Istoria unei zone, Çanakkale

Mesaj pe o colină din Çanakkale: „Stai călătorule”

Este greu de stabilit care este evenimentul cel mai important din istoria milenară a turcilor. Fie că vorbim de migraţia triburilor, de cucerirea balcanilor înainte de a cuceri Constantinopolul, de cucerirea celui mai important oraş la acea vreme (1453), de extinderea către inima europei sau de victoriile din zona orientală.

Cu siguranţă fiecare epocă istorică este marcată de un eveniment important. Pentru turcii secolului XX războiul de la Çanakkale reprezintă punctul de plecare al statului turc. Bătălia de la Çanakkale (1915 – 1916) a dat turcilor încredere, entuziasm şi cel mai mare lider al lor: Mustafa Kemal, viitor Atatürk.

În acest război în care Marea Britanie a luptat alături de Australia, Noua Zeelandă şi Franţa împotriva Imperiului Otoman, Germaniei şi Imperiului Austro-Ungar se punea problema existenţei statului turc. Winston Churchill era pe atunci unul dintre ofiţerii implicaţi în conflict.

Peninsula din afara Dardanelelor, devenise centru al evenimentelor războinice. Pierderile aliaţilor, în încercarea de a trece prin Strâmtori deveniseră semnificative şi au încercat să înainteze în acelaşi timp şi pe uscat către capitala statului turc. Încercarea era logică, deoarece dacă reuşeau, Aliaţii ar fi reuşit să atingă trei scopuri: Turcia ar fi fost constrânsă să facă pace, s-ar fi stabilit o legătură directă cu aliatul rus şi s-ar fi închis cercul în Sud-Estul Europei Centrale.

Surprinzător, Marea Britanie adusese la lupta scoţieni, australieni, neozee­lan­dezi. Geniul strategic al lui Mustafa Kemal a ieşit în evidenţă în această bătălie de­ci­sivă pentru soarta statului turc, deoarece înfrângerea însemna ocuparea în totalitate a statului turc. Aliaţii au planificat debarcarea în trei locuri, urmând ca atacul decisiv să se dea la Ariburnu. Întâmplător sau nu, Mustafa Kemal, se afla în acel loc şi cu o mobilizare exemplară a reuşit cu mari sacrificii omeneşti să câştige acea fâşie. Bătălia de la Çanakkale, în istoria Turciei este sinonimă cu renaşterea statului. Cum englezii nu puteau concepe să renunţe la Strâmtori şi-au mobilizat forţele dând bătălia finală la Anafara, fiind aşa cum se spune la 2 minute de victorie. Fără soluţii, generalul Liman von Sanders (un fel de Henri Mathias Berthelot) l-a numit pe Mustafa Kemal comandantul suprem, entuziasmul şi încura­jă­rile venite din partea conaţionalului său au fost decisive pentru a obţine victoria.

Aşezat în oraşul Canakkale, acest cal a fost folosit în filmul Troiancele, cu Brad Pitt,  după care a fost dat cadou autorităţilor locale

Astăzi oraşul Çanakkale, Eceabat cât şi împrejurimile ne arată că mergem pe urme ale istoriei. În orice direcţie am privi gasim un monument, un tun vechi, submarin, steag, vapor etc. Pentru cei interesaţi sau/şi pasionaţi de istorie, dincolo de superba zonă vă recomand să vizitaţi zona Anzac, locul – plaja unde armatele Australiei şi Noii Zeelande au debarcat şi şi-au stabilit cartierul general, Lone Pine, Kilitbahir Kalesi - Cetatea Kilitbahir, sau cea care veghează intrarea în Dardanelele. Stilul arhitectonic al acestei cetăţi este specific zonei, a fost construită de către Fatih Sultan Mehmet pentru a inchide Marea după ce reuşise cucerirea Constantinopolului.  Controlul „apelor” le-a conferit otomanilor dezvoltarea şi liniştea pregătirii viitoarelor campanii.

Cetatea Kilitbahir, intrarea în Dardanele

Istoria antică ne arată că această zonă este importantă nu numai din punct de vedere geostrategic dar şi că a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri. Nu foarte departe de oraşul Canakkale se află Troia, oraşul atât de frumos descris de Homer. Cel care a reuşit descoperirea sa a fost arheologul german Heinrich Schliemann. Desigur negustorii turci nu pierd ocazia de a face din această realitate un bun prilej de a fructifica simbolul „actual” al cetăţii şi anume calul. Acesta se gaseşte  inscripţionat, pictat, sculptat peste tot, parcă la întrecere cu chipul fondatorului Republicii.

Turcii se pricep să creeze un cult pentru trecut. Pentru trecutul lor de unde exagerările nu lipsesc. Pentru vizitatorii turci vizita în această zonă este presărată cu muzee, cu cetăţi pe ambele maluri, cu steagul turc vizibil de oriunde am privi şi care veghează parcă la trecerea feribotului de pe un mal pe altul. Peninsula Gelibolu păstrează urmele victoriei navale din 18 martie, care de asemenea, această dată este inscripţionată pe un vârf de munte. Muzeul marinei este un loc în care obuzele şi armele navale (toate de provenienţă străină, în special germană şi franceză) îţi arată practic cum au decurs lucrurile. La intrare, un monument în care pe o placă la picioarele lui Mustafa Kemal stă scris: au plecat, n-au trecut, nu vor trece!

Cimitir cu eroii turci, Çanakkale

Importanţa acestei zone strategice, importanţa acestui război care a reprezentat viitorul statului turc este bine reflectată în zecile de obiective turistice, muzee şi cimitire unde eroii turci şi-au găsit locul. Machete audio-video, discursuri motivaţionale, starea de spirit, hărţi, planuri de luptă, mii de cărţi detaliază aceast eveniment, acest război care pentru turci a însemnat păstrarea uneia dintre cele mai râvnite rute maritime, Strâmtorile cât şi acel petec de pământ european.