenţa mea îi era necesară pentru a le demonstra celorlalţi ce nevastă perfectă are şi ce bine îi merge", povesteşte Emilia M., o bucureşteancă de 33 de ani. „A durat ceva vreme până l-am lămurit că nu suport să mă care peste tot pe post de decor şi că vreau să am timp să mă văd şi eu în linişte cu propriile mele prietene sau cu rudele, dar până la urmă a înţeles şi s-a liniştit", mai spune femeia.
2 Comunicarea
Nimic nu ucide mai sigur o relaţie decât lipsa unei comunicări deschise, oneste şi susţinute. Pentru a putea convieţui în armonie pe termen lung, cei doi trebuie să-şi expună sincer problemele, dorinţele sau nemulţumirile.
Este contraindicat să aştepţi izbucnirea unei discuţii pentru a-i reproşa soţului că te scoate din sărite stilul său de a trânti pe jos hainele murdare în loc să le pună în coşul de rufe. Aşteptând, nu faci altceva decât să acumulezi frustrări, astfel că este preferabilă discutarea oricăror probleme atunci când ele apar.
3 Alegerea bătăliilor
Unul dintre cele mai periculoase momente din viaţa unui cuplu este atunci când el şi ea decid să locuiască împreună. Adaptarea la viaţa în doi este cu atât mai grea în cazul celor care au locuit multă vreme singuri. Pentru a trece peste acest obstacol fiecare trebuie să analizeze care probleme merită o discuţie şi care este mai bine să fie trecute cu vederea.
„Este oare necesar să te cerţi cu partenerul pe tema capacului de la WC ori despre dusul gunoiului sau este mai important să aveţi o discuţie despre împărţirea bugetului familial sau despre oportunităţile de carieră", se întreabă John Grohol, în opinia căruia cuplurile risipesc o energie enormă pe scandaluri stupide, fără o miză reală.
4 Exprimarea nevoilor reale din cuplu
La începutul unei relaţii, mulţi sunt tentaţi să facă sacrificii în numele iubirii, renunţând la propriile aspiraţii pentru a-l face fericit pe celălalt. O legătură pe termen lung nu poate însă funcţiona în acest mod. Atunci când partenerul îţi cere, de plidă, să renunţi la carieră pentru a creşte copiii, s-ar putea să accepţi fără a te gândi prea mult, însă peste câţiva ani te-ai putea trezi că viaţa de mamă nu îţi este suficientă şi regreţi lipsa independenţei tale.
O abordare mai prudentă este aceea de a analiza cu atenţie schimbările majore pe care ţi le propune partenerul, iar dacă există cel mai mic dubiu acesta trebuie spus cu voce tare. Doi oameni care să aibă exact aceleaşi aşteptări de la viaţă nu există decât în filme. În viaţa reală, este inevitabil ca în anumite privinţe să aibă aspiraţii diferite, iar divergenţele se pot rezolva doar prin comunicare şi, în cele mai multe cazuri, compromis.
5 Încredere şi onestitate
Partenerul de viaţă este acea persoană pe care trebuie să te poţi baza în orice situaţie, dar o astfel de relaţie se poate clădi doar pe încredere şi pe sinceritate. Aceasta nu înseamnă să faci un scandal pentru orice lucru minor pe care partenerul ţi l-a ascuns, pentru că nu există om care să nu spună minciuni nevinovate, oricât de mare ar fi dragostea. Concentraţi-vă atenţia pe lucrurile importante - dacă te-a minţit că e avocat, deşi n-a terminat Dreptul ori dacă îţi spune că iubeşte copiii, dar când vine vorba să aveţi unul inventează tot felul de pretexte.
6 Sex şi romantism
Frustrările cu caracter sexual reprezintă adesea o sursă de nemulţumire în cuplu, pentru că puţini oameni îndrăznesc să-şi exprime pe faţă dorinţele cele mai intime, chiar şi în faţa persoanei cu care au jurat să trăiască până la moarte. Ignorarea nevoilor partenerului poate distruge un cuplu, mai ales atunci când cel nesatisfăcut acasă începe să viseze la altcineva care
să-l înţeleagă.
În acelaşi timp, avertizează experţii, un cuplu care vrea să reziste trebuie să nu neglijeze acele gesturi romantice din perioada de flirt. Un buchet de flori cumpărat fără un motiv anume, o cină la restaurant sau o baie cu lumânări parfumate sunt lucruri aparent neînsemnate şi adesea ignorate în vâltoarea vieţii de zi cu zi, dar, în acelaşi timp, sunt un mod de a-i reaminti celuilalt de dragostea pe care i-o porţi.
Plictiseala de consoartă este unul dintre cei mai mari duşmani ai căsniciei moderne
Mariajul, probă de rezistenţă
Incapacitatea oamenilor de astăzi de a înfrunta momentele dificile este cauza pentru care la ora actuală atâtea căsnicii sfârşesc prost, sunt de părere şi soţii Dorie şi Harold Coupland, deţinătorii titlului pentru cel mai longeviv cuplu din Marea Britanie. Soţii Coupland s-au cunoscut pe când aveau doar 16 ani, s-au cununat la 19 ani pentru că Dorie a rămas gravidă şi au fost împreună timp de 78 de ani.
Au trecut peste numeroase dificultăţi financiare, fiind amândoi de condiţie modestă, au supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial şi şi-au îngropat fiul cel mare, răpus de cancer. Secretul fericirii lor este simplu, explică Dorie, întotdeauna s-au purtat frumos unul cu celălalt, casa a fost veselă, iar gelozia nu le-a întunecat niciodată minţile. În plus, şi-au acordat reciproc libertatea de a fi ei înşişi. Dacă Dorie avea chef să iasă cu prietenele, Harold nu avea nicio obiecţie, fiind mulţumit să rămână acasă cu pipa sa şi muzica preferată.
Nevasta de unică folosinţă
Foarte multe cupluri ajung în dificultate deoarece oamenii se complac în relaţii superficiale, în care au pierdut demult contactul real cu partenerul. „Majoritatea celor care ajung la divorţ sunt în stare să jure cu mâna pe inimă că până cu câteva luni de zile în urmă nici nu-şi imaginau că ar fi vreo problemă în relaţia de cuplu", scrie psihologul american Bonnie Weil.
În acelaşi timp, şi când conştientizează faptul că au o problemă, multe cupluri lasă lucrurile să treneze în speranţa că necazurile se vor rezolva cumva de la sine, apelând la o discuţie deschisă sau la ajutorul unei expert abia când situaţia e critică şi despărţirea pluteşte în aer.
Schimbatul, mai uşor decât reparatul
Multe relaţii eşuează pentru că atunci când ajung într-un impas cei doi parteneri optează pentru soluţia mai simplă, aceea de a se despărţi şi de a căuta pe altcineva în loc să încerce să-şi salveze căsnicia.
A scăpa de un partener nu înseamnă însă a scăpa de probleme, pentru că în marea majoritate a cazurilor ambii soţi au partea lor de vină. Refuzând să analizeze trecutul pentru a vedea unde a greşit, acela care decide că e mai bine să-şi refacă viaţa riscă să comită aceleaşi greşeli şi într-o relaţie ulterioară. În plus, notează Bonnie Weil, sunt şanse mari ca o a doua căsnicie să fie şi mai proastă. Potrivit statisticilor, rata divorţurilor şi a cazurilor de adulter este mai ridicată printre cei aflaţi la a doua căsătorie.
„Trăim în epoca lucrurilor de unică folosinţă. Uitaţi-vă în jur, dacă ţi s-au găurit ciorapii îi arunci, dacă ţi se strică un aparat îţi iei altul şi tot aşa. Aceasta este mentalitatea vremii noastre şi ea ajunge să se răsfrângă şi asupra modului în care ne gestionăm relaţiile. Nu mai suntem dispuşi să investim timp şi efort pentru a repara o relaţie, o căsnicie. Societatea ne condiţionează să dorim mereu lucruri noi, despre care ni se promite că sunt mai bune. Gândiţi-vă la clipa când îţi iei un telefon nou, ce încântare, nu te mai saturi de el, pentru ca peste un an să-l arunci fără probleme pentru că următorul model promite să-ţi ofere mai multe satisfacţii", apreciază psihologul Cristina Luca, din Bucureşti.
O altă idee greşită este aceea a partenerului perfect. După euforia primelor etape ale relaţiei ori după luna de miere intervine un moment de trezire, atunci când realizezi că persoana de lângă tine nu este perfecţiunea întruchipată aşa cum îţi imaginai.
„Atitudinea realistă este de a te ocupa de consolidarea relaţiei respective şi de a-i accepta imperfecţiunile, pentru ca, în cele din urmă, să formaţi un cuplu fericit. Din păcate, mulţi nu înţeleg acest adevăr simplu şi preferă să renunţe şi să pornească mai departe în căutarea unei perfecţiuni iluzorii", mai spune Cristina Luca.
Reţeta căsniciei ideale
Spinoasa problemă a fericirii în cuplu a fost rezolvată de cercetătorii britanici, care au descoperit ingredientele necesare pentru a avea o căsnicie model. Vârsta ideală pentru căsătorie este de 31 de ani în cazul mirelui, în timp ce soţia trebuie să fie cu doi ani şi trei luni mai tânără, scrie cotidianul britanic „The Daily Mail".
Pentru ca viaţa cuplului să decurgă armonios, înainte de nuntă se recomandă o perioadă de testare de trei ani şi jumătate. Ideal este ca soţii să se fi cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni, relevă studiul menţionat, care a analizat în detaliu vieţile a peste 3.000 de persoane căsătorite.
După nuntă, este important ca partenerii să-şi spună „te iubesc" cel puţin o dată pe zi. Sexul rămâne o parte importantă, căreia este bine să i se aloce cel puţin trei nopţi pe săptămână.
Petrecerea a cât mai mult timp împreună face viaţa în doi mai frumoasă
Tot trei seri trebuie petrecute împreună într-o atmosferă relaxată, cu îmbrăţişări şi sărutări schimbate în timpul vizionării unui film. Două seri pe lună trebuie rezervate pentru ieşitul în doi la restaurant. Pe timpul zilei, cei doi trebuie să ţină legătura prin cel puţin trei telefoane, SMS-uri sau e-mailuri.
Pentru ca fericirea să fie desăvârşită, este de dorit ca soţul şi soţia să aibă măcar două hobbyuri comune. Chiar dacă programul de cuplu expus pare destul de încărcat, este necesar ca partenerii să-şi facă timp şi pentru ei înşişi şi să-şi păstreze o oarecare independenţă. În acest scop, ar trebui ca ei să petreacă două seri pe lună separaţi, folosind acest timp pentru întâlniri cu prietenii personali.
Fericirea unui cuplu nu poate fi completă fără copii, dar este recomandat ca aceştia să apară abia la doi ani şi două luni după căsătorie.„Toate acestea ne arată câte variabile intră în ecuaţia unei căsnicii perfecte. După nuntă, oamenii nu trebuie să uite să întreţină vraja cu sărutări, îmbrăţişări şi seri romantice", conchide studiul citat.
“Este oare necesar să te cerţi cu partenerul pe tema capacului de la WC ori despre dusul gunoiului sau este mai important să aveţi o discuţie despre împărţirea bugetului familial sau despre oportunităţile de carieră?"
John Grohol psiholog, SUA
“Atitudinea realistă este de a te ocupa de consolidarea relaţiei şi de a-i accepta imperfecţiunile, pentru ca, în cele din urmă, să formaţi un cuplu fericit. "
Cristina Luca psiholog, Bucureşti
Se încarcă comentariile...
