REPORTAJ Santorini, insula tuturor frumuseţilor şi locul în care s-a născut mitul Atlantidei
0
O cafea băută în timp ce savurezi întinderea liniştită a apei, iar apoi eşti gata s-o iei la pas pe aleile înguste ale insulei Santorini. Printre leandrii coloraţi, pereţii de-un alb imaculat şi cupolele albastre asortate cu Marea Egee, frumuseţea pândeşte la fiecare colţ.
Între insulele greceşti, Santorini are o alură aparte, frumuseţea sa dezvăluindu-se la fiecare colţ. Ape de-un albastru infinit, nisip fin – alb, roşu şi chiar negru –, pietre vulcanice, stânci uriaşe, terase răcoroase şi magazine cochete, o arhitectură fermecătoare, apusuri şi răsărituri spectaculoase, numai bune de tras în poză. Ce să mai, nu-i lipseşte absolut nimic!
Insula are şi parfum istoric, acesta fiind tărâmul unde s-a născut mitul Atlantidei. Laguna portului de astăzi era cândva inima insulei, care s-a scufundat însă după erupţiile vulcanului Santorini, lăsând în urmă formaţiunea actuală – cu nisipuri negre şi roşii şi cu faleze înalte de sute de metri –, dar şi o depresiune în formă de căldare, alcătuită din insulele Santorini, Therasia şi Aspronisi.
Centrul acesteia este ocupat de două insule vulcanice, Nea Kameni şi Palea Kameni, formate din lava şi cenuşa provenite din erupţiile repetate ale vulcanului. Dacă Santorini e mai degrabă un loc romantic, Nea Kameni este perfectă pentru aventurieri, căci aici pot vedea cum arată un crater activ – ultima erupţie vulcanică a avut loc în 1950 – şi pot inspira mirosul înţepător de sulfur din aerul de la altitudinea de 430 de metri.
Apusul aşternut peste insulele vulcanice Nea Kameni şi Palea Kameni
Cea mai fotogenică insulă a Greciei
Santorini e ca un supermodel al insulelor elene, care te face să-ţi întorci capul după fiecare mic detaliu pe care-l are: de la clădirile pitice de-unalb orbitor sau în nuanţe pastelate, la porţile vopsite în culori ţipătoare, încadrate de flori roz, galbene şi albe, şi până la turnurile aşezate în preajma bisericilor, decupate în cadre în care odihnesc clopote argintii. Numai anul trecut, cea mai fotogenică insulă a Greciei a primit pe aleile sale pietruite trei milioane de călători care s-au fotografiat la fiecare pas.
În mod normal, sub cerul albastru de Santorini n-ai avea loc să arunci un ac de turişti, iar pe aleile înguste înaintarea s-ar face la pas domol. Acum, însă, ritmul plimbărilor prin locurile colorate ale insulei e la alegere, căci, în vremuri de pandemie, turistul a devenit pasăre rară. Conform lui Antony Sigalas, primarul insulei, cel mai probabil, anul acesta Santorini va fi gazdă pentru doar 500.000 de turişti.
Un contrast puternic
Când cobori de pe feribot în portul Athinios, Santorini se dezvăluie în primă instanţă ca o frântură din Vestul Sălbatic, cu stânci în diverse tonuri de gri şi cu pâlcuri mici de iarbă uscată. Nimic nu pare să anunţe peisajul feeric pe care-l descoperi urcând pe insulă. Odată ajuns pe aleile înguste, străjuite de clădiri impunătoare şi de plante colorate, bucuria ochiului e cu atât mai mare. Iar orizontul în două tonuri de albastru – al cerului şi al mării – îţi fură inevitabil privirea. Ai putea petrece minute în şir admirându-l, garantat!
Firá, capitala luxului
În inima insulei sălăşluieşte capitala insulei, Firá, aşezată la loc de cinste – pe o faleză înaltă de 300 de metri, într-un perete vulcanic. Firá e locul în care, până nu demult, se trăia viaţa de noapte, fiind împânzită de cafenele, restaurante şi baruri. Tot aici se află condensată şi viaţa culturală, cu muzee, galerii şi biserici maiestuoase, majoritatea ortodoxe, dar, din loc în loc, şi catolice.
Capitala insulei mai e recunoscută şi pentru magazinele de lux, unde, chiar şi în această perioadă, ai cele mai mari şanse să găseşti mai mulţi turişti adunaţi laolaltă, atraşi fiind de hainele viu colorate, realizate din materiale plăcute la atingere, dar şi de bijuteriile în stil grecesc – de la cercei mari cu pietre până la celebrele brăţări în forma frunzelor de măslin. Nici suvenirele nu lipsesc de aici, însă preţurile lor sunt mult mai piperate şi, spre deosebire de haine şi bijuterii, sunt aceleaşi ca-n restul insulei.
Vedere panoramică de la înălţimea capitalei Firá
Urmându-i străduţele ascendente, Firá te conduce în suburbiile sale, mai precis în Firostefani, un loc renumit pentru apusurile pe care le dezvăluie. Numele acestui sat din nordul capitalei se traduce prin „coroana Firei“, căci se află într-un punct mai înalt decât oraşul, de unde poţi vedea, în lumina crepusculară, conglomeratul de clădiri al acestuia, precum şi insulele Kemeni.
Apusul de pe acoperişul fierbinte din Oia
Din orice loc l-ai privi, apusul din Santorini e fantastic, dar, din cauze nedesluşite încă, turiştii obişnuiesc să-l admire din Oia, un sat din nordul insulei. Când pandemia de COVID-19 nu ne dăduse încă viaţa peste cap, sute de oameni ocupau terasele din Oia pentru a se bucura de o privelişte de neuitat. Întârziaţii se aşezau pe unde apucau: pe jos, pe gărduleţele caselor sau chiar pe acoperişurile lor.
Când soarele era înghiţit de mare parcă începea o adevărată sărbătoare – se aplauda şi se chiuia. Un reper de seamă pentru romanticii dependenţi de apus sunt şi ruinele palatului bizantin, unul dintre cele mai înalte puncte din zonă, în care fotografiile făcute sunt cu adevărat speciale.
În Oia, la biserică se merge-n paşi de dans
Crame cu tradiţie şi o plajă seducătoare, dar periculoasă
Foto: curtea unui locuitor din Megalochori
După o jumătate de oră de mers cu autocarul, am ajuns şi în sudul insulei, într-un sat încântător, în care aleile se bifurcă într-un labirint alb şi în care singurele puncte de reper sunt cupolele albastre ale bisericuţelor şi turnul cu clopot din centru. Dacă oraşele din Santorini s-au croit şi după inima turistului străin, în Megalochori rămâne la putere şarmul local. Poţi vedea curţile grecilor, cu obloane colorate la geam şi cu rufele întinse pe sfoară, şi te poţi bucura de liniştea unei după-amiezi însorite, fără vacarmul dat de atracţiile comerciale.
Megalochori este cunoscut însă şi pentru altceva: este împrejmuit de dealuri pe care odihnesc hectare întregi de viţă-de-vie. Una dintre cele mai vechi podgorii din Santorini este Venetsanos, unde poţi să te bucuri de un tur al cramei, iar mai apoi de o degustare pe terasă, în faţa infinitului azuriu al mării.
Fondatorul cramei din înălţimile Megalochoriului se numea George Venetsanos, iar primele sale încercări de a face vin datează din 1920. În crama-muzeu au fost păstrate notiţele sale, recipientele pentru vin şi tancurile de ciment în care fermentau strugurii.
La crama Venetsanos poţi să-ţi savurezi vinul la înălţime
Plaja Roşie, un monument natural grandios
Dar cine a mai pomenit o vacanţă în insulele elene în care să nu ne îndreptăm atenţia şi către plaje? Santorini n-avea cum să dezamăgească nici la acest capitol, majoritatea plajelor având, bineînţeles, nisip negru. Multe sunt perfecte pentru o după-amiază de înot în apele cristaline, însă sunt şi locuri ca nişte exponate în marele muzeu natural grecesc, de admirat mai degrabă de la distanţă. Este cazul Plajei Roşii, aflată tot în sudul insulei, parte a peninsulei Akrotiri. Unul dintre cele mai cunoscute puncte de atracţie din Santorini, Plaja Roşie este seducătoare, acoperită de pietriş negru, sub păvaza stâncilor înalte şi roşiatice.
Plaja Roşie îşi veghează apele turcoaz
Toată lumea îţi va recomanda să vizitezi acest monument natural grandios, de la localnici până la călători. Singurii care te vor avertiza că n-ar fi înţelept să te plimbi pe plajă sunt hotelierii şi autorităţile, căci peretele stâncos e predispus la alunecări de teren. Să-ţi petreci timpul pe plajă nici n-ar fi prea confortabil, căci pentru o plimbare relaxantă ai nevoie de încălţări potrivite, iar o baie ar fi mai mult un exerciţiu de răbdare şi anduranţă, malul de sub ape fiind la fel de pietros. Dar temerari există mereu, aşa că, în ciuda semnelor de avertizare, poţi vedea adesea oameni aşezându-şi prosoapele pe Plaja Roşie. Altfel, cei mai mulţi turişti aleg vederea panoramică de sus.
Pe ruta care duce pe vârful uneia dintre stânci, pe un drum prăfuit, întâlneşti Capela Albă a Sfântului Nicolae, iar apoi urci o potecă care şerpuieşte până deasupra plajei şi a apelor turcoaz.
De-aici poţi vedea cum în peretele roşu de stâncă au rămas tot soiul de ondulaţii, ca o amintire a curgerii lavei de la erupţiile de altădată.
Ofertele unei vacanţe de neuitat
Pentru o cazare în Santorini se găsesc preţuri pentru toate buzunarele. Cele mai scumpe hoteluri şi pensiuni le veţi găsi în Oia şi Firá, unde preţul creşte dacă vederea din cameră îţi asigură apusul. Din fericire, poţi să-ţi rezervi camera şi în alte localităţi ale insulei, căci vacanţa ideală în Santorini presupune, în majoritatea timpului, mersul pe jos. În unele cazuri vei avea însă nevoie să iei autocarul sau maşina. De pildă, dacă vrei să vizitezi Plaja Roşie.
Pentru o vacanţă relaxantă, agenţia Cocktail Holidays propune un preţ de 470 de euro de persoană pentru şapte nopţi de cazare şi o masă într-un hotel de trei stele din Perissa, o localitate aflată la 13 kilometri de Firá. În preţ este inclus şi biletul de avion dus-întors, precum şi transferul de la aeroport la hotel şi invers. În ofertă mai intră şi asistenţă turistică în limba română, iar, ca bonus, asigurare medicală şi Storno. De asemenea, în contextul pandemiei de COVID-19, Cocktail Holidays le propune turiştilor şi o asigurare medicală de călătorie prin care asiguratorul îi rambursează clientului costurile de anulare a călătoriei în cazul în care se îmbolnăveşte sau este plasat în carantină sub suspiciunea de infectare cu SARS-CoV-2. Contractul acoperă şi anularea călătoriei din cauza îmbolnăvirii unei rude de gradul I, chiar dacă aceasta nu merge în călătorie.
O altă agenţie, Veltravel, propune, într-o localitate din sudul insulei, Kamari, nouă nopţi de cazare la o pensiune de două stele pentru 565 de euro de persoană, cu mic dejun inclus. În preţ intră şi transportul dus-întors cu avionul.
Se încarcă comentariile...
