Oraşul unde veşnicia pare posibilă

Oraşul unde veşnicia pare posibilă

Praga are farmecul unei gheişe. Misterioasă, seducătoare, gata să te vrăjească ca o sirenă cu rumoarea ei. Odată descins în capitala cehă, în pântecul acestui oraş sclipitor, rămâi iremediabil fermecat, sedus, sfârşind prin a-i iubi fiecare cotlon, fiecare străduţă pavată cu iz medieval care şerpuieşte printre clădiri cu iz baroc, rococo sau gotic.  

Străzile din Praga miros a cosmopolitism, a libertate şi a veşnicie. Există un dezmăţ olfactiv, vizual, sonor, care te învăluie, te îmbată, te orbeşte şi pe care îl simţi la tot pasul hălăduind prin capitala cehă. Dacă vrei cu adevărat să simţi Praga, istoria ei fabuloasă, arhitectura ei extravagantă, mirosul timpului, trebuie să mergi, cât mai mult, pe jos.

Podul Carol şi Castelul Hradcany

Capitala propriu-zisă a Cehiei este o sumă a cinci oraşe istorice, Hradcany - districtul castelului, Mala Strana, zona aflată între râul Vltava şi castel, Stare Mesto, fostul oraş vechi clădit în stil gotic, Josefov, fostul ghetou evreiesc şi Nove Mesto sau oraşul nou. Până în secolul trecut, cele cinci entităţi urbane au funcţionat după legi administrative proprii, Podul Carol unindu-le sub tutela unei singure conduceri şi înfăţişând călătorilor splendoarea unui oraş eterogen de care ţi-e cu neputinţă să nu te îndrăgosteşti.

Podul Carol este unul dintre simbolurile prin excelenţă ale oraşului.Unind două cartiere istorice, Stare Mesto şi Mala Strana, şi întinzându-se cale de 516 metri, Podul Carol este împodobit cu 36 de statui şi străjuit, la capete, de două turnuri puternice care au făcut parte din sistemul defensiv al Pragăi. Grupurile statuare care împânzesc podul au fost sculptate între 1706 şi 1928, statuia Sf. Luigard fiind cea mai valoroasă, în timp ce statuia Sf. Nepomuk este singura lucrare de bronz. Podul Carol este veşnic un furnicar de turişti şi de artişti ambulanţi, de meşteşugari şi negustori care-ţi oferă suveni-re ieftine.

La capătul dinspre nord, Turnul Mala Strana marchează intrarea în cartierul cu acelaşi nume, unde se face legătura cu drumul către faimosul Castel Hradcany, una dintre cele mai mari fortăreţe din lume. Fondat de către Premyslids în ce-a de-a doua jumătate a secolului al IX-lea, edificiul este o combinaţie de elemente romantice, gotice, baroce şi renascentiste, mărturie a stratificării diverselor culturi şi curente architectural-artistice care au străbătut ţinutul Boemian. Curtea Mare şi Prima Curte au fost terminate în perioada Habsburgică, sub îngrijirea Mariei Theresa de Austria, perioadă din care datează şi majoritatea lucrărilor baroce.

Galeriile Castelului (Hradni Galerie) adăpostesc picturi care au aparţinut galeriilor de artă private ale lui Rudolph şi Ferdinand II, printre cele mai importante opere numărându-se Tintoretto - „Păstori în adorarea lui Isus“, Titzian - „Tânără femeie“ ; P. Brandl - „Paul Apostolul“; Veronese -  „Sf. Caterina cu îngerii“, Rubens - „Adunarea zeilor din Olimp“. Podul Carol şi Castelul Hradcany atrag ca un magnet orice turist, sunt simbolul oraşului, acel axis mundi, în jurul căruia gravitează toată viaţa capitalei.
Despre Frumuseţea Pragăi…

Frumuseţea Pragăi stă în imprevizibilitatea ei. Trebuie degustată aidoma unui vin vechi, nu cu înghiţituri mari, lacome, ci fără grabă, aproape cu parcimonie. Dacă vreodată paşii or să vă poarte prin Praga, nu trebuie să rataţi Piaţa Veche din centrul oraşului, un amestec halucinant de stiluri arhitectonice şi monumente, loc intens încărcat de istorie (acolo au fost executaţi liderii revoltei protestante şi tot acolo armata sovietelor a fost întâmpinată cu flori în ’45, pentru ca, două decenii mai târziu, în primăvara de la Praga, mulţimea cehă să arunce cu cocktailuri Molotov în tancurile ruseşti. În sfârşit, tot în piaţa din centrul oraşului, în debutul anilor ’90, avea să se săvârşească, fără violenţă, celebra Revoluţie de Catifea.) Noaptea, locul devine un joc de lumini aproape hipnotic, iar sutele de magazine şi de baruri fosforescente par nişte acvarii care te îmbie să le vizitezi.

Alte obiective ale oraşului sunt Vechea Primărie, construită în 1338, Ceasul Astronomic (cu machetele apostolilor defilând la fiecare oră), Palatul Goltz-Kinskych, un palat baroc construit în secolul al XVIII-lea, bisericile Sf. Sfânta Maria din Tyn şi Sf. Nicolae din Stare Mesto sau Muzeul Naţional, o clădire impresionantă în stil neo-renascentist construită în secolul al XIX-lea, care adăposteşte Muzeul de Istorie şi pe cel de Istorie Naturală. Praga este un cocktail cultural, un oraş veşnic proaspăt, cosmopolit, extravagant, paradoxal, şi, nu în ultimul rând, locul unde lumea îşi dă întâlnire. 

La Praga, cu Sabin Dăniţă

Sabin Dăniţă are studii de filosofie şi şi-a început activitatea în presă la începutul anilor ‘90, debutând în revista „Moftul Român“. A colaborat cu diverse reviste sau gazete locale, judeţene sau centrale, printre publicaţiile unde a semnat, numărându-se săptămânalele „Altphel“, „Academia Caţavencu”, „Aspirina Săracului“ sau „Dilema Veche“.

Nu rataţi!

Turnul Mala Strana – marchează sfârşitul podului Carol şi deschide către cartierul cu acelaşi nume. Cel mai jos Turn datează din secolul al XII-lea şi a făcut parte din vechiul Pod Juditha. Cel mai înalt a fost construit în a doua jumătate a secolului XV-lea la ordinul lui Jiri Podebranski, luând locul unui vechi turn roman.

Piaţa Vaclav este situată în inima oraşului. Dimensiunile sale o fac să arate mai degrabă ca un bulevard parizian decât o piaţă. Este un conglomerat de binecunoscute hoteluri, restaurante, cafenele, galerii, magazine care împreună cu zonele Na Prikope, Na Mustku şi 28 rijna formează aşa numita Cruce de Aur, inima comercială a orasului.

În faţa Muzeului Naţional se află Monumentul Sf. Vaclav (1912-1913). Sfântul patron al Bohemiei este reprezentat călare, înconjurat de statuile Sfintei Ludmila, Sf. Procopius şi Sfântul Adalbert al Pragăi. Piaţa a fost fondată iniţial ca târg de cai de către Carol al IV-lea, în acelaşi timp cu Nove Mesto.