Artă pe rămăşiţele trecutului

 La Centrul Pompidou din Paris este deschisă până la 19 iulie expoziţia „Promisiunile trecutului, 1950-2010. O istorie discontinuă a artei în fosta Europă de Est“. La eveniment participă Ion Grigorescu, Dan Perjovschi, Ciprian Mureşan, Mircea Cantor şi Daniel Knorr din România, alături de artişti din peste 15 ţări (Polonia, Israel, Cehia, Ungaria, Marea Britanie, Franţa, Croaţia, Slovenia şi Rusia).

Expoziţia „transnaţională" şi „transgeneraţională" reuneşte lucrările a 50 de artişti care provin, mare parte dintre ei, din Europa Centrală şi de Est. Titlul expoziţiei vine de la  expresia filosofului german Walter Benjamin (1892-1940), care analizează istoria ca o suită de evenimente discontinue. Ţări din Europa de Est sunt exemple elocvente ale acestui fenomen.

Expoziţia studiază vechea opoziţie europeană Est/Vest, aruncând o privire nouă asupra istoriei ţărilor din blocul comunist, la 20 de ani după căderea Zidului Berlinului.  Organizatorii au precizat că au ales să arate lucrări ale unor artişti care nu sunt foarte cunoscuţi în Franţa, dar care au lăsat, prin lucrările lor, urme adânci în ţările de origine.

Cei cinci artişti români

Prezenţa celor cinci artişti români, Ion Grigorescu, Dan Perjovschi, Ciprian Mureşan, Mircea Cantor, Daniel Knorr, este susţinută de Institutul Cultural Român de la Paris. Expoziţia este însoţită de o serie de conferinţe şi de proiecţii de filme recente şi de arhivă.

Ion Grigorescu participă cu o peliculă de aproape opt minute, din 1980, intitulată „Balta Albă", cu „Boxing", din 1977, sau cu „Dialogue with Ceauşescu". S-a născut la 15 martie 1945, în Bucureşti. Este unul dintre cei mai experimentali şi influenţi artişti ai generaţiei sale. A început cu performance-uri, picturi, video, fotografie, desen la sfârşitul anilor '60, într-o perioadă în care erau acceptate ca limbaj vizual doar lucrările realist-socialiste.

S-a simţit îngrădit sub regimul lui Ceauşescu, reuşind să arate ceea ce face unui cerc restrâns de prieteni. În renumita serie „Body Art" (1972-1978), Ion Grigorescu s-a folosit de spaţiul intim al locuinţei sale pentru a explora, cu ajutorul unei camere de filmat, părţi ale corpului său. Pelicula „Dialog cu Nicolae Ceauşescu" (1978) l-ar fi putut costa viaţa la acea vreme.
De la căderea comunismului încoace

„Leap into the Void - After Three Seconds" (2004) este lucrarea pe care-o prezintă la Centrul Pompidou Ciprian Mureşan (născut în 1977, în municipiul Dej). Desenele sale, fotografiile şi proiecţiile video reflectă schimbările prin care a trecut România de la căderea comunismului încoace. În „Leap into the Void - After Three Seconds", Ciprian Mureşan zace lat pe pământ, cu faţa în jos, în timp ce abia se mai zăreşte umbra unui biciclist în capătul unei străzi.

„I'm not exotic, I'm exhausted"

Dan Perjovschi, unul dintre artiştii români cu renume pe plan internaţional, participă cu performance-ul „Romania, 1993-2003" (video, 7 minute şi 50 de secunde), care se află în colecţia Centrului Pompidou. A devenit cunoscut datorită desenelor sale cu un puternic mesaj socio-politic (de exemplu, aderarea României la Uniunea Europeană sau rolul exotic al Europei de Est în schimbul cultural cu Europa de Vest). Dan Perjovschi declara, folosind un joc de cuvinte: „I'm not exotic, I'm exhausted" („Nu sunt exotic, sunt extenuat"). În 1993, el şi-a tatutat pe umăr cuvântul „România", pe care l-a purtat timp de zece ani. A „scăpat" de el în 2003, când a mărturisit că „s-a vindecat" de România.

Cocaină în expoziţie

„Capillaire" (un tub de plexiglas, cu gaze lacrimogene şi nicotină) este titlul lucrării lui Daniel Knorr (născut în 1968, la Bucureşti). Creaţiile lui combină instalaţiile şi faptele, în care vorbeşte despre economia lumii, despre mediul înconjurător, reciclare şi obsesiile contemporane pentru siguranţă. După ce a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din München, Daniel Knorr a realizat prima sa lucrare, folosind 500 de grame de cocaină, confiscată de poliţie. A expus-o pe podea, flancată de doi ofiţeri de poliţie.

Mircea Cantor, născut în 1977, în Oradea, locuieşte şi lucrează la Paris şi la Cluj. „Shadow for a While" este filmul său din expoziţia de la Centrul Pompidou. A fost descoperit în capitala Franţei datorită peliculei video „The Landscape is Changing" (2002), în care un grup de protestatari purtau pancarte cu imaginea unor oglinzi.  Mircea Cantor se foloseşte în lucrările sale de substraturi politice şi sociale: violenţă, migraţie, confruntări între comunităţi.

Info

„Promisiunile trecutului, 1950-2010"

Unde: Centrul Pompidou, Paris, Franţa

Când: Până la 19 iulie

Deschis între 11.00 şi 21.00, cu excepţia zilei de marţi