Un octogenar din Targoviste e purtat pe drumuri in Bucuresti, la procese

Dupa 30 de ani de la cumpararea unei case de la stat, o familie risca sa fie aruncata in strada pe motiv ca nationalizarea casei - facuta acum 50 de ani! - nu a respectat Constitutia din 1948.

Dupa 30 de ani de la cumpararea unei case de la stat, o familie risca sa fie aruncata in strada pe motiv ca nationalizarea casei - facuta acum 50 de ani! - nu a respectat Constitutia din 1948. Judecatorul care a dat aceasta sentinta citeaza din Constitutia comunista nimic altceva decat garantarea dreptului de proprietate! Daca ar fi fost vorba de procesul comunismului sentinta ar fi fost istorica. Intr-un banal proces civil singura urmare a sentintei va fi exproprierea unor oameni care au cumparat cu acte in regula un bun. De 8 ani, un batran vine de la Targoviste in Bucuresti, la procese. De cateva ori pe an reazama zidurile tribunalelor asteptand sa fie chemat in fata instantei. Batranul, I.S., a cumparat in 1974, in Targoviste, o casa nationalizata construita in 1926. La incheierea contractului a platit statului 100.000 de lei. La vremea aceea suma era foarte mare - pentru a o putea achita s-a imprumutat la CEC unde a platit apoi ani de zile rate lunare. In 1984 casa, subrezita dupa 3 cutremure, a fost demolata pana la fundatie, apoi reconstruita si supraetajata. Din 1992 au inceput procesele. O nepoata a proprietarului din 1926, Simona Babes, a dat in judecata Consiliul Local Targoviste, regiile din subordinea acestuia si proprietarii casei - Ion si Alexandrina S. - cerand retrocedarea imobilului. Motivul invocat: nationalizarea nu a fost facuta corect, ca urmare statul a vandut un bun care nu-i apartinea si, deci, contractul prin care Ion Seltea a cumparat casa in 1974 este nul. Reprezentantii administratiei locale si-au declinat orice responsabilitate pe motiv ca imobilul nu se mai afla in proprietatea administratiei. Asa au inceput 8 ani de procese intre Simona Babes si familia S. Intre 1992 si 1998 dosarul casei se plimba de la Judecatoria Targoviste la Tribunalul Targoviste, din nou la Judecatoria Targoviste, apoi la Judecatoria sector 4 Bucuuresti, la Tribunalul Bucuresti, din nou la Judecatoria sector 4 Bucuresti... In fine, in 1999 Tribunalul Bucuresti, sectia a IIIa civila a inceput judecarea cuzei. In martie 2001, tribunalul se pronunta in favoarea actualilor proprietari motivand ca, datorita modificarilor aduse imobilului nationalizat, nu se poate face dovada identitatii casei din 1926 cu cea actuala. O expertiza ordonata de tribunal a evaluat valoarea casei la peste 1 miliard de lei. In ceea ce priveste anularea actului de nationalizare si, implicit, anularea contractului prin care casa a fost cumparata de I. S., instanta a respins aceste cereri considerand ca actele sunt valabile, fiind incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data incheierii lor. Un alt verdict al Justitie, dat in septembrie 2001 de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila, intoarce insa totul pe dos. Instanta decide sa dea in deplina proprietate si posesie reclamantei, Simona Babes, intregul imobil. Despre eventuale despagubiri datorate unor oameni care au cumparat cu 30 de ani in urma, cu buna credinta o casa vanduta de stat si apoi, de-a lungul anilor, au investit circa 1 miliard de lei in aceasta casa, sentinta nu spune nimic. Cum spuneam la inceput, sentinta se bazeaza pe faptul ca, in anii '50 preluarea unui imobil a fost facuta de catre statul comunist prin incalcarea unui drept constitutional. De parca in perioada comunista s-ar fi respectat vreun drept stipulat in Constitutia din 1948 - la proprietate, la greva, la exprimare, la libera circulatie etc. Citam din textul sentintei: "De altfel, analiza tuturor acestor elemente prezinta o mai mica importanta in raport cu dispozitiile art.6 din Legea nr. 213/1998, care impun obligativitatea cenzurarii titului statului, prin raportare si la Constitutia in vigoare la momentul preluarii. Or, art. 8 din Constitutia din 1948 garanta dreptul de proprietate particulara, conform art. 11 putand fi trecute in proprietatea statului doar mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, categorie din care nu facea parte imobilul in litigie, care avea destinatie de locuinta". La ultimul drum in Bucuresti, I. S. ne-a povestit: "Niciodata n-am fost in tribunale pana la revolutie. Nu stiam cum este... Bine macar ca saraca nevasta-mea a apucat sa moara impacata. Cand s-a dus tocmai se daduse prima hotarare a tribunalului, cea care ne dadea noua casa. Bine ca n-a trait sa treaca prin ce trecem acum..." Omul nu intelege de unde i-a venit necazul, ce lege a incalcat... Mai mult, nevasta decedata era si ea ruda cu proprietarul din 1926: "Nu a vrut nimeni sa fure casa sau sa neindreptateasca pe altii"...