Oraşul care moare: Civita di Bagnoregio

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O aşezare veche de 2.500 de ani, locul unde s-a născut Sf. Bonaventura, astăzi o localitate cu maximum 15 locuitori. Orăşelul medieval amplasat pe o stâncă mi s-apărut atât de neverosi-mil, încât m-am gândit că ar fi putut foarte bine să fi fost construit special ca decor pentru un film de Walt Disney.

Am ajuns la Civita urcând pe jos din Bagnoregio - altădată o suburbie a oraşului - pe un pod pietonal lung de circa un kilometru. Am pătruns în oraş pe intrarea principală, Porta di Santa Maria, aflată la capătul podului.

Denumit „oraşul care moare" („il paese che muore" - it.), Civita mai are doar 12, poate 15 locuitori cu totul. Vara, cu tot cu cei care închiriază locuinţe, numărul locuitorilor ajunge la 100...

Oraşul are însă o istorie de peste 2.500 de ani. Situat în provincia Viterbo, la circa 150 de km nord de Roma, a fost fondat de etrusci şi şi-a trăit momentele de glorie în Evul Mediu, când a fost un puternic centru urban, situat la intersecţia unor importante drumuri comerciale. Civita este locul de naştere al Sf. Bonaventura, patronul oraşului, un important teolog catolic născut în anul 1221, şi care a predat religia la Sorbona, în Franţa.

Odată cu secolul al XVI-lea, începe însă declinul acestui centru. Primeşte chiar o lovitură de graţie în secolul al XVII-lea, când, urmare a unui puternic cutremur, episcopul şi guvernul local se vor muta din centru la periferie, într-un loc mai sigur, la Bagnoregio, care de atunci evoluează independent, separându-se de Civita şi devenind un mic orăşel prosper, în timp ce oraşul iniţial începe să agonizeze.

Localitatea fără niciun automobil

Încet-încet, poziţia strategică pe care o avea altădată oraşul Civita se va întoarce împotriva sa. Masa argiloasă din jurul platoului de tuf vulcanic se prăbuşeşte progresiv, antrenând cu ea clădirile din jurul centrului, inclusiv casa în care s-a născut Sf. Bonaventura. Astăzi, din Civita mai există doar piaţa centrală şi străzile din jurul ei, rămase complet izolate pe vârful unui platou de tuf vulcanic. În mod trist însă, şi acest platou este în pericol de a se surpa, fiind friabil.

De aceea, din anul 2004 se discută despre lucrări de consolidare a platoului cu cabluri metalice. Se speră ca astfel să se păstreze în viaţă această mică bijuterie arhitectonică, rămasă aproape complet neatinsă de efectele modernităţii. Printre lucrurile atât de deosebite la Civita faţă de alte oraşe este şi faptul că fiind accesibil numai pe jos este poate unicul oraş din lume în care n-a apucat să circule vreodată un automobil...

Datorită pericolului iminent de surpare, dar şi din cauza fragilităţii sale în faţa invaziei de turişti care în ultimii ani i-au descoperit brusc magia, Civita figurează pe lista celor mai periclitate 100 de situri întocmită în anul 2006 de Fondul Mondial al Monumentelor (World Monuments Fund).

Viaţa în locuinţe medievale

Cel mai vechi vestigiu din oraş, mai precis de sub oraş, este un tunel etrusc care străbate platoul dintr-o parte într-alta. Cred însă că turiştii vor fi încântaţi să doarmă într-una din cele trei camere ale unui mic pallazo din anii 1400, de altfel singurul loc de dormit din oraş, de unde se poate vedea piaţa centrală, cu biserica San Donato, construită în secolul al VII-lea. Pentru cei cu dare de mână şi care au mai mult timp, există şi câteva case care se pot închiria.

Un loc deosebit este atelierul de fabricat ulei de măsline, construit în jurul anilor 1500, şi care şi-a menţinut activitatea iniţială până în anii 1950. Astăzi s-a transformat într-un restaurant-muzeu. Am mâncat aici nişte minunate bruschetta cu ulei de măsline extravirgin produs artizanal, şi tot aici am băut un foarte bun vin roşu local. Oferta culinară a acestui restaurant este însă mult mai variată, ca de altfel şi a celorlalte două-trei localuri din oraş. Desigur, ea include tot felul de paste făinoase locale asezonate în diverse feluri, printre care şi cu celebrele trufe negre care cresc pe versanţii văilor din jur.

Şi nu pot încheia această descriere fără să menţionez extraordinara ospitalitate a unei perechi de localnici mai vârstnici care mi-au deschis uşa casei lor, invitându-mă să intru să văd cum locuiesc ei astăzi în aceeaşi casă în care în Evul Mediu au trăit strămoşii lor!

La Civita di Bagnoregio cu Alexandru R. Săvulescu

Alexandru R. Săvulescu este scriitor şi fotograf. A publicat, începând din 1990, articole şi fotografii în mai multe ziare şi reviste din România, precum: „Eco Magazin", „22", „Cotidianul", „Perspective", „Dilema Veche", „Igloo", „Adevărul", dar şi în reviste din străinătate, cum ar fi: „Environment News Service (SUA), „Eco Decision" (Canada), „European Chemical News" (Marea Britanie), „Danube Watch" (Austria), „Green Horizon" (Ungaria), „Natura" (Republica Moldova).

Specializat iniţial în protecţia mediului, publică în prezent din ce în ce mai mult articole de călătorie despre locurile exotice sau mai deosebite unde ajunge în scop de documentare. Călătoriile sale de studiu şi documentare l-au purtat până acum de la Cercul Polar de Nord până în Africa de Sud, şi din Japonia până în Argentina.

Nu rataţi!

Civit'arte - festival de teatru, dans şi muzică de nivel naţional organizat în luna august, pe o scenă situată în piaţa principală din Civita, unde actorii se amestecă cu spectatorii într-o atmosferă suprarealistă.

La Tonna - curse călare pe măgari, care au loc în piaţa centrală de două ori pe an, în prima duminică din iunie, respectiv a treia duminică din septembrie, după ce mai întâi străzile oraşului sunt străbătute de o procesiune religioasă

Festa della castagna (Sărbătoarea castanelor) - se desfăşoară în luna octombrie, când întreg oraşul este parfumat de aroma castanelor coapte, care se pot cumpăra pe stradă.

Presepe vivente - serie de spectacole susţinute de o trupă de 50 de actori care interpretează scenele naşterii Domnului de trei ori la rând, în zilele de 26 decembrie, 1 ianuarie şi 6 ianuarie.

image
Călătorii



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite