Ziua Europei pentru europeni de mâna a doua

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sursa foto: http://tripwow.tripadvisor.com
Sursa foto: http://tripwow.tripadvisor.com

Oricât ne-am supăra pe europeni, dacă astăzi suntem trataţi în Europa ca ”europeni de mâna a doua”, vina ne aparţine într-o mare măsură nouă. Câţi ne-am asumat şi responsabilitatea de a fi europeni, nu doar plăcerea de a ne mişca liberi şi de-a pretinde să primim ceva de la mama-Europă ca şi când ne-ar fi fost etern datoare?

Apatia legată de sărbătorirea Zilei Europei se manifestă cu nonşalanţă în toată Europa. În Occident se motivează cu euroscepticismul montat  şi mai abitir de criză. În România, cu entuziasmul de fi devenit în sfârşit europeni cu patalama, indiferenţa e inexplicabilă. Are o explicaţie care rezidă poate în stilul nostru de a fi: suntem foarte entuziaşti până dăm de prima dificultate. Atunci nu mai căutăm soluţii, pur şi simplu căutăm ori inventăm vinovaţi. Oare chiar atât de rea şi neagră este Europa ori noi disimulăm defectele proprii găsind vinovăţii şi responsabili oriunde altundeva dar nu în ograda proprie?

Oricât de mult ne-ar deranja opinia europenilor în ceea ce ne priveşte ea este într-o bună măsură justificată totuşi. Multe voci în România susţin că autorităţile române ar fi trebuit să găsească o modalitate de a-i împiedica pe unii dintre conaţionalii noştri să iasă din ţară, mai ales pe cei de anumite etnii ori cu antecedente la activ. Foarte mulţi alţii susţin că oricum, Europa s-a pripit atunci când ne-a primit. Rememorând puţin istoria recentă a României trebuie să plecăm cinstit la drum de la faptul că Europa îşi deschisese larg graniţele şi resursele înspre România, imediat după 1989, într-un spirit de solidaritate şi suport poate fără precedent. Ce s-a întâmplat de foarte curând, în mai puţin de cinci ani, graniţele s-au închis din nou pentru o perioadă destul de lungă, ”în plină democraţie” românească? Simplu. Au descoperit nu doar tarele noastre moştenite din epoca comunistă, ci şi tarele noastre ca naţie: hoţia, lăcomia, şarlatanismul şi alte asemenea ”virtuţi” naţionale. Noi ca naţie n-am ştiut să exportăm imediat după aceea valori - concerte, expoziţii, carte. Am exportat însă din plin ce aveam cu prisosinţă, doar că în Occident acestea erau delicte incriminate de lege şi de morala oamenilor. Adaptarea noastră n-a existat. Ne-au luat 23 de ani să ajungem să ne comportăm cât de cât civilizat, sau să reuşim să trimitem în concedii, la muncă, în şcoli, în manifestări publice şi altceva decât şarlatani, şuţi şi alte asemenea categorii. 

Ziua Europei la români

Pe de altă parte nici zilele Europei n-au fost cine ştie ce manifestări în România. Nimic care să aducă plus valoare românilor, să le dea o orientare, o idee despre ce anume se aşteaptă de la ei şi să le canalizeze potenţialul bun spre o Europă a naţiunilor. Nici vorbă. Manifestările de Ziua Europei de la buna lor înfiinţare nu sunt altceva decat pliante şi standuri jalnice prin oraşe, arareori câte un traseu de ciclism şi chiar şi mai rar o promovare pe măsură. De ce? Pentru că nici oamenii care gândesc aceste lucruri nu sunt altceva decât români care se simt mai degrabă bugetari şi lucrează întocmai ca şi guvernele care ne reprezintă ori funcţionarii publici ai instituţiilor de stat. Aşa că românii au uitat de sărbătoare. 

De altfel, nu-şi mai amintesc nici de Ziua Independenţei care ar fi tot pe 9 mai, zi care ar trebui să simbolizeze ceva mai multe pentru noi românii. Dar iaca nu simbolizează. Ne e prea lene fie şi să ne reamintim cuviincios de zilele care ne construiesc ca naţie într-un fel sau altul. Ne e prea la îndemână să ne spălăm creierii cu emisiuni televizate ”gata mestecate” care ne exaltă emoţionalul patetic pe care îl confundăm cu spiritul de adevărat român. 

Poate că ar fi momentul să ne redefinim noţiunea de român, valorile şi principiile şi abia atunci am reuşi să exportăm valori şi principii româneşti, naţionale cu adevărat. Abia atunci de Ziua Europei am putea prezenta o Românie europeană. Pe drumul acesta am face curăţenie în apucăturile noastre, în lenea noastră, am continua cu a face curăţenie în politica noastră mediocră şi ocultă pentru spiritul naţional autentic şi am sfârşi prin a ne ridica în picioare ca români. Oare mai avem atâta sânge în noi pentru a face asta? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite