Hai cu mine în Provence! (2)
0
O călătorie virtuală care să vă ajute să o pregătiţi pe cea reală. După Luberon urmează regiunea Verdon, cu un sat numai bun de pus pe lista de vacanţe - Moustiers Sainte-Marie.
Continuăm călătoria virtuală în Provence. Şi dacă data trecută am vizitat o bucăţică de Luberon, saptămâna asta mergem în altă regiune superbă din Sudul Franţei - Verdon. Mai exact în Moustiers Sainte-Marie, un sătuc vechi, urcat pe stancă, înconjurat de lavandă.
Dacă Luberon e Provence autentică, simplă, caldă, Verdon e Provence spectaculoasă. Are, pe lângă lavandă, podgorii, livezi, case cu obloane albastre, canion - Gorges du Verdon sau Grand Canyon du Verdon. Nişte stânci uriaşe prin care sapă, de mii de ani, râul Verdon.
Regiunea e incredibil de frumoasă şi, uneori, la fel de înfricoşătoare. Ruta, săpată în munţi, mult deasupra apei, e atât de îngustă încât cu greu işi fac loc două maşini. Şerpuieste printre stânci, uneori pe sub ele, alteori de-a dreptul prin ele, nu ştii unde e capătul, drept înainte se dovedeşte a fi de fapt o curbă, ascunsă după o stâncă, jos hăul, sus cerul, şi înainte drumul care parcă nu se mai termină.
Vorbesc serios, sunt nişte porţiuni foarte periculoase. Nu există nici măcar parapeţi, nici semne, nimic. Deci mersul melcului şi ochii în patru! Dar merită. Pentru că, odată scăpaţi de stresul drumului, veţi fi răsplătiţi cu peisaje extraordinare.
Moustiers Sainte-Marie e, cred eu, cel mai frumos sat din zonă.
Mă gândeam că după toate semicercurile prin stânci, cu ochii ba la drum, ba la peisaj, nehotărâtă dacă să mă bucur sau să-mi fie teamă, nimic nu mă poate impresiona mai mult decât canionul. Ba se poate. Când am văzut satul, de departe, săpat parcă în munte, am putut spune doar - trage pe dreapta! Să fac poze, evident.
Apoi am fugit repede spre el. Numai că "fuga" s-a transformat în târâş-grăbiş imediat ce am intrat în sat. Ia parcarea de unde nu-i. Pentru că era vară şi, mai rău, luna august, locul era plin de turişti. Până la urmă, după ce ne-am învârtit de câteva ori, am avut noroc, a plecat o maşină şi am parcat în locul ei. Era weekend aşa că nu am plătit (în unele locuri, în weekend şi în zilele de sărbătoare parcarea e gratuită).
Aşadar avertizare cod portocaliu - dacă mergeţi în Provence, nu vă recomand luna august, nu e plin doar de străini, ci şi de foarte mulţi francezi, e perioada concediilor. Şi dacă totuşi vă duceţi, cumpăraţi, oricât ar costa, nişte ...răbdare. Dar să nu cheltuiţi toţi banii pe aşa un moft, în luna plină cresc şi preţurile.
Cu ce laudă Moustiers? Pai pe lângă faptul că de la depărtare arată ca o ilustrată de vacanţă, are o biserică urcată în vârf de stâncă, încă de prin secolul VIII, o mini cascadă care se cere fotografiată, alte două biserici, una de secol XVI, alta şi mai veche, secolul XII, zeci de magazine şi un muzeu al ceramicii.
Satul Moustiers Sainte-Marie mai e numit şi ”capitala faianţei”, încă din Evul Mediu locuitorii se întreceau în modelarea lutului.
Notre Dame de Beauvoir. Pare sus, nu? Chiar e. Sunt aproximativ 300 de trepte, patinoar pe alocuri, prea mulţi paşi au călcat pe piatra veche, nu e doar obiectiv turistic, e şi loc de pelerinaj pentru toate satele din zonă, locuitorii urcă spre a lor Notre Dame în fiecare an, în septembrie. Priveliştea merită efortul, de sus se vede până departe. Satul e mic, deci poate fi văzut în jumătate de zi fară probleme. Dar ce-i în jurul lui...
Măcar trei zile vă trebuie ca să vă bucuraţi cât de cât de Verdon. V-am povestit, la început de canion, cu stâncile şi lacurile lui incredibil de frumoase. Apoi, dacă staţi mai multe zile, merită să mergeţi şi la vecini - Sainte Croix du Verdon şi Gréoux-les-Bains.
Sainte Croix du Verdon stă şi el pe deal şi se uită spre o mare de turcoaz. "Marea" e de fapt un lac artificial, uriaş, care te invită la plimbări cu barca, la înot, sau la plajă (plaja nu e cu nisp, ci cu pietricele). Bărcile costă între 11 şi 25 de euro în funcţie de model şi timp (pot fi închiriate şi pentru o zi întreagă sau pentru minimum 30 de minute).
Gréoux-les-Bains era, în secolul XIX, o staţiune termală celebră. S-a dus faima, nu şi apele termale, dar a rămas un sat fermecător. Şi parcă mi s-a părut mai ieftin ca celelalte două pomenite mai sus. De exemplu, meniurile zilei se învârteau în jurul a 11 euro, locurile de parcare, mult mai multe, erau gratuite, şi parcă şi preţurile la hoteluri/ apartamente erau mai mici. Oricum, dacă nu aveţi timp de amandouă, vă recomand Sainte Croix.
La aproximativ jumătate de oră de Moustiers Sainte-Marie e Platoul Valensole. Dacă vreţi să vedeţi lanurile de lavandă, atunci acolo trebuie să ajungeti. Şi drumul de la Moustiers spre Sainte Croix e plin de rânduri lila.
Să revenim de unde am plecat, Moustiers Sainte-Marie. Câteva preţuri, să vă faceţi o idee: meniul zilei, de exemplu, era cuprins între 12 şi 20 de euro; pentru cazare, am văzut prin sat anunţuri cu apartamente sau camere de închiriat, preţurile încep cam de la 50 de euro pe noapte/ 250 de euro pe săptămână. Vă las site-ul oficiului de turism, secţiunea cazare.
Cel mai apropiat aeroport e Marseille Provence, cam o oră şi jumătate, cu maşina. Din păcate, din România, nu există acum curse directe spre Marsilia. Nisa e la mai bine de două ore, dar e posibil să găsiţi curse directe de la noi. În schimb, nu ştiu să existe autobuz direct spre Moustiers, doar să mergeţi până la Digne les Bains sau Castellane şi de acolo să luaţi alt autobuz.
De la Marsilia, sau Aix en Provence, sunt autocare care pleacă spre Moustiers Sainte-Marie, găsiţi program şi tarife aici. Sau cu trenul, din Marsilia sau Aix. Trenurile însă ajung doar până la Greoux les Bains (cel mai aproape), Manosque sau Digne les Bains (ambele la aproximativ o oră distanţă). Vă las şi programul autobuzelor locale, care vă duc în toată zona, aici.
Pe data viitoare, când mergem ...undeva în Provence.
PS: mai multe poze găsiţi pe blogul de vacante.
Se încarcă comentariile...
