Stil de viaţă

articolul anterior articolul urmator

Vine pensia!

9
5 Sep 2019 14:04:18
Petre Barbu

Pensia. Nu-ţi aminteşti când tema asta şi-a făcut loc printre gândurile tale. N-a intrat ca o urgenţă sau ca o sperietoare, dar s-a strecurat. A fost împinsă de alţii.

Ei ţi-au pomenit de pensionare. Din vorbă în vorbă, au ajuns să-ţi spună hotărâţi, cu îndârjire, gata!, vor să iasă la pensie, şi-au făcut socotelile, peste trei-patru ani îşi bagă dosarul, vor avea anii, e dreptul lor, nici măcar o zi în plus de muncă, s-au săturat de muncă în România, muncă de rahat!, numai mizerii îţi fac şefii când sari de 40 de ani, patronii vor carne tânără, toţi te privesc ca pe un lepros, tinerii n-au respect, să-i vedem ce-o să facă!, îmi bag dosarul!

Câţiva te-au întrebat: „Tu ce-ai de gând să faci?” N-ai fost pregătit să răspunzi. Tema asta n-ai avut-o niciodată pe agenda vieţii. Pentru că, nu ştii cum s-a făcut, te-ai uitat mereu în spate. De parcă cineva te-ar fi urmărit. De parcă ai uitat ceva. De ce să te uiţi în faţă? Să descoperi câte locuri libere sunt în ierarhia carierei tale ca să le ocupi? Nu le-ai văzut, poate n-au existat. Şi dincolo de aceste locuri ce se află? Pensia! Şi dincolo de pensie? Chinul sfârşitului.

De când tema asta s-a pitit în mintea ta, îi priveşti mai atent pe pensionarii din cartier. 

Mulţi trag căruciorul pentru alimente şi se sprijină în baston. Şi tu ai cărucior, dar (încă) n-ai baston. 

O să ajungi ca ei. (Asta te sperie, dar n-ai zis la nimeni.)  Dar ceea ce te sperie la pensionarii tăi, care n-au pensii speciale sau nesimţite, sunt feţele lor căzute, întunecate, posomorâte, înnegrite. Feţele lor sunt mereu pregătite de ceartă, de arţag, de lamentări, de bodogăneli, gata să înjure şoferul care îi claxonează să se mişte mai repede pe zebră, să facă observaţii, să se plângă, ce mică e pensia, ce grea e viaţa... Când fac glume sau încearcă să râdă, ei scot un fel de nechezat. Glumele lor sunt miştocăreli, înţepături pe tonuri agresive, lipsite de bucuria umorului sau a ironiei. Şi cu nepoţii se comportă la fel: zbiară, urlă, stau cu gura pe ei cu tot felul de nerozii... 

În mulţimea de acrituri şi uscăciuni din piaţă nu poţi să distingi o faţă senină şi luminoasă. N-ai pretenţia să treacă pe lângă tine şiruri de pensionari voioşi, ţopăind fericiţi că au primit câţiva lei la punctul de pensie. Totuşi, unde este lumina şi seninătatea senectuţii? „Seninătatea“ o fi vreo vrăjeală, vreo amăgire, ca să nu te sperie bătrâneţea de tânăr? Care a fost rostul lor în viaţă? Au muncit, au mâncat, au băut, şi-au crescut copiii şi i-au văzut la casele lor... Atât? Nu-i cam puţin? Asta o fi mutra naturală a pensionarului: întunecată şi prăbuşită? O mască ce nu mai poate dezlipită. Faţa asta standardizată este oglinda unui suflet mutilat, strivit de griji, boli, neputinţă şi suferinţe? Ai răbdare, nu te grăbi să-ţi dai cu părerea!

Te uiţi în oglindă. Să zâmbeşti mai des. Chiar dacă vocile din jurul tău discută cu patimă despre pensionare, zâmbeşte fără niciun motiv!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Lucifer
5.09.2019, 14:09:39

Mărirea pensiilor obişnuite mai bagă vreo 500.000 de voturi în buzunarul PSD. Başca, şi pensiile speciale....

+3 (5 voturi)
Radu Mircea
5.09.2019, 14:50:25

# Petre Barbu Aveti o impresie gresita despre pensionari (din care tagma cu mindrie fac si io parte) , Nu-i cautati unde trebuie !!! Eu ii gasesc la berarie , veseli , voiosi , se lauda cu taloanele lor dobindite dupa 35-40 de ani de munca in cele mai felurite domenii . Nu sunt speciale , dar sunt muncite . Ne mai aducem aminte de vremea cind eram mari si tari , cind un muncitor specialist dadea cu flit unui inginer stagiar . Ne mai amintim si de colegi care n-au avut sansa sa apuce o pensie , murind inainte de termen pe care-i omenim cu inca o bere in cinstea lor . Exista o viata si dupa pensie . E adevarat ca ne mai face cite unul o surpriza si la ceas de noapte pleaca , de ne face sa na imbracam in negru si sa-l pomenim ..... tot la berarie . Cautati si frecventati berariile de cartier , toti pensionarii sunt abonati , au locurile lor , prietenii lor .... O comunitate de tot hazul .

+6 (8 voturi)
Iulian Arion
6.09.2019, 19:40:06

"cind un muncitor specialist dadea cu flit unui inginer stagiar" Stim, Nea Mircica! Sic transit gloria mundi! Textul original: „O quam cito transit gloria mundi” („O, ce repede trece gloria lumii”). Cum isi invata discipolii, maistrul tinand mana pe carcasa turbinei: "Daca poti tine sase secunde mana pe ea, inseamna ca este la temperatura de 60 de grade!". Maistrul nu se baza pe manual tehnic, instructiunile de operare. Totul se rezuma la simturi: pipait, miros, vaz, auz. Stia daca are "batai" doar ascultand. Cand asculta, zicea ssst si ridica aratatorul. Semn ca sunetul este accesibil doar initiatilor, el fiind unul dintre ei.

+1 (1 vot)
Birta George
5.09.2019, 17:24:59

Dragi Romani orinde va aflati, aveti in familie sau vedeti prin sate si orase pensionari tineri. Asta se poate observa in RO.Foarte putini pensionari in carucioare sau trecuti de 80ani. E bine? In west vedeti pensionari in varsta (la coafor prin gradini si parcuri la "biergarten" etc.la restaurante, la concerte...) trecuti binisor de 80 de ani, sau vizitand in grupuri "STUDIOSUS" un muzeu sau locuri frumoase din orase.... Totusi guvernelor nu le prea pasa de ei... Nu le maresc pensiile etc. E rau nu?

+4 (4 voturi)
Sacha Durand
5.09.2019, 23:29:21

Fiti mai indulgent d-le Barbu.....poate sunt oameni striviti de griji si unii de nevoi....stim cu totii ca au fost o generatie de sacrificiu fara bucurii majore decat o ideologie care le-a dictat viata si destinul ....si de care unii sunt inca dependenti psihologic ...Sindromul de Stockholm parca se cheama.....Sincer ,le gasesc circumstante atenuante.....Paralel ce spuneti,in ultimul meu voiaj (luna mai In Toscana-Italia) am revazut persoane in varsta pe care le-am intalnit peste tot in lumea asta,fara limita de varsta (chiar in fotoliu rulant ) cu chipurile destinse,plinie de o lumina interioara....chiar daca povara anilor atarna pe umerii lor ! Era acel sentiment de multumire sufleteasca ,acel zambet de a fi avut sansa de a imbatrani frumos.....Cine stie ? ....cel putin e senzatia pe care o poti avea vazandu-i ,indreptandu-se spre iarna vietii lor cu cugetul impacat......Misterul vietii si a destinelor umane.....

Vezi toate comentariile (9)