Topul restaurantelor din Bucureşti acum un sfert de secol

Un cititor al Restocracy mi-a trimis un top al restaurantelor din Bucureşti de acum 26 de ani, deci la foarte scurt timp după Revoluţie, când abia de apăreau restaurantele private. De aceea, acesta este topul restaurantelor comuniste, practic, din ultimii ani ai săi. Topul (articolul) a apărut în Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 6-a, semnat „Inspector L”, care era Octavian Andronic, de fapt.

Mai jos e explicaţia lui Inspector L cu privire la criteriile şi metodologia clasificării. Cât despre topul propriu-zis, avem doar o copie din ziar, care abia poate să fie citită, însă îl transcriu pentru cei care desluşesc cu greu poza. Semnificaţia steluţelor acordate restaurantelor este următoarea:

*****  local de lux, servicii ireproşabile

****  local select, servicii excelente

***  local bun, servicii bune

**  local fără pretenţii, servicii onorabile

*  local riscant, servicii incerte

Topul restaurantelor din Bucureşti în 1991

Deci, topul restaurantelor din Bucureşti 1991, aprilie:

Restaurante *****:

• Balada (Hotel Intercontinental, etajul 21)

Restaurante ****:

• Salonul Spaniol
• Salonul Capşa
• Madrigal (Hotelul Intercontinental)
• Casa Lido

Restaurante ***:

• Bucureşti (ambianţa plăcută, clientela diversă, specific franţuzesc, serviciul corect – n.a.)
• Bolta Rece
• Moldova
• Lebădă
• Select
• Discotecă Bavaria
• Nord Hotel
• Barul Athenee
• Barul Intercontinental
• Ambasador
• Salonul Royal (Athenee)
• Continental
• Nan Jing
• Capsa (braseria)
• Trocadero

Restaurante **:

• Olimp 90
• Bulevard
• Palas
• Capitol
• Parc
• Podul Mogosoaiei
• Berlin (Le President)
• Doi Cocoşi
• Bella Italia
• Pădurea Băneasa
• Pescarul
• Cişmigiu
• Snagov Palace
• Pescăruş
• Lido
• Salonul Diplomat (Athenee)
• Nick
• La Florentin
• Flora
• Bucur
• La Peşteră
• Braseria Intercontinental
• Voicu & Co.
• Dacia
• Havana

Restaurante *:

• Casa Romană
• Şarpele Roşu
• Ficus
• Gambrinus
• Berlin (braseria)
• Carul cu Bere
• 1 Mai
• Hamka
• Cafe bar Luxus
• Monaco
• Dealu Mare
• Opera Turn
• Mărul de Aur
• Varşovia
• Ovidiu
• Doina

Deci, singurul restaurant cu 5 * de la acea vreme, adică cel mai bun din Bucureşti, era Balada de la Intercontinental, de la etajul 21. S-a închis demult Balada, însă acum e închiriat salonul pentru evenimente, cred că tot Balada se numeşte acest salon de la Intercontinental.

Cele de 4 *: Salonul Spaniol era pe Calea Victoriei, cred că lângă Biserica Albă; nu mai e restaurant acum. Capşa e tot Capşa, de 187 de ani în acel loc şi de 141 de ani cu acest nume. Madrigalul de la Intercontinental era restaurantul de la parter, din capătul holului centrul, cu vederea spre Batiştei, unde e acum restaurantul Modigliani. Casa Lido e acum Trattoria Buongiorno, vizavi de Biserica Boteanu, a lui Dragoş Petrescu.

3 *: Hotelul Bucureşti e Radissonul de azi, restaurantul era unde acum au Cafe Citta, în faţă, spre Calea Victoriei. Bolta Rece e bine mersi, în acelaşi loc din Aviatorilor. Moldova era pe Icoanei, în dreptul parcului. Au fost mai multe restaurante acolo de-a lungul timpului, însă niciunul nu a mers prea bine; cred că acum e doar o sală de evenimente. Lebăda e departe, la ieşirea din Bucureşti către Cernica; era un hotel destul de luxos acolo, şi se mânca bine, într-adevăr; nu ştiu ce se mai întâmplă acum acolo. Selectul e la locul lui, lângă Guvern; fost restaurant faimos, acum mai merge lumea la el doar vara, pentru că are două terase foarte frumoase; iarna cred că mai fac evenimente, din când în când, şi în restul timpului vând mai mult mâncare ieftină la sufertaş pentru angajaţii de la Guvern şi de la Ministerul de Externe din apropiere; am scris câteva articole lungi despre acest restaurant faimos pentru cei din generaţiile trecute şi pentru comuniştii cu nostalgii. De Discoteca Bavaria nu am auzit până acum. Hotel Nord cred că e Ibisul de acum, de la Gara de Nord, dar nu bag mâna în foc. Athenee e actualul Hilton, Athenee Palace, nimic nou de spus despre el, Interul e Inter, Capşa la fel, după cum am spus, Ambasadorul şi Continentalul sunt la locurile lor, pe Bălcescu, respectiv pe Calea Victoriei, Nan Jingul la fel, doar că atunci era în spate, la capătul holului, spre Dumitru Lemnea, nu spre Lascăr Catargiu, ca acum. Trocadero era în Piaţa Universităţii, spre Academiei, acum s-ar putea să fie tot un restaurant acolo, Caredy, cred, dacă nu au venit alţii în locul lui.

Cele de 2 *, după Inspector L: De Olimp 90 nu am auzit. Hotelurile Bulevard, Capitol şi Palas sunt tot acolo, aproape unul de celălalt, Berlin era pe Constantin Mille, pe strada care coboară din Calea Victoriei pe lângă Casa Armatei, cam pe unde e Control Club acum, dacă nu chiar acolo. Era faimos, nu ştiu de ce l-a pus Inspector L doar la 2*. De Lido, Athenee, Inter am spus deja. Parc e Ramada Parcul de acum, Doi Cocoşi ştim, acolo de peste 100 de ani. Pescarul e cel din Piaţa Universităţii, cu aceeaşi atmosferă şi cu aceiaşi angajaţi, Pescăruşul din Herăstrău la fel, al lui Dragoş Petrescu şi acesta, acum. Cişmigiu cred că era cel de pe insulă. Pădurea Băneasa trebuie să fie Casa Albă, de când lumea şi acela. La Snagov Palace nu am fost vreodată, nu ştiu pe unde era sau dacă mai e ceva din el acum. La Peşteră, ca nume, îmi spune multe, dar nu îmi amintesc deloc unde şi cum era. Podul Mogosoaiei era pe Calea Victoriei, unde face cruce cu Occidentului. Îmi amintesc perfect literele cu care era scris numele, probabil aceleaşi de pe când eram eu mic, său şi mai înainte. Cred că e un magazin acum în acel loc. Bucur era în Piaţa Operetei, acum l-a luat tot Dragoş Petrescu, a făcut Hanul Berarilor – Casa Soare în el. Flora era al Gospodăriei de Partid pe vremea comuniştilor, din câte ţin minte, pe Kiseleff, între Docenţilor şi Arcul de Triumf, demolată acum clădirea, cu terenul preluat de Puiu Popoviciu, din câte am auzit. De Bella Italia, Nick, La Florentin, Voicu & Co. şi Dacia nu am auzit. Havana îmi sună foarte, foarte cunoscut, dar nu îmi aduc aminte unde, parcă în centru, pe la Piaţa Universităţii, sau în jur, oricum.

1 *, adică ce nu prea-i plăcea lui Inspector L: Casa Romană era pe Calea Victoriei, unde se termină în Dâmboviţa, pe mâna stângă; s-ar putea să fie tot un restaurant acolo, acum. Gambrinus, cel mai cunoscut restaurant din Bucureşti din toate timpurile (până la apariţia Internetului) e tot acolo, pe Regina Elisabeta, Caru cu bere la fel, evident (şi tot al lui Dragoş Petrescu, la fel de evident). Şarpele Roşu a fost faimos; în Bucureştiul vechi, unde se tăia Galaţi cu Eminescu, cred că nu mai există acum. Însă a apărut un şarpe Roz în locul faimosului Mărul de Aur, de la Piaţa Victoriei, în spatele monstruosului bloc care începe din Buzesti şi se termină pe Calea Victoriei, aproape de Sevastopol. Doina trebuie să fie Casa Doina de acum, Bufetul de la Şosea când s-a născut. De Ficus am auzit, dar nu îmi mai amintesc nimic, de Dealu Mare la fel, Ovidiu o fi fost pe la Piaţa 1 Mai? De Cafe bar Luxus, Monaco, Hamka, Varşovia şi 1 Mai nu am auzit până acum. Opera Turn era în spatele Bisericii Creţulescu, unde e turnul acela, la mezanin, unde e acum magazinul de piane.

Ca să fac un scurt sumar, câteva dintre aceste restaurante au rămas cu numele de atunci şi, foarte probabil, conduse de către aceiaşi oameni, sau de urmaşii lor, dar au intrat, său intră încet în uitare. Capşa a rămas mult în urmă, nu a reuşit să intre în Lista Restocracy, cu istoria ei cu tot. Lido, Inter, Athenee şi încă vreo câteva sunt cu totul alte restaurante, chiar dacă au acelaşi nume, aşa că nu le mai pun la socoteală. Se poate spune, deci, că doar Caru cu Bere şi Casa Doina au renăscut şi au crescut spectaculos, Doi Cocoşi şi Nan Jing sunt cam la fel, iar Pescăruşul s-a schimbat şi el radical, însă el are alt statut, de restaurant turistic.

Acestea cinci se regăsesc în Lista Restocracy a celor mai bune restaurante din Bucureşti, după mai bine de un sfert de secol…

– – – –

Şi articolul lui Octavian Andronic (Inspector L) din 1991:

Evenimentul „Balada”

Mapa de corespondenţă zilnică pe care ne-o înaintează în ultima vreme biroul meu de presă mă învederează să cred că există mult interes pentru criteriile de clasificare în Topul restaurantelor, pe care le-am enunţat, în mare, într-un număr trecut. Pentru cei doritori să le parcurgă în detaliu, este posibil să revin asupra, lor într-un număr viitor. Voi răspunde solicitărilor ce mi-au parvenit şi din partea unor publicaţii din ţară, privind posibilităţile de a cunoaşte metodologia pornind de la care să iniţieze astfel de topuri, locale.

Mă voi folosi de ocazia plăcută a evenimentului intrării primului restaurant din Bucureşti în categoria maximă de clasificare, pentru că odată cu felicitările, pe care sunt bucuros să le transmit actualului lider al topului – restaurantul – „Balada” (Inter 21), să explic şi dificultatea accederii unui local în această categorie de lux, în care numai apropierea de baremurile din fiecare cele opt capitole ale criteriilor poate înlesni atingerea punctajului minim necesar – 150 de puncte. E bine, poate, să revedem, mai întâi, marginile de punctaj, pentru toate cele cinci categorii :

Stele > Local > Servicii > Punctaj:

***** local de lux, servicii ireproşabile, 175-150 de puncte

**** local select, servicii excelente, 149-130 de puncte

*** local bun, servicii bune, 129-110 puncte

** local fără pretenţii, servicii onorabile, 109-100 de puncte

* local riscant, servicii incerte, sub 99 de puncte

La primul capitol, amplasarea şi aspectul exterior – la un punctaj maxim de 7 puncte, Inter-ul se plasează ceva mai sus de jumătate, favorizat de situare, aspect şi renumele firmei şi figurează în aprecierea mea cu 5 p. În ceea ce priveşte dotarea şi ambianta, capitolul cel mai important, în care se punctează dotarea bazei proprii de preparare, ambianta sălilor de servire (ventilaţie, compartimentare, izolare fonică iluminare) serviciile de poartă şi garderobă, aspectul grupurilor sanitare şi, mai ales, atmosfera din local – punctajul maxim fiind de 65 p, Inter-ul a urcat aşa cum am mai remarcat, efectiv spectaculos, atingând un foarte greu accesibil barem de 60 de puncte.

Următoarele două capitole – mobilier şi obiecte de servire, cotate egal, cu 10 p. fac parte dintre cele cărora „Balada”, le-a corespuns şi până acum, desigur nu la nivel de excepţie, aprecierea mea fiind de 8 p. Nu am la această oră ce reproşa acestui local în privinţa formelor de servire, (servire la platou, folosirea gheridonului, pregătirea şi tranşarea în fata consumatorului, folosirea notei de plată, a listei etc.) pe care le-am notat la superlativ – 10 p. Calificarea personalului, ţinuta ospătarilor şi numărul redus de mese pentru o echipă (cap V) elemente de servire de lux, evidente şi pentru un nespecialist, cotate în criteriile de clasificare cu 23 de p. au adus şi ele, prin eliminarea elementelor de rutină „Balada” aproape de nivelul cel mai bun – 23 p.

În ceea ce priveşte gama sortimentală de preparate culinare şi băuturi alcoolice şi nealcoolice favoritul nostru de astăzi depăşeşte cu o clasă tot ceea ce se practică în aprovizionarea din reţeaua restaurantelor bucureştene, aşa încât şi la acest capitol VII, din cele 15 p, „Balada” a câştigat 13. scăzându-i ceva pentru intermitenta unor produse – salate, spre exemplu – din reţetar.

În sfârşit, capitolul calităţii altor servicii oferite (VIII), este şi el unul din atuurile prin care „Balada” cucereşte şefia topului, şi va reuşi să o menţină dacă va continua să acorde aceeaşi atenţie rafinatului program de cafe-concert, punctarea fiind de 25 p din 30 posibile. Iată, aşadar, un total de 154 de puncte, care face posibil evenimentul marcării primului restaurant de cinci stele din Bucureşti. O promovare câştigată greu şi despre care ştim, cu siguranţă, că va rămâne un prag sensibil la seismele imprevizibile ale dificultăţilor de tot felul din comerţul actual.

Aşa cum probabil aţi observat, am adăugat clasamentului propriu-zis două noi categorii – recomandări şi revelaţii, la care sunt îndemnat să apelez pentru a înlătura confuzia ca un consumator trebuie să să ia, neapărat, după numărul de stele pentru a intra într-un restaurant şi a se simţi bine. Este, dacă vreţi şi o precizare asupra faptului că dincolo de rigorile clasamentului există şi şansa preferinţelor, în care localuri de anvergură şi capacitate financiară mai redusă – înţelegând prin aceasta şi o altă accesibilitate... – pot emite pretenţii la favoarea clienţilor. Nimic mai adevărat în cazul mult căutatelor în prezent – Select şi Moldova, pe care le introduc în fruntea acestei categorii, pentru certitudinea pe care mi-au insuflat-o în toată perioada de până acum. La capitolul revelaţii apare „Trocadero” pentru motive la care mă voi referi în cronică de săptămâna viitoare.

(INSPECTOR „L” – Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 6-a)