Situaţiile în care este mai bine să-ţi minţi şefii

Ca regulă generală, onestitatea se spune că este cea mai bună politică. Însă experienţa de viaţă ne arată adesea că există împrejurări în care este mai bine să-ţi vezi propriul interes dincolo de corectitudinea profesională.

Scriitorul şi oratorul motivaţional Geoffrey James a publicat recent o carte intitulată „Business Without The Bullsh*t“ în care scrie, printre altele, despre situaţiile în care este perfect justificat să-ţi minţi superiorii.

Când îţi protejezi colegii

Atunci când ai aflat informaţii referitoare la greşelile profesionale făcute de colegii de serviciu este mai bine să păstrezi amănuntele pentru tine, chiar dacă şeful te întreabă direct dacă ai idee cine este vinovatul. Această regulă se aplică mai ales atunci când problemele respective nu ţin de zona ta de responsabilitate. Chiar dacă ai aflat exact cine a dat-o în bară, nu este de datoria ta să-ţi informezi superiorii şi să ajungi turnătorul biroului. În afaceri, un sfat bun este să-ţi vezi de treburile tale. Aşa că dacă nu este treaba ta să dai din gură, lasă pe cine trebuie să se ocupe de o astfel de situaţie.

Când ne căutăm alt loc de muncă

Companiile, în general, nu jocă tocmai cinstit atunci când au în vedere înlocuirea unui angajat. Pe de altă parte, şefii au pretenţia să fie anunţaţi din timp de subalternul aflat în căutarea unui alt loc de muncă. Aşa cum un angajator are tot dreptul să se intereseze în legătură cu alţi potenţiali candidaţi pentru postul tău, angajatul ar trebui să-şi poată căuta un alt job fără să fie suspus consecinţelor. Mai exact, dacă şeful află că eşti interesat de un alt loc de muncă, ai putea chiar să fii concediat înainte de a te asigura că ai obţinut noul job sau angajatorul poate să-şi schimbe atitudinea faţă de tine. Uneori este mai bine să te pui pe primul plan, aşa că acesta este un moment în care ar trebui să te simţi îndreptăţit să minţi.

Când şeful spune bancuri proaste

O altă regulă nescrisă în domeniul profesional este că subalternul ar trebui să se arate entuziasmat la glumele şefului. Chiar dacă ai auzit bancul respectiv de zeci de ori şi niciodată nu te-au amuzat, ar fi bine să schiţezi măcar un zâmbet. Poate părea un comportament degradant, dar poţi să te gândeşti că măcar ai un şef care încearcă să fie glumeţ. Plus că orice încercare a unui şef de a părea mai apropiat de subalterni ar trebui, de cele mai multe ori, încurajată. Însă ţineţi cont că nu este indicat nici să râdem cu gura până la urechi de fiecare dată: riscaţi să păreţi sarcastic.

Când prostia şi nepăsarea şefului ţi-ar da multă bătaie de cap

Faptul că munceşti pentru şeful tău nu trebuie să însemne automat că îi datorezi acestuia un volum de muncă imens, dar nejustificat. Minte fără să ai remuşcări atunci când un şef îţi face viaţa un infern doar ca să-i fie lui mai uşor, fără să-l intereseze nici măcar o clipă că are la îndemână şi alte soluţii, în aşa fel încât să nu pună o presiune inutilă pe oamenii săi. 

Când şeful nu poate face faţă adevărului

Adesea, şefii nu vor să audă adevărul din gura angajaţilor. Oricât de evident ar fi un lucru, atunci când toată lumea evită să-l rostească în faţa şefului înseamnă că există un motiv întemeiat pentru care nici tu nu ar trebui să-i spui adevărul în faţă. Mai devreme sau mai târziu „buba“ se va sparge. Angajaţii care se simt datori să vorbească răspicat în astfel de situaţii ajung, de regulă, să plătească şi un preţ usturător pentru „facerea de bine“.

Când şeful îşi bagă nasul unde nu-i fierbe oala

Ca angajaţi ar trebui să ne simţim liberi să minţim ori de câte ori curiozitatea şefului depăşeşte anumite limite şi ajunge să se intereseze de aspecte care ţin strict de viaţa personală. Nu îl priveşte pe angajator care este orientarea noastră politică, religioasă, sexuală, dacă fumăm sau nu, existenţa unei boli cronice sau orice altceva care nu ne-ar afecta în mod direct activitatea profesională, mai ales dacă se va folosi de acest lucru pentru a ne face probleme. 
În ziua de azi, guvernele sunt la mâna corporaţiilor şi acest lucru le dă adesea dreptul companiilor să ignore dreptul angajatului la viaţă privată. Prin urmare, suntem îndreptăţiţi să ne apărăm interesele în faţa acestor intruziuni, dacă guvernul nu este interesat să facă acest lucru.