Stil de viaţă

articolul anterior articolul urmator

Zâmbetul de sub mască

7
26 Mar 2020 11:57:42
Lavinia Bălulescu
FOTO: Pexels.com
FOTO: Pexels.com

Oraşul acesta este gol. Autobuzele sunt goale. Stai!, la ora asta oamenii s-ar fi înghesuit într-o dungă pe scări. Şi-ar fi respirat unii altora ultima gură de aer şi nu şi-ar mai fi putut identifica foarte clar umerii, mâinile, picioarele. Înainte de fiecare staţie, toţi cei aflaţi mai departe de ieşire ar fi început să se împingă. Anxietatea celui care se pregăteşte să coboare. Iar acum autobuzele sunt goale.

Uneori, foarte rar, câte un pasager urcă, dar nu înainte de a se asigura că nu mai e nimeni prin preajmă. Omul rămâne în mijlocul autobuzului, fără să se ţină de vreo bară, şi încearcă să facă faţă cumva tuturor frânelor. Noroc că nu mai e nevoie de atât de multe frâne, pentru că nu mai sunt alte maşini pe drum. La asta s-a ajuns? Să poţi să-ţi alegi autobuzul cu care mergi spre casă de la lucru? Să ai propriul tău autobuz? 

El a început să lucreze de acasă şi n-a mai ieşit pe stradă de două săptămâni. De fapt, în tot acest interval a ieşit, dar doar de trei ori, scurt, până la magazinul din cartier. Cea mai recentă vizită la magazin a fost cu o zi în urmă, după ce a aflat de carantina obligatorie care urma să vină. La intrare, după ce a stat o vreme la coadă, femeia de la pază i-a spus să nu piardă vremea, să meargă direct la produsele de care are nevoie şi atât. Lucrul ăsta l-a făcut să se simtă mai nervos decât de obicei. Lista de cumpărături era notată în telefon, dar nu voia să-şi atingă telefonul, aşa că a început să caute produsele de care-şi amintea. Drojdie? Nimic. Făină? Nimic. După ce a trecut peste cele două mari clasice care au dispărut de pe piaţă, a început să caute altele. 

La un moment dat, privind la oamenii din jur, care intraseră în magazin în acelaşi timp cu el, şi-a dat seama că alţii stăteau mult mai bine. Fuseseră mai focusaţi, aveau cărucioarele pline şi feţele relaxate. Era un concurs şi el îl pierdea. S-a uitat dezamăgit la propriul cărucior. Un pachet de brânză şi o cutie de carne tocată de vită, de care oricum nu mai gătise niciodată. Şi-ar fi dorit şi nişte unt de arahide, dar nu l-a mai găsit la locul obişnuit. Marfa era mutată dintr-un colţ în altul de fiecare dată când revenea în magazin şi asta îl enerva. Simţea că are nevoie de o hartă, iar ceilalţi cumpărători se descurcau mult mai bine. 

La un moment dat, înţelegând că trebuie să se declare învins, s-a îndreptat spre casa de marcat, decis că dacă îi iese ceva tentat în drum va arunca acel lucru în coş. Întâmplător, a întâlnit un bax de bere şi l-a luat cu el. Salut, prietene! S-a bucurat că o luase pe culoarul acela, altfel probabil ar fi ajuns la condimente. 

Drumul spre casă, unul lung de cinci minute, nu a fost prea complicat, dar intratul în apartament a fost o provocare. În primul rând, îşi pregătise deja înăuntru, în hol, câteva ziare pe care să ţopăie şi să se poată descălţa. După ce şi-a izolat ghetele într-un colţ al holului, a început un proces şi mai complicat. Dezbrăcarea, dezinfectarea mâinilor, apoi dezinfectarea ambalajelor produselor cumpărate, din nou – dezinfectarea mâinilor, dezinfectarea podelei holului, distribuirea produselor în dulapuri şi, la final, dezinfectarea mâinilor. 

Acum, la o zi după, cu proaspăt anunţata carantină totală, a petrecut o după-amiază la geam, jinduind la puţinii oameni care mai îndrăzneau să iasă pe străzi. Unii se întorceau cu pungi pline de la magazin şi el ar fi vrut să ştie ce e în acele pungi. Poate ceva care îi făcea pe oameni mai fericiţi, ceva care le putea pune un zâmbet pe faţă, pe sub măşti. 

Asta era ceva ce şi-ar fi dorit şi el, să meargă la supermarketul de peste drum şi să revină de acolo zâmbind. Dar nu chiar acum. Ci cândva, în viitor, când oraşul nu va mai fi la fel de gol. Când va avea curajul să păşească din nou afară. Poate când îşi va termina baxul de bere sau mai târziu. Poate spre vară.  

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Lucifer
26.03.2020, 12:13:13

Sub arme, tac muzele...dar nu în acest text...frumos.

+1 (1 vot)
Sârbul Vasile
26.03.2020, 13:14:34

Comentariu considerat abuziv.

Sorin Constantin
26.03.2020, 18:16:12

@ Lucifer..., doamna Bălulescu ne-a subliniat esența, mentalității noastre, a bărbaților, de pe aceste plaiuri : nivelul de golire a baxului de bere, mai are cîteva cutii, rezist, nu mai are, merg la magazin, altfel se intră în stare de alarmă, care va fi urmată cu starea de urgență și de niște legi militare...Și dacă berea nu va mai fi în magazin, se va impune trecerea la tării, tării cu nume rusești de lideri bolșevici, imediat după 1990 venea din Germania o tărie cu nume de călugăr cu mare influență la curtea imperială a Rusiei.Doamnă Bălulescu ne cunoaște, pe noi, domnii...

+1 (1 vot)
CipsiDale
26.03.2020, 13:37:57

Superb, exceptand "Fuseseră mai focusaţi" - mai concentrati ....ne "focusam" in limbajul corporatist, dar cand e vorba de literatura....putem sa ne concentram un pic.

-1 (1 vot)
Dan Plesoianu
26.03.2020, 15:18:44

Poate nu este rau sa trecem intr-o etapa superioara(?) si sa inlocuim turcismele (nu in acest caz, totusi) cu englezisme... In general, limba vorbita din tari ca Romania (ramase in urma) se adapteaza la limba cea mai avansata... Toata lumea acum invata engleza, si este un mod de a arata ca te tii la curent cu modernitatea, ca nu esti cel de pe urma, cind folosesti neologisme (nu este cazul autoarei neaparat, dar poate ca dinsa ar avea amabilitatea de a ne explica modul dinsei de gindire atunci cind a folosit termenul "focusat"). In plus, neologismele prind mai mult la tineri, care se inteleg mai bine intre ei atunci cind le folosesc...

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (7)