REPORTAJ Bruxelles, inima Europei! Ce poţi face într-un city break în oraşul în care se dă ora exactă a politicii de pe Bătrânul Continent

Capitala Belgiei a devenit un reper politic important pe Bătrânul Continent, dar are de oferit şi lucruri care să încânte privirea turiştilor

Care e primul gând care îţi vine în minte atunci când te încearcă ideea unui city-break la Bruxelles? Fără să vrei, mintea îţi zboară la Parlamentul European, instituţia care se ocupă de destinele celor 450 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene.

Frământările politice interne, dar şi convulsiile înregistrate în ultimii ani pe Bătrânul Continent au făcut ca această structură să fie imaginea etalon a capitalei Belgiei. Dincolo de prestanţa conferită de instituţia care conduce destinele Europei, Bruxelles-ul, socotit neoficial capitala continentului, este un oraş interesant, boem şi cu mare potenţial turistic.

 Un oraş cosmopolit, în care istoria şi-a câştigat drepturi pentru totdeauna, la fel ca arta şi cultura.Pentru început, trebuie precizat că Bruxelles-ul nu este un oraş mic, dar nici foarte mare. Poate fi vizitat într-un city-break de câteva zile, dar şi într-o săptămână, cum la fel de posibil e să ajungi acolo de câteva ori şi să pleci cu impresia că nu ai văzut tot. Cum însă cele mai comune călătorii ale momentului sunt cele de weekend, majoritatea turiştilor preferă să vadă ce e musai de văzut, asumându-şi riscul de a se călca pe pantofi cu miile de asiatici, capabili să umple giga de fotografii pe cardurile aparatelor sofisticate care le atârnă de gât.

Grand Place, kilometrul zero

Orice vizită la Bruxelles începe sau se îndreaptă destul de rapid către Grand Place, kilometrul zero al oraşului. Piaţa în sine, locul unde cu secole în urmă aveau loc execuţiile publice, nu e uriaşă, dar e cuceritoare prin clădirile lipite una de cealaltă şi aşezate într-un careu. Arhitectura diferită, dar complexă a acestora, stilul poleit, faţadele dantelate,forfota constantă, terasele şi restaurantele dichisite de pe flancuri dau un farmec aparte locului. Trebuie ţinut cont de faptul că vara se organizează acolo diferite festivaluri şi evenimente care ocupă partea centrală şi limitează cumva accesul spre cea mai bună perspectivă vizuală. Iarna, are loc tradiţionalul târg de Crăciun, cu vin fiert, turtă dulce şi alte bunătăţi specifice locului şi perioadei.

Din Grand Place pleacă străduţe mici şi pietruite, multe fiind alei pietonale, precum tentaculele unei caracatiţe. Toate sunt străjuite de buticuri în care se vând celebra ciocolată belgiană, în zeci şi sute de variante, suvenire şi bere cum poate nu găseşti nicăieri în lume. Casa Breslelor, Primăria şi Casa Regelui sunt principalele repere istorice ale Grand Place, care a fost inclusă în anul 1998 pe lista obiectivelor protejate de UNESCO.
   

Manneken Pis, simbolul oraşului

Nu departe de Grand Place, pe una dintre străduţe, se află Manneken Pis (Băiatul care face pipi), celebra statuie pe care toţi turiştii se înghesuie să o vadă, deşi, în esenţă, ea nu oferă nici pe departe o imagine spectaculoasă. E o statuie mică, de numai 60 de centimetri, uneori îmbrăcată cu una dintre cele 900 de ţinute, care sunt păstrate la Muzeul Regelui, de unde sunt scoase în funcţie de evenimente. Pe 1 decembrie, spre exemplu, Manneken Pis este îmbrăcat în căluşar. 

Actuala statuie este din bronz şi datează din 1965, dar originalul a apărut în 1619. Sunt multe legende care circulă pe seama ei, care mai de care mai năstruşnice, de la faptul că micuţul ar fi stins cu urina lui un incendiu de proporţii care ar fi mistuit Bruxelles-ul în Evul Mediu şi până la cea conform căreia trupele nu-mai-ştiu-cărui rege al Belgiei ar fi pus un copil într-un coş atârnat într-un pom, de unde băiatul făcea pe trupele duşmanilor, care astfel pierdeau bătăliile cu rivalii. Există în Bruxelles şi Jeanneke Pis (Fetiţa care face pipi), mai puţin celebră, creată în 1985, pentru a oferi şi varianta feminină a simbolului oraşului, dar care a avut mai degrabă un impact negativ decât unul pozitiv, ea fiind vandalizată de câteva ori, drept pentru care acum e protejată de nişte bare de oţel. Mai mult, în acelaşi context, în 1998 a apărut şi Zinneke Pis, căţelul celor doi copii, care, evident, îşi face şi el nevoile.

Centrul din Bruxelles are un aer ales, educat şi distins, atmosferă normală ţinând cont că Belgia este o monarhie constituţională stabilă, care din 1831 şi până acum a avut numai şapte regi, incluzându-l şi pe Philippe, actualul suveran, urcat pe tron în 2013. Nu poţi despărţi însă centrul oraşului de latura lui comercială, şi anume artera Rue Neuve, care croieşte drum spre Bruxelles-ul nou, modern, cel al clădirilor de bussines, cu pereţi de sticlă, în spatele cărora marile companii ale lumii îşi calculează paşii care dau tonul economiei mondiale. Pe Rue Neuve sunt toate magazinele de care are nevoie un cumpărător, fie el şi cel mai pretenţios al momentului. 

Muntele Artelor, perspectiva perfectă

Mont des Arts (Muntele Artelor) este zona cu „sânge albastru“ din Bruxelles, având în vedere că acolo se află Palatul Regal. Mont des Arts oferă una dintre cele mai frumoase vederi din Bruxelles, de pe treptele Jardin du Mont des Arts (Grădina Mont des Arts), de unde se văd fântânile arteziene şi spaţiile verzi trasate geometric ca şi cum ar fi opera unui matematician iscusit. În apropiere se află şi Catedrala St. Michael et Goudula, închinată celor doi patroni spirituali ai oraşului Bruxelles, finalizată după aproape trei secole, dar care are un interior impresionant.

Monumentul atomului mărit de 150 de miliarde de ori

Unul dintre obiectivele care nu pot fi ratate la Bruxelles este Atomium, un monument renumit al atomului, mărit de 150 de miliarde de ori, construit cu prilejul Expoziţiei Mondiale din 1958. De la înălţimea celor 102 metri ai săi, Atomium arată o panoramă superbă a oraşului, dar şi un mic muzeu cu imagini din anii ’50 şi un restaurant panoramic. Punctul forte al Atomiumului este însă liftul, care îşi schimbă culorile rapid şi te face să te simţi precum în mijlocul unei reacţii chimice. La Atomium (12 euro intrarea pentru adulţi) se ajunge uşor, la staţia de metrou Heysel, iar o vizită acolo poate fi completată cu măcar câteva ore la Mini Europa, un parc cu machetele a 350 de clădiri din Uniunea Europeană la scala de 1:25. A fost inaugurat in 1989, când UE avea numai 12 ţări, dar între timp a crescut impresionant. România este şi ea prezentă acolo, cu o machetă a Palatului de la Mogoşoaia, care sincer nu ştiu pe ce criteriu a fost ales ca simbol al ţării. Mini Europa poate fi văzută şi de departe, adică de sus, din Atomium, dar există şi bilete care combină intrarea în cele două obiective.

Cinquentaire, parcul Regelui Leopold al II-lea

Bruxelles este un oraş vechi, cu origini prin anul 700, care ulterior a prins putere pe ruta comercială Bruges-Köln. Metropola, deşi e mult spus metropolă deoarece are maximum două milioane de locuitori, este împânzită de parcuri, cu o iarbă de un verde crud, pentru că în Belgia plouă mult. Vremea chiar e un factor de luat în seamă la Bruxelles, deoarece inclusiv vara e destul de noros şi bate un vânt rece dinspre mare. Cel mai vizitat parc este Cinquantenaire, care a apărut pe timpul regelui Leopold al II-lea, omul rămas celebru în istoria lumii pentru masacrarea a 10 milioane de congolezi la sfârşitul secolului al XIX-lea. 

Leopold al II-lea e o figură controversată a istoriei. Se spune că în cei 23 de ani de ocupaţie a statului Congo (1885 -1908), el i-ar fi secătuit pe africani de echivalentul a 1,1 miliarde de euro în banii de azi şi ar fi ordonat masacre uriaşe în colonia cu o suprafaţă mai mare de 80 de ori decât Belgia. Pe de altă parte, belgienii îl consideră pe Leopold un mare om de cultură, care a pus pe picioare proiecte grandioase, făcând din Bruxelles o capitală modernă. Unul dintre acestea este chiar parcul Cinquantenaire, unde intrarea se face pe sub un Arc de Triumf. Muzeele regale din zonă – în special Muzeul de Artă şi Istorie şi Muzeul de Istorie Militară, dotat cu avioane de luptă – fac şi ele toţi banii. La fel şi Serele Regale ori Pavilionul Chinezesc şi Turnul Japonez, aflate pe domeniile regale, în apropiere de Atomium.

Locul unde se decide viitorul

Pentru cei pasionaţi de politică, dar nu neapărat numai de ea, ci de ce înseamnă Uniunea Europeană, sub umbrela căreia a intrat şi România în 2007, Parlamentul European poate fi vizitat, însă numai în tururi organizate, şi cu o cerere făcută din timp, cu două-trei luni înainte. Sediul se află în Cartierul European, unde sunt şi Comisia Europeană şi Consiliul Europei, nu departe de staţia de metrou Molenbeek, unde în noiembrie 2016 a avut loc unul dintre cele trei atentate sinucigaşe care au zguduit la vremea respectivă Europa. 

Au murit atunci 20 de oameni şi au fost peste 100 de răniţi. Incidentul cu pricina, revendicat de gruparea ISIS, a zdruncinat imaginea Bruxelles-ului, dezvăluind şi faţa mai puţin strălucitoare a acestuia. Un oraş cu foarte mulţi imigranţi, în special maghrebieni şi congolezi, dar unde îşi caută fericirea oameni din toate colţurile lumii, atraşi de o economie care dă senzaţia că poate să dea de lucru tuturor. 

Bere, ciocolată şi gaufres, specialităţi belgiene de top

„Nouă din zece oameni adoră ciocolata… iar al zecelea minte!“, aceasta este o populară vorbă de duh. Ei bine, Belgia este raiul ciocolatei. Aici se produc 220.000 de tone de ciocolată pe an, ceea ce înseamnă cam 22 de kg de ciocolată pentru fiecare locuitor al ţării. Marii cumpărători sunt însă turiştii veniţi din toate colţurile lumii.

A doua mare delicatesă a Belgiei este waffle sau gaufre, prezentă în mai multe variante, dintre care cele mai întâlnite sunt: Liege waffles, Brussels waffles şi galattes.

O altă marcă înregistrată este berea. În ţară se produc mai mult de 800 de tipuri de bere, cu o concentraţie de alcool de până la 10%. În medie, fiecare locuitor bea cam 84 de litri de bere pe an. Cea mai cunoscută marcă belgiană este Stella Artois, iar Leffe este preferata consumatorilor de bere neagră.

În Belgia există trei limbi oficiale: franceză, olandeză şi germană. Ţara este împărţită în două mari regiuni: Flandra (partea nordică – cu influenţe olandeze) şi Valonia ( partea sudică – cu influenţe franceze), la Bruxelles se vorbeşte însă preponderent franceza.

Autoworld este un obiectiv pentru iubitorii de maşini, cu exponate din cele mai vechi timpuri, aflat în parcul Cinquantenaire (11 euro – intrarea pentru adulţi).

Belgia este o ţară mică, astfel că Bruxelles poate fi cuplat cu vizite şi în alte oraşe interesante, precum Bruges sau Anvers (ambele la maximum o oră cu maşina), dar şi o zi la Amsterdam (două ore cu trenul) ar fi o alegere inspirată.

Din România se ajunge extrem de uşor în Belgia, graţie numeroaselor legături aeriene existente. Tarom şi Blue Air zboară pe Zaventem, principalul aeroport al ţării, şi au preţuri mai mari, în vreme ce Wizz Air şi Ryanair ajung la Charleroi (45 de minute de Bruxelles cu maşina) şi au preţuri mai accesibile. Un bilet cumpărat de la Wizz Air, spre exemplu, pleacă de la 69 de lei, per segment.

Cazarea în Bruxelles nu este foarte scumpă. Sunt multe locuri de cazare, pentru toate buzunarele, dar o cameră la un hotel bun n-ar trebui să depăşească 60-70 de euro.

Asemenea Amsterdamului, Bruxelles-ul are şi un Cartier Roşu, chiar dacă în Belgia prostituţia nu a fost legalizată. Bordelurile funcţio-nează exploatând o lacună a legislaţiei locale, fiind înregistrate ca şi baruri, dar nu vă aşteptaţi să beţi ceva acolo. Cartierul Roşu este undeva în spatele Gării de Nord din Bruxelles, zona fiind destul de dubioasă.

Muzeul Instrumentelor Muzicale (MIM) aflat în clădirea Old England este o variantă bună de a vedea de sus centrul oraşului, dar şi de a vedea de aproape 6.000 de instrumente muzicale, adunate din toată lumea.