INTERVIU Cine este Meidan Butnaru, israelianul de origine română care ne-a adus peste 100.000 de turişti

Meidan Butnaru s-a născut într-o familie de origine română din Bacău, ulterior stabilită în Israel în anii 60, dar ai cărei membri au rămas patrioţi români, la rândul său păstrând tradiţia şi iubirea ţării mai departe. De mai bine de 13 ani activează în domeniul turismului, al aviaţiei şi în cadrul învăţământului universitar (profesor de turism şi aviaţie comercială).

Meidan Butnaru s-a născut într-o familie de origine română din Bacău, ulterior stabilită în Israel în anii 60, dar ai cărei membri au rămas patrioţi români, la rândul său păstrând tradiţia şi iubirea ţării mai departe. De mai bine de 13 ani activează în domeniul turismului, al aviaţiei şi în cadrul învăţământului universitar (profesor de turism şi aviaţie comercială), având mai multe poziţii în diferite firme de turism din Israel, unde s-a ocupat de mai multe destinaţii importante. În prezent este directorul comercial al touroperatorului israelian Meshek Wings Tours Ltd, s-a remarcat, încă de anul trecut, drept cel mai important lider de incoming pentru piaţa românească pe curse charter. În acest an, a organizat două curse charter pe săptămână pentru litoralul românesc cu turişti israelieni, în perioada iulie – august, precum şi trei curse charter pe săptămână în perioada mai – 2 octombrie, pentru Bucureşti, ambele serii operate de compania Blue Air, alături de alte deplasări ale unor delegaţii din Israel.

Traian Bădulescu: Meidan, cunoşti foarte bine piaţa turistică românească de 11 ani. Ai început să aduci turişti din Israel în România de când aveai 20 de ani. Ambii tăi părinţi sunt români sau doar tatăl? Care a fost motivul pentru care părinţii s-au mutat în Israel?

Meidan Butnaru: Doar tatăl meu este român. Mama mea era din Polonia. Pot să spun că, după ce s-a mutat în Israel, familia mea a păstrat mai ales tradiţia română. Dovadă că eu vorbesc foarte bine limba română, de mic copil, şi fratele meu la fel. Marea mea mândrie este că provin din România. De multe ori am spus-o, am crescut într-o casă mai românească decât unele case de aici, din România. De exemplu, nu vorbesc limba poloneză. Pentru că am fost crescut într-un spirit de iubire faţă de România, deşi sunt născut în Israel.

Nu am simţit ceva negativ faţă de România, nici măcar pe vremea comunismului

Îţi aminteşti când şi ce ai aflat prima oară despre România? De asemenea, îţi aminteşti când ai vizitat prima oară România şi ce impresie ţi-a făcut?

Când eram copil veneam cu părinţii aici. Îmi amintesc de un moment, când eram la hotelul InterContinental, şi am dorit să-l sunăm pe fratele meu, acasă. Atunci trebuia să stai la rând pentru convorbirile internaţionale. Pe fir stătea cu tine şi doamna telefonistă, care te şi încuraja: “vorbiţi, vă rog”. Mi se părea ciudat, la acea vreme. În acelaşi timp, şi Aeroportul Otopeni era vechi şi nu avea aer condiţionat. Cu toate acestea, niciodată nu am simţit ceva negativ faţă de România, nici măcar pe vremea comunismului. Întotdeauna vedeam lucruri bune. Am doar lucruri bune de spus despre România. Am combinat cu ce am văzut poveştile bunicii mele şi alte tatălui meu despre România, chiar înainte de a ajunge prima dată aici...

De exemplu, eu nu ştiam când eram mic cântece israeliene cât ştiam cântece româneşti, gen “Ionel, Ionelule” sau “Sanie cu zurgălăi”. Pe care le învăţasem acasă, în Israel. Cu bunica şi cu tatăl meu vorbeam în limba română, cu mama mea în limba ebraică, cu colegii tot în ebraică, deşi am şi mulţi prieteni din Israel cu care vorbesc în limba română. Pot să spun că am învăţat chiar mai bine româna, deoarece, din păcate, mama mea a plecat dintre noi când aveam şase ani. Aşa că am fost mai mult crescut de către bunică. Ea m-a învăţat toate tradiţiile româneşti, născută fiind în Bacău. Aşa că eu mă consider român din Bacău, cu limbă, tradiţii şi cu totul. 

Am început să lucrez în turism de la 18 ani

Ce te-a atras să studiezi şi să lucrezi în domeniul aviaţiei şi turismului? De ce nu alt domeniu ? Este ce ţi-ai dorit de la început, alegerea are legături în familie?

Nu. Pot să spun că vărul mamei mele este pilot la El Al, dar asta e unica legătură din familie cu domeniul. De mic îmi plăcea aviaţia şi doream să pilotez avioane. Câteodată îl văd pe pilot ca un şofer de autocar, deşi întâmpină un risc mai mare, dar până la urmă asta face: îi duce pe oameni dintr-un punct în altul. De asemenea, îmi plăcea avionul ca tehnologie, doream să ştiu cum zboară. Dar... mereu am considerat că marea problemă este calitatea comercială. Am început să lucrez în turism de la 18 ani. Am avut doar o întrerupere de doi ani, cât timp am satisfăcut stagiul militar, obligatoriu la noi, în Israel. Cum am fost eliberat din armată, nu am stat o secundă, m-am întors imediat în turism. Deci pot spune că tot timpul am lucrat în turism. Acum, visez, respir, trăiesc şi mănânc turismul împreună cu aviaţia. Dintotdeauna am iubit avioanele, am fost uimit cum poate o imensitate de metal să plutească în aer. De la o vârstă fragedă (13 ani), am ales întotdeauna destinaţiile vacanţelor familiei mele, împreună. Studiam ţara, harta, cream itinerarii... Încă îmi amintesc că bunica mea (Dumnezeu să o ierte) mă certa mereu că mă joc cu avioanele până la miezul nopţii, aşa că pot să spun că am fost născut pentru această meserie. În timpul şcolii, după un studiu lung, am înţeles ce implică un întreg zbor comercial, şi am ales să fiu pe partea grea şi cea importantă, adică partea comercială.

Înainte să fii angajat în departamentele pentru România, ai vizat joburi pe alte departamente, alte posturi, alte companii sau ţi-a fost la îndemână să lucrezi pentru România, având în vedere că ştiai limba română?

Am lucrat la mai multe firme din Israel, până ce am ajuns la o companie aeriană, unde am fost şi route manager, şi director de vânzări, şi reprezentant GSA al companiei româneşti ROMAVIA la Tel Aviv, singura perioadă în care zborurile ROMAVIA erau pline. Apoi, am trecut prin toate domeniile din turism. Am început de jos, ca asistent al proprietarei unui touroperator.

În Israel nu contează unde lucrezi, fie sectorul privat, fie sectorul de stat. Contează experienţa şi echipa

Ai concurat pentru joburile obţinute cu alţi români, respectiv israelieni? Vorbim doar de companii private, sau şi de companii de stat?

În Israel nu contează unde lucrezi, fie sectorul privat, fie sectorul de stat. Contează experienţa şi cum îţi apreciază experienţa directorul general. La noi vorbim de echipă. Dacă managerul, liderul, te vrea în echipa lui, şi dacă poţi avea o contribuţie constructivă, eşti angajat. Pentru orice post am concurat cu alţii, este firesc, nu m-a ajutat vârsta, dar când mi s-a dat şansa, am demonstrat că pot face mai mult şi am făcut-o. Şi în Israel, ca peste tot în lume, invidia e mare, iar un angajat de 30 şi ceva de ani îl poate invidia uneori pe un angajat de 20 şi ceva de ani care face performanţă. Joburi sunt în Israel, dar căutăm oameni competenţi. Am căutat şi doi ani specialişti pe anumite domenii. Dacă un angajat dovedeşte interes şi pricepere, îi acordăm toată atenţia şi il susţinem. În Israel, la Meshek Wings, companie unde lucrez acum, am biroul meu, dar şi birou comun cu angajaţii. Nu sunt adeptul ideii “managerului care priveşte de sus”. Eu sunt mereu alături de angajaţi şi încerc să simt terenul. Am încredere în echipa mea şi îi las să mă ajute, controlând, fireşte, totul. Dar nu merg pe ideea că şeful e şef şi ce a spus el este literă de lege. De multe ori spun un lucru iar apropiaţii mei din firmă spun că am greşit, că trebuie să fie altfel. Îi ascult şi dacă este ceva de schimbat, o fac şi nu mi-e ruşine să o spun. Trebuie să te adaptezi la lucruri, iar când eşti pe scaunul de sus, nu vezi terenul de jos. Nu vreau să pierd niciodată “feeling-ul” terenului de jos, pentru că altfel îmi pierd meseria şi nu mai sunt bun în ceea ce fac.

Ce target ai din funcţia de director comercial, în general şi în ceea ce priveşte România?

Nu este niciun vacuum pe piaţă şi nu suntem singuri. Ca director comercial, este interesul meu ca avioanele pe care le închiriem şi destinaţiile pe care le operăm, nu doar România, să fie foarte solicitate, pline. Piaţa este competitivă şi se schimbă în fiecare zi. Mai ales pentru România, caut să nu fiu exact la fel ca toţi şi să vin cu lucruri noi, aşa cum am făcut cu city break-ul Bucureşti, cu zborurile pe Constanţa, pentru Mamaia sau cu programele combinate România – Bulgaria. Altfel, dacă aş fi concurat direct cu ceea ce exista deja pe piaţă, am fi concurat pentru un dolar, ceea ce nu reprezintă targetul meu. Doresc să ne vindem cât mai scump, dar să oferim servicii care să merite acei bani iar la întoarcere, clientul să nu simtă că a plătit degeaba banii, că a primit ceva. Cred că lumea a văzut că pentru România am atins ţinte despre care alţii doar vorbeau iar noi le-am făcut. Gen zborurile către Constanţa. Am început cu un zbor, iar pentru primul an nu am primit sprijin de promovare. Am riscat, ne-am convins conducerea, iar în următorii ani am dezvoltat mult cursele. Ţinta mea nu sunt turiştii de casino. Nu am nimic cu ei, dar ei nu consumă la un restaurant, nu intră într-un magazin, nu vin pentru ţara respectivă.    

Pe lângă jobul de zi cu zi, eşti profesor universitar. La ce universitate predai şi ce le povesteşti studenţilor israelieni despre România, nu doar ca profesor, ci şi ca om cu origini în România?

În Israel, din păcate sau nu, tot ce înseamnă turism este predat la şcoli private ale unor universităţi. Gen outsourcing. Eu predau la cea mai performantă şcoală, care ţine de Facultatea din Haifa. Lucrez şi nu pot preda tot anul, ci în general când sunt cursuri de iarnă, pe partea de aviaţie comercială. Avem întotdeauna trei ore dedicate României, în care prezentăm traseele, potenţialul turistic, infrastructura. Dacă, de exemplu, un turist vrea să meargă în Pisa, el nu te întreabă unde se află turnul, ci unde găseşte un hotel central şi cu ce zbor ajunge. Din cele trei ore, două ore şi jumătate vorbim despre locurile importante din România şi pentru fiecare loc ofer o listă de hoteluri şi de obiective. Sunt mândru, pentru că acum trei ani am introdus România între ţările pe care le prezentăm studenţilor. Fireşte că nu avem pe listă orice ţară.

Ştiu că ai aplicat la un post în cadrul TAROM. De ce vrei să renunţi la Israel?

Întotdeauna am spus că visul meu este să combin dragostea mea faţă de România cu dezvoltarea de curse charter cu turişti din Israel către România. Ţin la compania aeriană naţională română şi am colaborat cu ea, de-a lungul timpului. Fostul ministru al Transporturilor a susţinut în presă că doreşte oameni noi, capabili, cu experienţă, pentru TAROM, aşa că m-am prezentat la interviu. Din Israel am organizat şi curse către Belgia şi Olanda, am dezvoltat zborurile ROMAVIA ca route manager, deci am considerat că pot schimba şi la TAROM anumite lucruri. Nu neapărat la nivel de personal, ci la nivel de drum, de direcţie, de idee. În plus, sunt prieten cu mulţi agenţi locali ai TAROM din Israel şi lucrez cu TAROM de peste 10 ani. Un mare noroc a fost, pentru cariera mea, acela de a întâlni un om deosebit, cu experienţă vastă în aviaţie: Nahum Kara, fost director general El Al,  care m-a luat sub aripa lui şi m-a învăţat aviaţia comercială. Mă rog la Dumnezeu să continui să reuşesc şi să pot să- mi construiesc orice-mi propun. Bineînţeles că îmi doresc să am echipa mea aproape, deoarece nu pot reuşi totul de unul singur.

Ce planuri ai, pe plan profesional şi personal?

Fireşte că doresc să mă dezvolt profesional în continuare. Nu urmăresc încă postul de director general la nicio companie. Consider că postul de director comercial sau adjunct îmi oferă cea mai mare oportunitate de a arăta ce pot. Nu doresc să fiu “lumina farului”, ci omul din spate, care mişcă lucrurile. Pot să spun că la actualul meu loc de muncă, Meshek Wings, care este una din cele mai mari 10 companii de turism din Israel, sunt foarte mulţumit. Sunt la Meshek de aproape 4 ani. Compania a crescut mult în ultimul timp, inclusiv pe piaţa românească, şi sper să-şi continue ascensiunea. Directorul general al Meshek Wings, domnul Shlomi Kadim, a înţeles mult potenţialul destinaţiei România precum şi al altor destinaţii, pe care i le-am sugerat, iar în numai doi ani, succesul comercial nu a întârziat să apară şi pe aceste noi destinaţii. Dacă o să primesc şi o ofertă de la o companie, probabil că voi accepta deoarece, aşa cum v-am spus, avioanele sunt viaţa mea. Consider că pilotul adevărat este directorul comercial deoarece, fără să fie pasageri pe avionul de linie, nu se zboară. Cu tot respectul meu pentru piloţi, nu au o meserie uşoară, însă fără directorul comercial, ei nu au motivul de a zbura. 

Ce te impresionează cel mai mult în Israel, pentru ce i-ai da notă maxima? Dar care este cea mai mare nemulţumire în Israel, ca societate, pentru ce i-ai da cea mai mică notă?

- Ca aspect pozitiv, ne adaptăm repede la orice situaţie. Suntem de influenţă americană şi, ca atare, când este necesară o schimbare în piaţă, aceasta se întâmplă rapid. Israel este o ţară deschisă către absolut orice. Uneori are chiar o deschidere prea mare. După cum vă spuneam mai devreme, eu lucrez cu angajaţii mei, şi nu dau ordine de sus. Sunt alături de ei, pe teren. Pe de altă parte, dacă ne referim la situaţia geopolitică a Israelului, turismul nostru poate fi afectat de orice rachetă, care vine de dincolo de graniţă. Aşa că noi avem impredictibilitate a sezonului din cauza politicii, şi nu a tarifelor sau a hotelierilor. Altfel, lăsând la o parte că este Ţara Sfântă, Israel este o oază de vis: cu Marea Moartă şi cu multe alte zone frumoase care merită vizitate. Dacă facem comparaţie cu România, datorită faptului că Israelul este, practic, o ţară nouă, are o infrastructură foarte bună. În România mai sunt multe de făcut la acest capitol, dar sunt sigur că lucrurile merg spre bine. De la an la an, când vin în România, văd o schimbare în bine.

Dar ce ai remarcat bun în societatea din România şi ar fi benefic şi pentru Israel? Totodată, ce ar putea învăţa România de la Israel?

Am reuşit să facem din România o destinaţie importantă pentru Israel, datorită faptului că avem multe zboruri care leagă Israel dar sunt şi mulţi evrei de origine română, care în continuare păstrează cu sfinţenie tradiţiile româneşti. Iar faptul că România este un important aliat al Statelor Unite ale Americii ajută de asemenea, deoarece, după cum se ştie, Israelul este mult influenţat de SUA. Tarifele din România sunt încă avantajoase pentru israelieni, iar clima şi frumuseţea naturii, de asemenea impresionează. Din păcate pentru România, Israel aşa un alt sistem de management, unde managerii sunt mai apropiaţi, în general, de angajaţi. În România, de multe ori “şeful e şef”, pe când în Israel, şeful e parte din echipă.

Oricum, România este o ţară minunată, o ţară cu viitor frumos. Vreau, pe această cale, să-mi exprim condoleanţele şi compasiunea pentru victimele Clubului Colectiv. Să ştiţi că israelienii au urmărit evenimentele din ultimele zile, din România, şi sunt alături. Sper ca sacrificiul acestor tineri, mulţi, de-o vârstă cu mine, să nu fi fost zadarnic. Cred că România se va schimba în bine. Tinerii îşi dau seama că trebuie să apună vremea “dinozaurilor” şi a intereselor. Este nevoie de lideri şi de specialişti, în orice domeniu, care să facă treabă, să fie plătiţi bine şi să nu fie coruptibili. Dacă are rost să o spun, din punct de vedere turistic, România şi Bucureştiul nu au fost afectate. Dimpotrivă, beneficiază de o doză de simpatie şi mai mare în Israel precum şi în multe alte ţări...

Cum este văzută România ca destinaţie de vacanţă în Israel? Cum este poziţionată, promovată? Ca o destinaţie ieftină?

- Şi da, şi nu... Toată Europa de Est s-a deschis în prezent. România este acum promovată ca destinaţie apropiată şi cu tarife ok pentru serviciile pentru care plăteşti. Sunt mândru că am reuşit, alături de echipa mea, să transform România atât în destinaţie de concediu de litoral pentru familii şi tineri, precum Mamaia, cât şi în destinaţie de munte – şi aici avem Valea Prahovei. De asemenea, Bucureştiul a prins foarte bine. Este un oraş european, cosmopolit, iar Centrul vechi nu se compară cu centrul niciunui oraş european pe care să-l fi vizitat până acum. Şi am vizitat destule. Dacă combini nivelul hotelurilor din Bucureşti cu ceea ce ai de făcut aici, plus că în Israel cazinourile sunt interzise iar în Bucureşti sunt destule – repet, nu sunt adeptul cazinourilor, dar sunt turişti care le preferă – zic că acest oraş oferă mult mai multe decât alte destinaţii.

Marele secret al aducerii de turişti străini stă în organizarea de curse aeriene regulate şi charter.

Cum vezi România turistică în următorii câţiva ani?

România şi-ar putea dubla numărul de turişti străini într-un timp scurt, dacă ar exista un management capabil la compania aeriană naţională, deoarece totul începe de la zboruri. Degeaba avem hoteluri de calitate, degeaba putem avea o infrastructură turistică dezvoltată, dacă turistul nu poate ajunge uşor la destinaţie. România are un potenţial turistic mare, dar încă este insuficient cunoscută drept destinaţie turistică pe plan mondial. Marele secret al aducerii de turişti străini stă în organizarea de curse aeriene regulate şi charter. Consider că TAROM, compania naţională aeriană a României,care are un potenţial foarte mare, ar trebui să se implice mult mai mult în organizarea de curse de pe destinaţiile cheie, către România. Pe lângă alte schimbări, TAROM ar trebui să se orienteze mult mai mult în direcţia incoming-ului! Sunt dispus inclusiv să mă implic în managementul TAROM, dacă mi se va solicita.

Interesul meu este acela de a contribui la dezvoltarea turistică a României, iar dacă se caută specialişti cu experienţă în profesie, mă ofer. Managerul implicat direct în cadrul companiei TAROM trebuie să aibă experienţă mare atât pe segmentul de incoming, cât şi pe cel de outgoing. Aşa poate dezvolta bilateral ambele direcţii, acel specialist vorbind o limbă comună. Această orientare ar reprezenta un motor de dezvoltare pentru turismul românesc, dar şi un motor de salvare al companiei naţionale aeriene. Am un plan exact despre cum ar trebui restructurată o companie precum TAROM, dar pe care îl pot pune în aplicare, fireşte, doar din interior. Nu sunt genul de om care să critice stând pe bară, din exterior. Pot arăta ce nu s-a făcut bine şi ce e de îmbunătăţit doar după un timp, din interior. Pe lângă TAROM, touroperatorii români trebuie să identifice o serie de companii aeriene cu care să realizeze, împreună, curse charter către destinaţia România. TAROM reprezintă o inimă importantă a industriei comerciale a României, însă nu e tratată aşa cum trebuie să fie. Cunosc TAROM din 2004, colaborând de atunci frecvent cu această companie.  Sper ca prietenii mei de la TAROM să nu se supere, mă simt patriot român, deşi sunt născut în Israel, şi cred că pot face ceva pentru ţară. Dar mi se pare normal, ca un om care a făcut ceva pentru turismul românesc, să am dreptul la opinie. Am credinţa că aşa cum am reuşit să deschid linii de charter, cu succes, pe destinaţiile Mamaia şi Bucureşti, dinspre Israel, dacă aş avea libertate de iniţiativă la TAROM, aş putea dezvolta şi zboruri către alte destinaţii. Unul din punctele cheie ale succesului unei companii aeriene naţionale trebuie să fie legătura strânsă cu touroperatorii români şi străini. În privinţa curselor regulate, de linie, un focus ar trebui să-l constituie grupurile de turişti care doresc să viziteze România, care pot fi aduse în colaborare cu touroperatorii străini şi români. Un alt motor de creştere pentru TAROM poate fi organizarea de curse charter. Chiar dacă acestea se organizează doar în sezon, de aici vin venituri sigure, iar compania nu riscă aproape nimic.

De unde şi unde aducem turiştii în România?

România ar trebui să „atace”, pentru atragerea de turişti, în primul rând ţări europene precum Germania, Polonia, Spania şi Marea Britanie. Principalele atracţii turistice ale României sunt Munţii Carpaţi în general, legenda lui Dracula, obiective turistice precum Castelul Peleş şi Castelul Bran, viaţa de noapte din Bucureşti, siguranţa, dar şi nivelul de trai mai ieftin decât în ţările vest europene. Bucureşti are foarte multe hoteluri de lanţ internaţional, iar brandurile cunoscute au început să se extindă şi în celelalte mari oraşe din România. Personal, am experienţă atât pe partea de outgoing, organizând plecări ale turiştilor israelieni către o serie de destinaţii, inclusiv România, precum şi pe partea de incoming, pentru destinaţia România. În dubla mea calitate, pot spune că în România, dacă pe partea de outgoing este o concurenţă acerbă, pe partea de incoming nu există mai deloc concurenţă. Este loc şi pentru touroperatori noi – deşi, în domeniul incoming-ului este nevoie de experienţă foarte mare – precum şi pentru dezvoltarea activităţilor de incoming a unor touroperatori cu tradiţie. Datorită faptului că am foarte mulţi prieteni parteneri din ţară cunosc foarte bine piaţa de outgoing din România către alte ţări.

Ce planuri ai pentru anul următor, privind aducerea de turişti străini în România?

În primul rând, mă mândresc să spun că estimările mele au fost depăşite cu mult în ultimii ani: în 2014, am contribuit la aducerea a circa 18.000 de turişti israelieni în România, dintre care 15.000 cu compania aeriană Blue Air şi 3.000 cu compania aeriană naţională TAROM. Menţionez că promisiunea mea iniţială era de 8.500 de turişti. În acest an, cifra turiştilor a fost de peste 25.000, pentru anul viitor estimând o creştere semnificativă a numărului acestora. Gradele de ocupare au fost de aproape 100%. Pentru anul viitor, intenţionez să aduc turişti străini în România şi de pe alte pieţe cu care am relaţii de parteneriat, în afara Israelului, estimând dublarea numărului de turişti străini. Voi anunţa aceste pieţe-ţintă la momentul potrivit. Anul trecut, turiştii israelieni aduşi de mine, prin Meshek Wings, au cheltuit în România 4,5 milioane de dolari, iar în acest an circa 7 milioane de dolari. Aceste cifre se referă doar la o unică piaţă: Israel. Imaginaţi-vă câte zeci sau sute de milioane de euro ar intra în bugetul statului român dacă ne-am orienta, cu transport aerian dedicat, şi către alte destinaţii turistice strategice pentru România. Când te duci la spital, doreşti să fii operat de medic, nu de instalator sau de portar. La fel şi în cazul TAROM, pentru dezvoltarea laturii turistice, este nevoie de specialişti din industrie. Eu mă ofer şi cred că este nevoie de mai mulţi oameni ca mine. Şi atenţie, nu cred că schimbarea se poate face din funcţia de director general! Dacă Ministerul Transporturilor şi TAROM ar fi interesaţi de serviciile mele, aş fi de acord să mă înrolez pentru a pune la cale planul de îmbunătăţire a TAROM şi a industriei turismului. Ştiu că nu este o misiune uşoară, şi nu mulţi specialişti se oferă să se implice în cadrul companiei naţionale. Amintesc că m-am a prezentat, în prima parte a anului, la un interviu pentru o funcţie de management la TAROM, în urma anunţului public făcut de fostul ministru al Transporturilor, dar nu am primit ulterior niciun feed-back.

În încheiere, ce aşteptări ai de la România pentru 2016?

Sper într-o implicare mai mare a autorităţilor publice din România şi o atenţie mai mare acordată touroperatorilor care aduc turişti străini în România, pe partea de logistică şi promovare. Repet, sunt optimist, şi chiar cred că de acum înainte lucrurile se vor schimba spre bine, mai accelerat. Societatea civilă românească se trezeşte şi este nevoie de tineri specialişti, fără implicare politică în trecut, care să fie adevăraţi lideri în domeniile lor de activitate.