Hai cu mine în Provence! (1)

O călătorie virtuală care să vă ajute să o pregătiţi pe cea reală. Începem cu un sat superb, dintr-o zonă celebră în toată lumea: Gordes, vedeta Luberonului

Dacă mi-ar fi spus cineva acum doi ani că nu voi mai lucra multe ore pe zi şi că voi locui în Provence, aş fi râs. Şi probabil că apoi m-ar fi apucat plânsul ştiind că aşa ceva e imposibil. Plus că nici nu visam eu la Provence. Nici măcar la un concediu pe acolo, darămite la o vacanţă prelungită. Nu ştiu de ce, nu prea mă tenta. Habar nu aveam ce pierd.

Imposibilul s-a produs şi am ajuns în regiunea scăldată de soare, plină de lavandă, de lanuri de vie, de sate medievale cocoţate pe stânci. Norocoşi sunt oamenii care stau aici, şi da, şi eu mă consider norocoasă că am putut să văd Provence cum nu mi-aş fi imaginat vreodată.

Vă invit aşadar în cinci locuri de vis, nu în toate odată, ci pe rând,timp de cinci săptămâni. Şi m-am gândit să încep cu un sat care mie îmi place foarte mult, dintr-o regiune vestită în toată lumea: Gordes.

Gordes e vedeta Luberonului. Toate satele din regiune sunt frumoase, unele chiar extraordinar de frumoase, dar Gordes parcă are ceva special. Pentru inceput locaţia. Urcat pe stâncă, construit în scări, îţi atrage atenţia garantat. Noi am fost de câteva ori pe acolo şi de fiecare data ne-am oprit în parcarea de la intrare să admiram priveliştea.

Dacă aţi văzut A Good Year s-ar putea să vi se pară cunoscută imaginea. Era "aeroportul" pe care a aterizat Russel Crowe. Nu, Gordes nu are aeroport, nici nu ar avea cum, probabil că aeroportul Charles de Gaulle pare capitală pe lângă mica aşezare de pe deal. S-a jucat Ridley Scott pe calculator şi avionul a aterizat, în lumina lăptoasă de Provence, lângă un sat de poveste.

Cu excepţia locatiei, Gordes e un sat simplu. O frumuseţe austeră, şlefuită în piatră. Casele din piatră se înghesuie pe străduţelt înguste, tot din piatră, şi unele, mai ales cele noi, se ascund după garduri din piatră. O frumuseţe simplă dar de care nu poţi să nu fii impresionat.

Într-o plimbare pe străzile pietruite vei da de case vechi, şterse de timp, de colţuri parcă suspendate, care te invită să îţi arunci privirea asupra Luberonului, de restaurante cochete. Nu de prea multe restaurante însă pentru că satul e atât de mititel încât toată viaţa lui e prinsă în centrul mic. Acolo sunt shopurile provensale, care arată ca din revistă, biserica înghesuită de case, capela veche, castelul, restaurantele. Acolo e şi piaţa, în fiecare dimineaţă de marţi. Şi, dacă ajungeţi, vă sfătuiesc să nu rataţi pieţele provensale.

Si apropo de acest loc, din spatele castelului, când nu e piaţă e parcare, şi parcările sunt cam rare pe acolo, tarif fix 3 euro.

Gordes nu s-a schimbat foarte mult, e adevărat că au apărut nişte hoteluri de lux, câteva restaurante scumpe, şi mulţi, foarte mulţi străini, dar satul a reuşit să îşi păstreze aspectul şi farmecul. Şi cel mai bine se vede lucrul acesta în Village des Bories, vechiul Gordes. Un sat plin de colibe galice din piatră, specifice pentru zona Luberon. Veţi vedea, odată ajunşi acolo, că zona a rămas cam aceeaşi. Pâna şi vilele moderne respectă specificul, doar că au piscină şi o curte ceva mai generoasă.

Village des Bories poate fi vizitat, 6 euro costă biletul, vizita durează cam jumătate de oră. Există două parcări gratuite la intrare. Şi dacă tot veni vorba, ce mai puteţi vedea la Gordes. Musai Abbaye de Senanque. Mai ales dacă e vară. Începând cu luna iunie curtea vechii mânăstiri se umple de rânduri mov. Că doar suntem în Provence, nu putea să lipsească tocmai lavanda.

Mânăstirea nu e departe de sat, cam 40 de minute de mers pe jos. Sau, dacă sunteţi cu maşina, vreo 10 minute, drumul e foarte îngust. Curtea şi biserica din spate pot fi vizitate gratuit, mânăstirea în schimbul a 7 euro.

Înapoi în Gordes puteţi trece pe la castel, e chiar în piaţa centrală, 4 euro costă biletul, tot acolo e şi capela penitenţilor (vis a vis de castel), dar şi biserica veche (gratuit), sau puteţi intra în pivniţele cu licoarea rose, specific pentru regiunea Provence (Caves du Palais St Firmin). Oricum satul în sine e un muzeu.

Gordes nu e ieftin, nu vă mint. Străinii, turişti sau proprietari, au crescut preţurile. Meniurile zilei se învârt în jurul a 12, 15 euro de persoană. În cel mai fericit caz. Însă există mereu varianta boulangerie. Mai toate brutăriile de Provence au, pe lângă pâine şi dulciuri câte nu am văzut în viaţa mea, şi diverse tarte sărate sau sandwich-uri (de la 1 euro până la 5).

Cazarea...În Gordes e scump. Dar cine zice că trebui să staţi musai acolo? Luberonul e mare şi, din timp, puteti găsi şi preţuri bune. Aveţi aici câteva oferte de cazare pentru Gordes şi împrejurimi.

Dacă ajungeţi la Gordes daţi o fugă şi pe la vecini. Roussillion, un sătuc portocaliu, da, portocaliu, sau chiar roşiatic, stă pe un "izvor" de ocru. Menerbes, satul făcut celebru de englezul Peter Mayle şi al lui Un an în Provence. Lacoste, fosta reşedinţă a marchizului de Sade. Castelul e acum cumparat de Pierre Cardin şi poate fi vizitat în schimbul a 10 euro. Nu aş zice neapărat că merită banii, mai bine luaţi satul la picior, e mult mai  interesant. Oppede le Vieux,un sătuc cu o poveste tragică, părăsit de locuitorii săi, care arată la fel ca acum 100 de ani. Toate sunt la maximum 20 de minute de Gordes.

In cel mult o oră ajungeţi la Bonnieux, unde au filmat A Good Year, în Lourmarin, o frumuseţe de Luberon verde şi plină de flori, acolo a locuit şi se odihneşte Camus, Cucuron, celebru tot datorită filmului, multe scene s-au filmat lângă bazinul uriaş din centrul satului. Lângă Cucuron e Ansouis, un sătuc construit aproape tot în interiorul unui castel. Tot la o oră distanţă e şi Avignon, orasul papilor, plin de istorie şi foarte frumos. Merită să mergeţi, dacă aveţi un concediu mai lung, să vă plimbaţi pe străzile vechi, să vedeţi Palatul Papilor, podul din cantec...sur le pont d'Avignon l'on y danse, l'on y danse...

Tot la o oră de mers cu maşina e Salon de Provence, unul dintre cele mai vechi oraşe din Franţa, acolo a locuit Nostradamus. Iar la o oră şi jumătate e Aix en Provence de care cu siguranţă aţi auzit. E un Provence mai de fiţe, oraş al artei, plin de teatre, de magazine scumpe, de case superbe. Şi e cam scump.

Le găsiţi pe toate, şi mai multe poze, pe blogul personal.

Cum ajungi la Gordes

Cel mai apropiat aeroport e Marseille Provence, cam o oră cu maşina. Mai sunt aeroporturi şi la Nîmes, aproximativ o oră jumătate, sau Avignon, 40 de minute, dar nu ştiu să existe curse din România. Cel din Nisa e la aproximativ 3 ore. Nici pentru Marsilia nu sunt curse directe, trebuie să schimbaţi la Paris sau Amsterdam, în funcţie de companie.

Nu sunt curse directe de la aeroport către Gordes. Cea mai scurtă variantă pare a fi aeroport - Cavaillon, şi de acolo cu autobuzul spre Gordes. Aveţi aici orar şi preţuri de la aeroport, aici ruta autobuzelor din Vaucluse (adaugi locaţia şi vezi dacă există autobuz, orar, preţ). Sau puteţi închiria o maşină. Birourile din aeroport sunt deschise până târziu, cam 200 - 300 de euro pe săptămână în funcţie de firmă, maşină etc. Poate vi se pare cam peste mână, nu veţi mai gândi la fel odată ajunşi acolo.

Ne auzim săptămâna viitoare cu un alt loc de poveste. Până atunci spor la planuri!