Hai cu mine în Provence! (4)

Vara, levănţica e regină în Provence. Nu adună doar milioane de albine ci şi mii de turişti.

O călătorie virtuală care să vă ajute să o pregătiţi pe cea reală. Săptămâna asta mergem în capitala lavandei: Sault.

Când spui Provence te gândeşti la lavandă. Iar dacă ai curiozitatea să cauţi pe Google Images poze din Provence cele mai multe vor fi lila. De sute de ani regiunea şi mica plantă lila, mov sau albastră, în funcţie de cât e de înflorită, sunt legate una de alta. 

Franţa e unul dintre principalii producători de lavandă din lume, dacă nu o fi chiar primul, deşi ştiu că în ultimii aproximativ 10 ani producţia a scăzut simţitor. Solul de Provence, arid şi pietros, şi soarele care îşi varsă razele din belşug peste sudul Franţei, sunt tot ce îi trebuie delicatei flori cu miros îmbietor.

Lanurile, incredibil de frumoase, nu adună doar mii şi mii de albine ci şi milioane de turişti. Deşi e o simplă plantă, mică, firavă, credeţi-mă e nespus de frumoasă. Poate nu e atât de grozavă de una singură, sau în câteva rânduri, dar când vezi lanurile parcă nesfârşite, rânduri, rânduri de mov, e altceva. Şi cum miroase....Chiar dacă nu zăresti câmpul îl simţi de la depărtare.

Anul acesta a fost prima oară când am văzut şi eu lanurile înflorite. Vara trecută le-am ratat, cam pe la jumătatea lui iulie, începutul lui august, producătorii încep să taie mănunchiurile de flori, unele rezistă până la sfârşitul lunii august, depinde pentru ce e folosită lavanda.

Sault, între muntele Ventoux şi regiunea Luberon, e una dintre capitalele lavandei. Micul sat stă pe deal, ca pe un tron, la peste 700 de metri altitudine, iar la picioarele lui se întind rânduri de levănţică. Vă sfătuiesc să treceţi pe la oficiul de turism, se organizează periodic plecări pe rutele lavandei, printre lanuri, la ferme sau la fabrici.

Şi după ce vă săturaţi de lavandă, dacă e posibil acest lucru, daţi o raită şi prin sat. E foarte cochet. Străzile pietruite vă duc, printre case vechi de sute de ani, spre biserica din secolul 12, Notre Dame de la Tour, spre terasele pline de flori, spre buticurile unde lavanda e vedetă. Miere, dulceaţă, săpunuri, creme, uleiuri, toate cu şi din mica floare lila. Pe noi ne-au dus şi spre terasa care scurtează zarea. Se vede pâna departe şi, din loc in loc, se zăresc şi câteva pete mov. Şi tot acolo sunt şi câteva restaurante. 

Nu ştiu dacă v-am povestit de programul a la Provence. Restaurantele servesc mâncare doar de la 12.00 la maximum 15.00, vă sugerez să mâncaţi pe la un 14 -14.30, ca să fiţi siguri că nu rămâneţi flămânzi, şi de la 19.00 la 21.00. La Sault meniul zilei începea de la 9 euro (un singur fel dar consistent) sau 15-20 de euro (2 feluri plus desert). 

Din aproape fiecare punct al satului se zărea un munte cu vârful alb, parcă plin de zăpadă. E Ventoux. Soarele era încă sus aşa că am plecat spre Uriaşul Provence-ului. Aşa îi zic francezii deşi nu are nici măcar 2 000 de metri altitudine.

De departe ţi se pare că în vârf stă cocoţat vreun turn medieval. Da, e un turn, dar nu medieval şi nici maiestos, ci destul de nou şi cam urâţel. E doar o fostă staţie meteo. Iar albul, care părea zăpadă, e calcar. Dar asta nu înseamnă că nu merita să urci. Nici vorbă. Traseul şi priveliştea fac toţi banii.

Cum ieşi din Sault spre Mont Ventoux dai cu ochii de câmpurile de lavandă. Tot drumul e presărat cu flori  mov prin care se amestecă maci sau alte plante mai puţin nobile. Puteţi urca pe munte cu maşina, cu bicicleta sau pe jos.

De sus se văd satele provensale, platoul Vaucluse, toată Valea Rhonului. E şi un restaurant acolo, dar şi câţiva comercianţi ce urcă zilnic până la 1 912 metri ca să îşi vândă marfa made in Provence (dulciuri, miere de lavandă, produse artizanale).

De la Sault se ajunge uşor la Gorges de la Nesque, cel mult un sfert de oră, cu maşina. Tot cam în 15 minute ajungeţi la Ferrassières, altă casă a lavandei, şi la cel mult 30 de minute e Simiane la Rotonde, unul dintre cele mai frumoase sate din Sudul Franţei, un covor de lavandă deschide calea spre satulu urcat pe deal, dominat de castelul medieval. Iar la cel mult 40 de minute e Banon, cunoscut şi el pentru producţia de lavandă. La o oră distanţă e Forcalquier, celebru pentru piaţa uriaşă (peste 300 de comerciaţi). Tot prin zonă e şi forêt de Venasque, dacă vă plac drumeţiile. 

Sault e la cel mult o oră de Luberon (zona Gordes, Roussillion) şi la aproximativ o oră şi jumătate faţă de altă capitală a lavandei, Valensole. 

Cel mai apropiat aeroport e cel din Avignon, o oră şi jumătate, dar nu cred că există curse din România. La aproximativ două ore e Marseille-Provence. 

Găsiţi hotelurile din zonă aici.

Şi dacă tot suntem la capitolul lila să vă spun unde mai găsiţi lavanda. Sunt patru departmente în Sudul Franţei unde se cultivă ambasadoarea ţării: Alpes de Haute-Provence, Vaucluse, Drôme Provençale şi Hautes-Alpes. Mai multe detalii găsiţi pe blogul personal. Tot acolo e şi o listă cu sărbătorile lavandei, dacă vreţi să vă potriviţi vacanţa cu fete de la lavande. 

Ne auzim săptămâna viitoare când încheiem vacanţa virtuală într-un loc superb de pe Coasta de Azur.