Autodenunţ: şapte zile nu am purtat nicăieri masca anti-Covid. În Danemarca

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Laurenţiu Sfinteş
FOTO Laurenţiu Sfinteş

De fapt, nu e chiar adevărat dar nu m-am putut abţine să nu pun acest titlu. Am purtat totuşi masca în avion şi în aeroport până la ieşire, când chiar aş fi vrut să nu o dau jos, era un friiiig şi bătea vântul, dar nu mai era nevoie.

În Danemarca, la acest moment, viaţa cotidiană arată ca acum doi ani, ca acum trei ani, mergi pe stradă şi nimic nu-ţi arată că există încă pandemie, iar undeva, în sud-estul Europei, chiar în cele mai urâte forme ale ei.

Nu neapărat doar medicale.

Timp de o săptămână am făcut cam tot ce face de obicei cineva aflat în vizită în ţara celor 1000 de insule, plus o peninsulă.

M-am plimbat pe Strøget, am fost la restaurant, am intrat în magazine, am călătorit de vreo patru ori cu ferry, am intrat în muzee, sunt un fan înrăit, am fost desigur la castelul lui Hamlet, am mâncat smørrebrød  şi băut bere la terasă în Nyhavn, am stat câteva zile la o casă de vacanţă dintr-un pic port din nord, am făcut şi altele.

În afară de omniprezentele dozatoare cu dezinfectant, instalate la orice intrare de local, magazin, mall etc., nimic altceva nu sugerează faptul că doar în urmă cu câteva luni, Danemarca se confrunta încă, la fel ca şi majoritatea ţărilor europene, cu efectele pandemiei.

Astăzi este, probabil, printre locurile, nu foarte multe, unde ce a fost pare să devină deja un vis urât.

Cum s-a ajuns aici?

Câteva explicaţii. Să zicem 10.

Ele arată că există, adevărat, o specificitate daneză, greu de reprodus de către o altă comunitate, dar sunt şi lucruri aplicabile în alte părţi.

Mai puţin individualism agresiv, mai rare orgolii de grup, mai mult dialog politic, mai multă atenţie la specialişti, mai puţină contestare publică, mai mult respect pentru autoritate sunt printre elementele care ar ajuta, aşa cum au făcut-o în Danemarca.

Deci:

Poza
  • Abordarea daneză de combatere şi rezolvare a crizei a fost pe formula: 1măsuri rapide şi impuse cu toată forţa”. Danemarca a fost printre primele ţări care au decis un lockdown naţional şi şi-au închis graniţele. Au fost interzise adunările publice, s-a descurajat călătoria cu mijloacele de transport în comun, s-au închis şcolile şi universităţile, restricţiile au devenit ”noua rutină” a vieţii cotidiene daneze. Măsurile au fost reluate la valul doi, cu aceeaşi intensitate, acceptate în aceeaşi măsură de populaţie. Aceasta în condiţiile în care vecina Suedie a adoptat o altă abordare, cu totul diferită.  
  • Cazurile care au necesitat spitalizare au fost tratate de un  sistem medical de stat eficient, echitabil, gratuit, cu foarte puţine clinice private.  
  • Pe tot timpul crizei, deciziile, chiar şi cele mai draconice, au fost permise de existenţa unei stări de încredere din partea populaţiei în măsurile luate de autorităţi, de o disciplină socială specifică. Nu au existat decât cazuri izolate de teorii ale conspiraţiei, măsurile luate nu au fost contestate, chiar şi atunci când, unele dintre ele, s-au dovedit exagerate.

Încrederea în structurile politice şi administrative ale ţării, un element, desigur, specific danez, a contribuit la succesul acestora.

Un exemplu: la începutul valului doi, primul ministru, doamna Mette Frederiksen, a anunţat o serie de măsuri, inclusiv închiderea şcolilor şi universităţilor, ce urmau să intre în vigoare peste câteva zile, dar făcând un apel ca populaţia să înceapă implementarea lor cât mai curând posibil. De a doua zi, populaţia daneză deja se conforma, fără a mai aştepta venirea termenului impus.

  • Există şi un alt element social specific: ca regulă, danezii, deşi sunt consideraţi un  popor prietenos, nu-şi exultă acest sentiment în adunări largi, în public, preferând ca momentele de repaus să aparţină unui cerc restrâns, familiei. Sunt oameni mai curând de interior, nu exhibiţionişti de stradă, păstrând astfel, majoritar, acea „distanţă fizică” cerută şi de regulile de combatere a pandemiei. În alte părţi, mai temperamentale, lockdown-ul a fost asimilat unei sentinţe la închisoare!
Poza
  • Ca o notă de culoare, în Suedia, altfel o ţară în care prohibiţia încă există, vânzarea băuturilor alcoolice fiind monopol de stat, iar berea de 3,5% încă norma superioară de consum, barurile au rămas deschise în prima fază a pandemiei, în timp ce Danemarca, apreciată drept cea mai petrecăreaţă ţară din „clubul nordic”, a închis imediat barurile şi cluburile de noapte. Încă o dată, diferenţă de abordare, dar şi rezultate diferite în combaterea virusului.
Poza
  • Paradoxal, danezii sunt peste germani în tendinţa de respectare a regulilor. Deşi este considerată o societate consensuală, regula e regulă, odată impusă e lege. Chiar şi în cazul măsurilor extreme. Iar acest respect faţă de regula impusă şi acceptată benevol se manifestă atât prin solidaritate, grijă faţă de cel de lângă tine, cât şi prin reacţia rapidă şi vehementă faţă de cel care o încalcă.  
  • Ca în orice societate, există şi în Danemarca, o minoritate care protestează împotriva măsurilor anti-pandemie, constituită într-un grup „Oamenii în negru / Men In Black / MIB”. Grupul, creat, desigur, pe Facebook, a rămas ceea ce a fost la început, o minoritate.  
  • În vremuri de criză, danezii demonstrează o surprinzătoare agilitate în realizarea de instituţii, de legislaţie, în luarea de măsuri. Un pachet de sprijin financiar pentru sectoarele economice şi persoanele afectate s-a creat încă de la începutul pandemiei, o legislaţie provizorie, cu aplicare temporară şi dirijată, a fost adoptată în aceeaşi perioadă.
Poza
  • Danemarca a fost printre primele state europene care au creat o agenţie specială pentru testare, printre cele care au condus în nivelul de vaccinare, prima care a implementat paşaportul verde. Şi la  acest moment, aproape post pandemic, nivelurile de testare sunt ridicate, conform chiar datelor de pe site-ul Autorităţii Daneze pentru Sănătate (27 Octombrie 2021, 02.00 p.m.)
  Total Prima doză 4.475.219 (87,02%) Schemă completă 2 doze 4.407.576 (85,71%) Doza boost  259.447


Procentele sunt calculate din populaţia cu drept de vaccinare, înregistrată la nivelul trimestrului III / 2021, 5.142.499 de persoane. Populaţia daneză totală este de 5.850.189 de persoane. Altfel spus, doar 1 din 10 danezi nu s-a vaccinat.

În ce priveşte testarea, la aceeaşi dată au fost efectuate 94.240 teste PCR (pentru comparaţie, la noi au fost efectuate astăzi, 28 octombrie, 26.202 teste PCR, de peste trei ori mai puţine la o populaţie de peste trei ori mai mare).

  • Cum spuneam, au fost şi erori, cum este considerată exterminarea întregii populaţii de nurci de crescătorie. Cine a decis această măsură, a plătit cu funcţia, dar, la momentul deciziei, măsura nu a fost contestată pentru că era considerată necesară în circumstanţele respective, oricât de ciudată a putut părea. Un amic danez, proprietar de anticariat, a comentat cu umor situaţia: „poate acum, turiştii de prin Asia (şi Estul Europei, aş spune eu...) vor cheltui mai mult pe hărţile mele vechi şi mai puţin pe blănurile pe care le cumpărau de obicei”.

Una peste alta, experienţa daneză în gestionarea pandemiei cu Covid-19 a arătat cât de importante sunt consensul social, încrederea în autorităţi, respectarea regulilor, consultarea specialiştilor, zgomotul politic pus în surdină, măsurile luate şi implementate la timp.

Şi cât de mult contează în final, atunci când masca începe să devină o amintire.

Până la intrarea în aeroport.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite