Vata unirii. Adio diferenţei

Ne certăm aici (majoritatea comentariilor nici nu le mai citesc, atîta sunt de inepte şi de răuvoitoare) despre a cui e Transilvania şi cine a revenit în ea, în timp ce de fapt suntem la fel.

1. Să nu crezi că vata îndesată în ureche are vreo naţionalitate. Aş! Poţi să o vezi şi în ureche de român,  obosită, şi de şofer maghiar ras şi parfumat. Nu se ştie la ce foloseşte, dar curge din capul tuturor naţionalităţilor conlocuitoare.

2. Să nu crezi că maşinile ultimul răcnet din care se aud urlete infernale au naţionalitate. Unul îl ascultă pe Salam, celălalt pe Zámbó Jimmy — asta e singura diferenţă, nu ştiu cît de notabilă.
 

3. Să nu crezi că gunoiul este român sau maghiar. „Oricum nimeni nu îl selectează“, spune Marika şi Ioan. Eventual, prima mai oftează: „În aşa ţară trăim noi!“ Se salvează şi ea cum poate.

4. Să nu crezi că corupţia este maghiară sau română. Cunosc oameni care îl preamăresc pe drujba lui Dumnezeu pentru că, iată, el a ştiut cum să se învîrte. Le-a arătat el! Oamenii ăştia se culcă cu Albert Wass şi se trezesc cu Trianon. 

Nu afirm, vai de mine, că nu există deosebiri. Ele există fără doar şi poate. Dar sunt multe diferenţe pe care le-aş numi făţarnice, diferenţe care există doar pentru că credem în ele. Vata, de exemplu, ne uneşte pe toţi.