FOTO La Moscova în vremuri tulburi, un jurnal

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Totul a pornit de la o tentaţie, ca toate lucrurile complicate din viaţă. O ofertă de nerefuzat, bilet dus-întors Moscova atât de ieftin de parcă ar fi fost degeaba. Şi, cum bine zicea Oscar Wilde, „Pot rezista la orice, cu excepţia tentaţiei”. În câteva zile aveam toate aranjamentele făcute şi eram mai mult decât entuziasmată să ajung în sfârşit în Rusia. Asta se întâmpla pe la începutul anului, până să izbucnească nebuloasa asta cu ruşii.

Apoi ceva s-a întâmplat şi au început să apară suprizele.

A doua oară când s-a anulat zborul (era pentru prima dată în viaţă când mi se întâmpla asta), eram în drum spre ambasada Rusiei pentru a ridica vizele. Aveam impresia că totul merge împotriva noastră, aşa că ne-am pus întrebarea perfect raţională: Oare este un semn? Şi cum cel de-al treilea semn întârzia să apară, pe 4 aprilie ne-am urcat în avion şi am plecat către Moscova, ghidaţi de motto-ul care circula pe Facebook: „Vizitează Rusia până nu te vizitează ea”.

4 Aprilie 2014. Ger de aprilie şi oameni calzi

După ce am lăsat în urmă un Bucureşti călduţ de vreo 20 de grade, am ajuns seara la Moscova pe un ger de crăpau pietrele şi o ninsoare mai ceva ca în miezul iernii. Şocul nu a fost doar termic.

După câteva bâjbâieli ne-a fost clar că trebuie să uităm de tot răsfăţul capitalelor occidentale, cu care (prost) ne-am obişnuit, şi să ne descurcăm cum om putea. Căci la Moscova găseşti burger cu foie gras sau homar, chiar şi parfum ediţie limitată "Vodka on the Rocks", dar informaţii în engleză deloc. Eşti pe cont propriu. Cât despre localnici, în afară de un "da, da" altceva nici că mai înţelegeam. Oamenii compensează însă cu o amabilitate la care nu m-aş fi aşteptat niciodată. De fapt asta a fost şi prima prejudecată spulberată. Are tata o vorbă: “Lumea este la fel peste tot”. Poate, doar poate, moscoviţii sunt puţin mai binevoitori. Altfel nu-mi explic cum un tânăr s-a întors din drum pentru a ne conduce prin labirintul metroului, asta în timp ce îmi căra bagajul (nu, nu fugea cu el).

Când am ajuns în zona Arbat, altă orbecăială. Noroc cu un domn cu parpalac de piele care ne-a explicat amabil, prin semne fireşte, cum să ajungem la hotel. În ciuda viscolului, am avut parte de o primire neaşteptat de călduroasă. Seara, la Hard Rock-ul de pe Arbat, am uitat complet de toată angoasa vizavi de călătoria noastră la Moscova. Muzică bună, tineri veseli şi relaxaţi, personal simpatic vorbitor de engleză şi porţii uriaşe de mâncare, nici nu ai fi zis că eşti în Rusia.

Asta până când am trecut pe lângă un McDonalds, o clădire dubioasă vopsită în galben, cu o fereastră îngustă ca a unui butic de cartier, iar deasupra o copertină roşie prăfuită cu simbolistica brandului tradusă în limba rusă. Nu este singurul exemplu de adaptare a brandurilor celebre la specificul rusesc; în ciuda compromisului americanizării parţiale, se pare că mândria nu le-a permis ruşilor să nu aibă ei, totuşi, ultimul cuvânt.                  

image

McDonalds în centrul Moscovei FOTO Corina Fătu

5 Aprilie 2014. Ca Iona în burta peştelui.

Am plecat devreme de la hotel cu gândul să bifăm cel puţin cinci obiective.  După ce am mers pe jos câteva ore bune până să atingem primul obiectiv de pe listă, am realizat cât de nerealistă era toată planificarea asta a noastră.

Într-o ţară mai întinsă decât planeta Pluto, nu te aştepta să te plimbi printr-o capitală de mărimea Fălticeniului. Moscova nu este un oraş de străbătut la picior. Bulevardele şi străzile sunt exagerat de largi, pieţele la fel, te simţi atât de mărunt ca şi cum oraşul şi-a propus să te umilească şi să te facă conştient de propria ta nimicnicie.

Prima zi a fost pentru Piaţa Roşie, cea mai cunoscută piaţă din Moscova şi locul din care pornesc, în toate direcţiile, marile străzi ale Moscovei şi drumuri ale Rusiei. Având în jur de 330 metri lungime şi 70 metri lăţime, este una dintre cele mai mari pieţe din lume.

image

Catedrala Vasili Blajenii, Piaţa Roşie FOTO Corina Fătu

Grandioasă şi monumentală, Piaţa Roşie este căptuşită pe toate părţile cu clădiri bogat ornamentate şi colorate, cireaşa de pe tort fiind Catedrala Vasili Blajenii. Atât de frumoasă este catedrala cu cupolele sale sub forma bulbilor de ceapă, încât legenda spune că ţarul Ivan cel Groaznic ar fi poruncit ca celor doi arhitecţi care au proiectat-o să le fie scoşi ochii, pentru a nu mai putea construi nimic asemănător în lume. Cum stai cu faţa spre catedrală, căci nu ai cum să o ignori, ai în spate Muzeul de Istorie de Stat (cu colecţia sa impresionantă de exponate ce acoperă istoria Rusiei încă din Epoca de Piatră), în dreapta o latură a zidului Kremlinului şi Mausoleul lui Lenin, iar în stânga celebrul mall GUM, cel mai luxos şi exclusivist din toată Moscova. Aici, printre  magazinele cu pretenţii precum Prada sau Cartier, încă mai găseşti dughene unde se vinde "comunista" îngheţată la vafă (delicioasă!) şi magazine de alimente cu sticle de lapte şi conserve aşezate piramidal, ca într-o nostalgie după vremurile de demult.

Pe scurt, în Piaţa Roşie ai tot ce defineşte Rusia: spiritualitate etalată în faţă, tradiţie şi istorie în spate, lux epatant şi inaccesibil în stânga, totul controlat şi ţinut cu mâna dreaptă de fier a politicii.

După ce am răscolit ziua întreagă pântecul roşiatic al Moscovei, am avut strania senzaţie că sunt precum Iona în burta peştelui. În vremuri atât de tulburi şi ameninţătoare, în timp ce lumea întreagă era cu sufletul la gură să afle mai multe despre intenţiile lui Putin, noi hoinăream şi cotrobăiam prin toate cotloanele Moscovei, asemenea unor copii lăsaţi de capul lor.     

6 Aprilie 2014. Catedrale şi tezaur, avuţia Moscovei

A doua zi am vizitat zona Kremlinului. Acest tărâm ferecat al lui Oz constituie nucleul istoric, politic şi religios al Rusiei. Kremlinul, care în rusă înseamnă cetate fortificată, a apărut în urma fortificărilor construcţiilor de pe dealul Boroviţki. Începuturile construcţiilor din incinta actuală datează de pe vremea domniei lui Ivan Kalita, la începutul secolului al XIV-lea.   

image

Palatul Armurilor, Kremlin FOTO Corina Fătu

Ce înseamnă, însă, Kremlinul? Dacă păşeşti în interiorul zidurilor, eşti uimit de strania îmbinare a elementelor politice cu cele religioase, totul adus la dimensiuni grandioase şi excesiv de opulente. După ce am vizitat cele două muzee  (Palatul Armurilor şi Fondul de Diamante), a devenit evident că indicatorul puterii absolute este afişarea unei bogăţii ostentative. Palatul Armurilor are în colecţie peste 4000 de exponate, printre care veşminte de ceremonial ale ţarilor şi ale ierarhilor bisericii ortodoxe ruse, obiecte de cult de aur şi argint, arme ceremoniale, trăsuri regale, coroane, sceptre. Fondul de Diamante, aflat în aceeaşi clădire, pune nestemata pe coliva bogăţiei; diamante uriaşe, minereuri de aur, argint, platină, totul de o mărime uluitoare. Însă spectacolul avuţiei nu se termină aici. Se continuă cu numeroasele catedrale din interiorul Kremlinul, unde cupolele şi interioarele îţi iau ochii de la atâta aur.

Dacă te îndepărtezi de zona Pieţei Roşii şi a Kremlinului, peisajul devine uşor dezolant: străzi prăfuite, clădiri jerpelite şi dărăpănate, dar pe pereţii cărora mai atârnă mândru câte un tablou colorat, la fel de potrivit ca nuca-n perete. Cultura străzii este un amestec bizar de kitsch ce glorifică socialismul (vezi „Cele Şapte Surori“, clădirile staliniste de tip zgârie-nori ) cu o imitaţie de rafinament occidental,  reinterpretat şi recondiţionat.  Grandoare socialistă la scară mare şi opulenţă ce îţi lasă un sentiment de răceală, de lipsă de personalizare sau gust.

7 Aprilie 2014. „Opulence, I has it”

Dacă nu sunteţi familiarizaţi cu clipul publicitar "Opulence, I has it", ar trebui. Pe lângă faptul că este hazliu, este şi sugestiv pentru acea clasă de sus a Rusiei, "les nouveaux riches". Astăzi am fost mai aproape ca niciodată de discrepanţa dintre cele două lumi ale Moscovei, cea a bogaţilor şi cea a săracilor.

Întâi ne-am plimbat pe străzile Tverskaia şi Petrovka, străzi ce găzduiesc cele mai elitiste branduri de pe mapamond, am luat apoi un prânz burghez la Café Puşkin.

"Ea vorbea în fraze sobre

Despre revoluţia din octombrie,

Eu deja mă gândeam

Că după mormântul lui Lenin

Vom merge la cafeaua Puşkin

Să bem o ciocolată caldă."

Aşa zice cântecul „Nathalie“ al artistului francez Gilbert Bécaud. Într-adevăr, la Café Puşkin bei cea mai bună ciocolată caldă din întreaga Moscovă. Locul este o adevărată desfătare ce reînvie o lume ascunsă mult timp sub rigurozitatea comunismului sovietic. Se  află într-o casă barocă ce aduce laolaltă, într-un amestec atipic şi savuros, gastronomia rusească, rafturile masive ale unei biblioteci şi locuinţa de secol al XIX-lea a unui nobil rus.

Am coborât apoi la metrou şi am făcut un tur al celor mai spectaculoase staţii de pe inelul central, am mers pe străduţe lăturalnice, populate de oameni gri şi jigăriţi, de bătrânele cu pancarte ce vindeau pe stradă sau cerşeau, de tineri prost îmbrăcaţi şi posomorâţi. Mi-am pus întrebarea : care este de fapt realitatea capitalei sub masca aceasta a opulenţei şi a nevoii de a epata? Este o capitală a bunăstării sau a nevoiaşilor?

Agenţia rusă RiF specializată în probleme de imigraţie a publicat un studiu amplu privind situaţia reală care există în Federaţia Rusă. Deşi Rusia încearcă necontenit să proiecteze o imagine prosperă,  datele statistice dezvăluie o realitate tristă: 13,4% din cetăţeni trăiesc în sărăcie lucie având un venit mai mic de 108 dolari/lună, 27,8% trăiesc sub limita sărăciei cu un venit de 234 dolari/lună, iar 38,8% se situează la nivelul sărăciei cu un venit de până la 537 dolari/lună. Doar 10,9% din populaţie câştigă lunar între 540 şi 790 de dolari, şi doar 7,3% se pot bucura de un nivel mediu de viaţă, având un venit lunar de până la 1580 de dolari.

În mâinile cui se află atunci bogăţia ţării? Conform aceluiaşi studiu, 1,5% din populaţia Federaţiei Ruse posedă 50% din bogăţiile ţării. Pentru aceştia există maşinile de lux blindate, hoteluri de cinci stele din Moscova care servesc mâncare comandată de la New York, mall-urile simandioase precum GUM-ul, târgurile dedicate exclusiv produselor de lux (Millionaire Fair). Cum spunea Cehov, "banii, ca şi vodka, transformă persoana într-un excentric".   

image

Metroul moscovit FOTO Corina Fătu

8 Aprilie 2014. Totuşi, borşul nu este deloc acru

În ultima zi ne-am îndepărtat puţin de centrul Moscovei şi am mers la Mănăstirea Novodevichy. Construită în secolele 16 şi 17, mănăstirea a fost parte dintr-un lanţ de ansambluri integrate în sistemul de apărare al oraşului. Adesea aici îşi găseau refugiul femeile din familia ţarului şi aristocraţia, iar o plimbare relaxantă la Novodevichy te face să tânjeşti după o şedere prelungită.

Continuându-ne pelerinajul prin Moscova, am revenit în inima oraşul şi am vizitat cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume, Catedrala Hristos Mântuitorul. Cu o istorie zbuciumată, catedrala a fost dărâmată de Stalin pentru a face loc Palatului Sovietelor, dar reconstruită în anii 90. Ne-am încheiat vizita la Moscova cu unul dintre cele mai frumoase muzee, Muzeul de Arte Frumoase Puşkin.

Seara, cina de la hotel mi-a dărâmat o nouă prejudecată. În ignoranţa mea credeam că borşul rusesc este acru. La fel credeam şi despre moscoviţi. Ei bine, m-am înşelat: borşul este făcut din sfeclă roşie, este dulceag şi foarte gustos. Oamenii sunt neaşteptat de buni. Astăzi o tânără, văzându-ne pierduţi la metrou, s-a oprit să ne întrebe dacă avem nevoie de ajutor. Mai mult decât atât, ne-a condus pâna în faţa obiectivul turistic pe care îl căutam. Mai rar aşa ceva, deja am început să încerc o afecţiune pentru ruşi.

În rest, secera şi ciocanul sunt tot acolo. Pentru mine asta a fost deja mai mult decât bizar. Nici dacă aş fi văzut pe cineva defilând dezbrăcat prin Piaţa Roşie nu cred că m-ar fi indignat mai mult! Adică cum, nu e tabu? Nu şi la ruşi. Simbolul "Secera şi ciocanul" face parte până şi din logo-ul companii aeriene ruseşti Aeroflot, logo rămas neschimbat chiar şi în zilele noastre. I-au mai pus niste aripi în plus, pesemne să-şi ia avânt. Mai mult decât atât,  semnul se regăseşte în staţiile de metrou, pe clădirile instituţiilor de la Kremlin, chiar şi pe basca unei bătrânici de pe strada Arbat.

Cultul pentru Lenin este ţinut treaz, şi la propriu, şi la figurat. În Piaţa Roşie se află Mausoleul lui Lenin, unde este păstrat corpul îmbălsămat al acestuia, atât de bine conservat încât ai zice că este încă viu. Şi chiar este, cel puţin în conştiinţa ruşilor. Vechile obiceiuri se pare că mor greu. Sau sunt mumificate.

Chiar şi aşa, în ciuda climatului politic tensionat din ultima perioadă, nu am simţit că aş fi în pericol. Sau poate sunt eu mai curajoasă. În Moscova viaţa îşi urma netulburat cursul banal: ruşii înfofoliţi şi îngrămădiţi îşi făceau loc cu coatele prin metrouri, rusoaicele cu blănurile lor elegante şi fustele scurte îşi purtau poşetele prin mall-ul GUM, bătrânicile cu pancarte sau cu costume groteşti îşi vindeau marfa pe Arbat, tinerii zgomotoşi cioneau halbe de bere la Hard Rock Cafe, chiar şi paznicii de la muzee schiţau un zâmbet discret şi nu păreau atât de ameninţători.

9 Aprilie 2014. O ultimă privire, de sus

În tren, pe drumul de întoarcere, am văzut câteva imagini de la periferie ce m-au cutremurat, iar pentru o jumătate de oră m-au făcut să uit total de stresul de a pierde avionul. Barăci de fier numerotate şi bordeie în pământ ca pe vremea lagărelor, mizerie, copii jucându-se printre gunoaie, oameni mergând pe lângă linia de tren cu plase de plastic în mână, în timp ce alţii căutau printre gunoaie.  Hipnotizată de peisajul deprimant, nu am avut curajul sau energia să fac poze. În schimb fotograful Alexander Gronsky are un proiect interesant, dar mai ales şocant, ce surprinde perfect suburbiile capitalei. Îl găsiţi aici, nu-l ocoliţi.

Am ajuns la aeroport pe ultima sută de metri, nu înainte însă de a cumpăra, cu ultimele ruble, o ciocolată Alionka şi o votcă Russian Standard. În ce avionul nostru Aeroflot se ridica de la sol am mai aruncat o privire asupra mareţei capitale. De sus de data asta.

În ciuda renumelui său, Moscova rămâne o capitală posomorâtă, neconsolată după perioada sa de glorie din vremea socialismului. Este capitala contrastelor, bogat – sărac, lux – degradare, control – haos, locul unde o parte din aşteptări îţi sunt confirmate, iar o parte din prejudecăţi îţi sunt dărâmate. E loc care îşi doreşte să epateze şi să intimideze, păstrându-şi făţiş coroana strâmbă şi cam prăfuită. Nu pot spune că este un oraş pe care ajungi să-l iubeşti sau să-l urăşti, dar cu siguranţă nu-l vei uita. Moscova nu se compară cu nimic altceva, dar nici nu şi-ar dori. Trăieşte după propriile sale reguli şi nu va putea fi niciodată domesticită.

Cu toate astea, Moscova este o citadelă de un farmec aparte, asemenea unei femei de modă veche, dar de un rafinament decadent imposibil de trecut cu vederea. În definitiv, Rusia nu este uşor de înţeles, dar e fascinant de descoperit. Aşa cum spunea poetul rus Fyodor Tyutchev:

Cu mintea nu poţi pricepe Rusia,

N-o poţi cu arşinul măsura.

Ea-şi are astfel temelia –

Poţi doar atât: să crezi în ea“.

Mai multe fotografii găsiţi în galeria foto.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite