Trei bărbaţi

Alex mi-a spus să mă duc cu accelaratul până-n Sinaia, apoi să iau un microbuz din staţia de vizavi de gară şi să cobor în Breaza. Am făcut cum mi-a spus Alex. La ora şase şi jumătate eram în camera de hotel.

Am băut un pahar cu apă de la robinet. Apa era foarte rece. L-am sunat pe Alex. El mi-a spus că este cu taică-su la pensiunea din spatele clubului. Ştiam unde trebuie să ajung.

M-am dus în baie şi am început să mă bărbieresc. Şi atunci mi-am amintit când m-ai sunat în urmă cu cinci ani şi m-ai întrebat dacă ar fi o idee bună ca Alexandru să dea admitere la liceul militar. Ţi-am spus, din experienţa mea de militar cu termen redus (de nouă luni) la Marina Militară, că liceul militar poate să fie o chestie traumatizantă pentru un puşti de 14 ani. Ţi-am mai spus şi alte prostii pentru că nu ştiam ce să-ţi spun. Şi tu ai zis: „Mă gândesc că Armata îi va ţine loc de familie“. Sigur, ţi-am dat dreptate, crispat de gândul că începuseşi chimioterapia şi că o suportai cu mari chinuri şi în acele chinuri te iluzionai că armata îi va ţine locul şi de mamă şi de tată, atunci când tu nu vei mai fi.

În camera de la pensiune, l-am găsit pe Alex, deja îmbrăcat la papion şi cu o haină strânsă pe talie (asta e moda!), şi pe dom’ profesor în chiloţi. S-a lăsat de fumat şi s-a îngrăşat. Dar se ţine bine. Mi-a povestit cu umor, umorul ăla al lui de moldovean mucalit, cum a călătorit cu trenul de la Galaţi şi de câte ori s-a dus la budă din cauza prostatei. Eu i-am zis de Prostamol, dar el a dat din mână, frecţie la picior de lemn! Ce pacoste e şi prostata asta pentru bărbaţi! – ne-am plâns amândoi. Alex îşi butona smartphone-ul în aşteptarea orei de începere a chefului, are prostata perfectă la 18 ani.

Trei bărbaţi care beau whiskey, bucurându-se că beau împreună pentru prima dată.      

Dom’ profesor şi-a tras costumul negru, impecabil, şi cravata de sesiune studenţească, şi am plecat la club. L-am întrebat pe Alex dacă are emoţii şi mi-a zis că are. Atunci s-a băgat taică-su în vorbă amintindu-şi de banchetul de absolvire a liceului din anii ’60, cum nu şi-a mai recunoscut colegele în rochii înflorate şi decoltate, pentru că până atunci le văzuse numai în uniforme. Alex i-a zis înţepat că ăsta nu-i banchet şi dom’ profesor i-a răspuns: ştiu, e majorat tău, doar eu plătesc consumaţia!

Am coborât la subsol, în clubul pustiu, simţind cum başii staţiei îmi băteau în pietrele din rinichi. Am pus ochii pe o sticlă de whiskey ce trona pe tejghea şi chelneriţa ne-a ghicit dorinţa şi ne-a turnat „una mică“ cu gheaţă, cum a zis dom’ profesor în vervă. şi am ciocnit toţi trei, în mijlocul ringului de dans. Trei bărbaţi care beau whiskey cu gheaţă, bucurându-se că beau împreună pentru prima dată. Tu lipseai de la băuta noastră: nevasta, mama şi sora. Am fost atunci convins că ei nu se gândesc la tine, că numai eu deţin monopolul absenţei tale. Am gândit prost. 

Alex a dat pe gât whiskey-ul şi a urcat să-şi întâmpine colegii în faţa clubului. Dom’ profesor mi-a povestit o anecdotă din „epoca de aur“, am râs sincer. M-a invitat să mai bem „una mică“. Am ciocnit, am băut, apoi mi-a şoptit: „Au trecut doi ani trişti“. Nu ştiu cum şoapta asta a acoperit başii din boxe. Dar acum ştiu sigur că te-a iubit.