Aventura unui român în mijlocul triburilor africane: „O fată credea că europenii se mănâncă între ei. Mi-am dat seama că s-ar putea să aibă dreptate”

Vlad în mijlocul unui trib din Tanzania/Imagini Vlad Cioplea

Întors de curând dintr-o excursie de 20 de zile în Tanzania, unde a trăit în mijlocul mai multor triburi africane, printre care şi Maasai, fotograful Vlad Cioplea a povestit pentru „Adevărul” despre experienţele deosebite pe care le-a trăit acolo şi despre tradiţiile acestei culturi unice în lume. Şi mai ales ne-a spus cum a luat naştere această frumoasă poveste în imagini.

Vlad Cioplea şi-a descoperit pasiunea pentru fotografie încă din copilărie, când se juca pe platourile de filmare de la Buftea, unde lucrau părinţii, mătuşa şi unchiul lui. Crescând printre decoruri, jucându-se cu resturi de peliculă, trăgând cu ochiul la cascadoriile pe care le făcea unchiul lui, Paul Fister, Vlad s-a îndrăgostit de lumea poveştilor spuse prin imagini. 

Tot poveşti în imagini spune acum şi el, cu ajutorul aparatului de fotografiat, iar cea mai recentă îi are ca protagonişti pe membrii unor triburi din Tanzania, alături de care Vlad a stat 20 de zile.

(Vlad Cioplea la expoziţia foto unde a vorbit despre excursia în Tanzania)

La scurt timp după ce a primit cadou primul aparat de fotografiat, Vlad şi-a descoperit şi pasiunea pentru călătorii. Recunoaşte că este un mare fan al postului National Geographic şi că adoră să vadă filme documentare, mai ales despre triburile izolate ale lumii. Aşa i-a venit şi ideea de a lua chiar el legătura cu tribul Maasai din Tanzania, pentru a imortaliza pe peliculă viaţa şi tradiţiile acestei culturi unice în lume. Proiectul a devenit realitate anul trecut.

„Mi-am dorit mereu să iau contact cu triburi, cu oameni care au o cultură puternică, cu tradiţii vechi de sute de ani sau poate chiar mii. Cultura Maasai este una despre care ai putea să scrii o viaţă. Prima oară am auzit despre ei într-un documentar şi mi-am zis atunci că ar fi genial să pot ajunge acolo, fără să mă gândesc cu adevărat că asta chiar o să se întâmple. Apoi, am luat în serios ideea şi până la urmă s-a concretizat. A urmat apoi un proces destul de greu în care mi-am scos de la ciorap toţi banii economisiţi, am încercat să strâng bani din sponsorizări şi chiar echipamente pentru fotografie, dar şi pentru video, pentru că în această expediţie am plecat alături de un coleg de facultate, Cristian Bătrân. El s-a ocupat de partea video pentru un material care încă este în lucru”, a declarat Vlad Cioplea pentru „Adevărul”.

„Europenii se mănâncă între ei”

Primul contact cu această cultură africană i-a lăsat lui Vlad impresii şi amintiri de neuitat. Vorbeşte cu nostalgie despre dansurile ritualice cu care a fost întâmpinat de tribul Maasai, care, potrivit tradiţiei, îşi primeşte oaspeţii cu multă căldură. L-au impresionat foarte mult cântecele şi dansurile femeilor, care se foloseau zgomotul bijuteriilor zornăitoare pentru a menţine un ritm, în timp ce bărbaţii executau salturi foarte înalte.

Cele 20 de zile petrecute în mijlocul triburilor africane i-au adus lui Vlad numeroase surprize. El a luat legătură cu trei triburi, care l-au primit în mijlocul lor: Maasai, Tatoga şi Bushman. Aceste triburi sunt destul de izolate, de aceea în special tinerii nu prea ştiu multe lucruri despre cultura europeană.

(Femeie Maasai cărând în spate bebeluşul)

Vlad povesteşte amuzat că la un moment dat a fost uimit de cuvintele unei tinere:

„A existat o fată din tribul Tatoga care mi-a spus la un moment dat că europenii se mănâncă între ei. Pe moment mi s-a părut hilar, dar apoi mi-am dat seama că s-ar putea să aibă dreptate, dacă stai să te gândeşti dintr-o altă perspectivă... Sunt nişte oameni extraordinari şi prietenoşi, tocmai d-asta nu mi-a fost greu să le câştig încrederea. Plus că şi eu m-am dus cu aceeaşi deschidere la ei şi din setea mare de cunoaştere pe care o aveam.”

Ritual dur de maturizare pentru băieţi

Deşi s-a integrat destul de uşor în viaţa tribului Maasai şi a fost foarte bine primit, lui Vlad i-a fost destul de greu să înţeleagă anumite obiceiuri ale lor. De exemplu, băieţii care au peste 7 ani sunt supuşi unui ritual foarte dur de maturizare: ei sunt circumcişi şi apoi trimişi în sălbăticie timp mai multe luni, unde trebuie să stea izolaţi şi să vânze singuri pentru a avea ce să mănânce.

(Băiat Nyangulo din tribul Maasai, după ritualul de maturizare)

  „După câteva luni, întoarcerea lor acasă este considerată o sărbătoare, iar familia sacrifică animale. Cei care arată suferinţă la procesul de circumcizie sunt primiţi mult mai greu înapoi pentru că taţii trebuie să plătească un preţ mai mare, adică să sacrifice mai multe vite. Bogăţia Maasailor constă în numărul de vite şi capre.”

Vlad a reuşit să ia legătură şi cu unii din aceşti tineri, care tocmai fuseseră supuşi ritualului de maturizare. „Ei primesc un nume care se schimbă o dată la şapte ani, ce reprezintă un fel de grad. Cei pe care am reuşit să îi întâlnesc poartă numele Nyangulo. Sunt vopsiţi cu alb pe faţă şi îmbrăcaţi în negru din cap până în picioare, spre deosebire de Maasaii maturi, care sunt extrem de colorat îmbrăcaţi.”

A învăţat să vâneze şi să culeagă singur miere

Trăind în mijlocul triburilor, Vlad a învăţat să vâneze cu arcul, a văzut cum sunt fabricate săgeţile şi cum poate găsi singur miere sălbatică în copaci. Cele 20 de zile petrecute în Tanzania l-au schimbat foarte mult pe Vlad. El a înţeles cum ar trebui să se bucure fiecare om de viaţa pe care o duce, de lucrurile chiar şi puţine pe care le are. Viaţa şi timpul sunt cele mai de preţ bunuri ale unui om şi singurele care contează cu adevărat:

„Ajungi să apreciezi mai mult lucrurile mărunte de care nu ne dăm seama că le avem, cum ar fi apa curentă sau accesul la informaţie. Cumva, ajungi să te întrebi şi de ce noi suntem stresaţi, nefericiţi sau de ce nu avem timp să ne bucurăm de lucrurile simple. La oamenii de acolo nu am văzut grija zilei de mâine deşi aveau, poate, doar două capre. Ei se bucură de timp, se bucură de viaţă, în general.”

În timpul excursiei în Tanzania, Vlad a putut vedea şi rinocerii africani, o specie care se află din păcate în pericol de dispariţie, din cauza braconajului. Pentru a proteja aceste animale, autorităţile au pus paznici, care stau 24 de ore din 24 alături de rinoceri, ca să-i apare de braconieri sau de prădători.

(Maria, o femeie Maasai)

Chiar dacă aventura africană a luat sfârşit, Vlad nu se va opri aici. Anul acesta speră să ajungă în America de Sud, mai exact în Peru sau Chile, unde să ia legătură cu triburile semi-nomade care trăiesc aici, culturi foarte izolate, încă neatinse de civilizaţia modernă.