Târgul ITB 2013 sau primiţi cu promovatul?

Asemenea ultimilor trei ani şi începutul acestuia este dedicat târgurilor de turism externe. Cum să explic eu cel mai plastic fenomenul ăsta al târgurilor. Este precum agricultorii seamănă primăvara, muncesc vara şi culeg toamna şi noi operatorii din turism avem un ciclu asemănător, care începe cu aceste târguri (cred că indirect tocmai m-am făcut „ţăran”...).

Alegem locul unde vom cultiva (ne înscriem cu câteva luni înainte, ne rezervăm bilete de avion şi cazări, iar pe urmă sperăm ca prezenţa României la aceste târguri să nu fie anulată în ultimul moment, după cum este trendul acestui început de an), udăm cultura încă din momentul semănării cu cantităţi considerabile de bere, bătătorim bine pământul la serile româneşti şi la chefurile de după târg şi pe urmă aşteptăm.

Şi dacă nu strănută prea mulţi porci sau găini peste ţărişoara noastră, punând astfel de o epidemie  numa’ bună pt danii diaconesti din toate ţările şi semănând astfel panică şi groază în rândul potenţialilolor vizitatori, sau dacă blestemaţii ăia de cai reuşesc cumva să stea departe de farfuriile „domilor” cu lasagna de vită, avem şi noi şansa să culegem de-o zeamă.

La care târguri participă România? La care târguri merită să participi?

Există zeci, poate sute de tâguri în Europa. Cam fiecare ţară are un târg mare naţional şi alte câteva regionale. Aici în funcţie de priorităţile naţioanle, adică în funcţie de care pieţe sunt mai importante, se stabileşte la care târguri ministerul va participa cu un stand naţional (şi unitar, că doară aşa scrie în constituţie). De obicei se participă la târgurile mari de la Madrid, Paris, Berlin, Budapesta, Viena şi Londra, plus câteva mai mici, dar cel puţin la fel de importante, ca şi Graz, Linz, Munchen, Stuttgart, Frankfurth, Barcelona, Milano etc. (anul acesta participarea la multe dintre aceste târguri mai mici, deşi în multe cazuri anunţată oficial, a fost sublimă şi a lipsit cu desăvârşire – excepţie făcând Stuttgart şi Frankfurth...).

La aceste târguri România are un stand mare, cu spaţiu pentru expozanţi, mese de discuţii şi încearcă să atragă cât mai mulţi vizitatori prin prezenţa unor meşteri populari sau prin aducerea unor formaţii de muzică uşoară şi de ansambluri folclorice... Există multe posibilităţi de promovare şi de creştere a atractivităţii – ungurii de exemplu duc peste tot după ei un cuptor mare unde coc kurtos kolacs (sper că aşa se scrie). Este tot timpul coadă la ei la stand (nici financiar nu e neinteresant, un cozonac micuţ costă 5 euro), mirosul răspândindu-se în toată hala...

La târgurile astea participă şi operatori români, ei trebuind să îşi achite „doar” taxa de participare (de aprox 100 euor/pers), cazarea, biletele de avion, mese pt 6 zile, diurne şi să îşi facă pliante. O nimica toată – o mie – două de euro per târg. Nimic nu se compară cu sentimentul de a participa la mai multe târguri într-un an şi de a depune totuşi un oarecare efort financiar şi pe urmă să citeşti în presă că oareş’care compatrioţi s-au gândit să îşi exerseze ţinta la aruncat pietre în turişti sau oareş’care măcelar s-a gândit să îmbunătăţească lasagna de vită cu un supliment cabalin... Ştiu, cu toţii suntem extrem de revoltaţi când aflăm de câte o ispravă din asta, dar pe noi, operatorii din turism, ne afectează direct...

Revenind la tipuri de târguri: există şi cele la care nu participă ministerul turismului – fie sunt mai mici, fie considerate a avea acces la o piaţă neinteresantă, fie un purtător de decizie a hotărât că nu merită să participăm... Aici costurile cresc – trebuie să îţi închiriezi de unul singur (sau să te asociezi cu cineva) un stand şi sub două mii de euro nu scapi (asta pe lângă biletele de avion, cazarea etc). Întrebarea este dacă merită să participi la astfel de târguri? Păi cu siguranţă numărul vizitatorilor va fi mult mai mic decât la un târg de calibrul ITB; dar şi numărul competitorilor va fi mai mic... Aici părerile sunt împărţite...

Eu cred că Ministerul Turismului, prin direcţiile sale de promovare din toată lumea, ar trebui să depună eforturi pentru a participa la cât mai multe târguri de turism, indiferent de numărul de operatori care se înscriu! România este foarte puţin cunoscută pentru valoarea şi potenţalul său. În mare parte ceea ce se ştie despre noi, ne onorează câtuşi de puţin... Este de datoria ministerului să promoveze potenţialul turistic al ţării şi de datoria (de fapt în interesul) operatorilor să îl valorifice.

ITB 2013:

După experienţele din ianuarie de la târgul de la Viena, unde România trebuia să fie ţară parteneră, dar s-a hotărât tăierea finanţării în ultimul moment şi după cele auzite de problemele de la Madrid sau Munchen, trebuie să recunosc că am plecat cu speranţe nu foarte mari. La această genială stare de spirit a contribuit şi ora necreştină de decolare a avionului – pe acestă cale ţin să îi mulţumesc colegei mele care a rezervat biletele şi să îi doresc din suflet blocarea sistemului de rezervare la următoarea tentativă de acest fel!

Despre standul României:

Cu câteva zile înaintea târgului am primit un e-mail prin care am fost înştiinţaţi de felul în care va fi organizat standul şi de programul său. Din mail puteam deduce că nu s-a putut conta pe un buget prea permisiv, ceea ce mi-a tăiat şi mai mult din elanul, oricum nu foarte mare... Totuşi, odată ajunşi la târg am descoperit că standul nu arăta deloc rău, în special în comparaţie cu ultimii ani... Expozanţii erau aşezaţi în două rânduri paralele, în mijlocul lor fiind un pavilion oval în care se regăseau mese pentru discuţii, o cafenea (unul dintre lucrurile remarcate unanim: standul nostru a avut cea mai bună cafea şi cele mai bune vinuri), scena pentru trupe şi cei trei meşteri populari... Pozele, deşi din punctul meu de vedere un pic haotic aranjate, erau chiar bune şi majoritatea sugestive...

Primele zile sunt dedicate exclusiv publicului de specialitate, profesioniştilor. Aici, dacă nu ţi-a stabilit nişte întâlniri de acasă, cam stai degeaba... Noi ne-am stabilit câteva întâlniri, dar în special a doua zi de târg a fost extrem de slabă. Am avut doi vizitatori: unul care mi-a dat o carte cu „sângele Domnului” şi altul, pe care când l-am văzut, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior (cu nicio aluzie la vizitatorul anterior). Era de la o firmă mare de turism, despre care nici nu visam că ar putea să mă caute pe mine, dar când a venit la mine şi mi-a zis: bine că te-am găsit, mi-au dat lacrimile de bucurie.

L-am invitat la o discuţie, m-am dus să îi aduc o cafea (alt moment plin de peripeţii) şi când să pornesc discuţa mă întreabă tipul: „lucrezi demult la TAROM”? El îi căuta pe ei, care aveau standul fix lângă mine... mdea...

A treia zi a compensat cele două anterioare. Nenea Murphy, cu ale sale legi nu a dormit... Cele trei întâlniri programate s-au făcut cinci, iar desigur că toţi au venit cam deodată... Rezultatul: câteva contacte noi şi cantităţi incredibile de ţuică îngurgitate...

Zilele cu public au fost... cu public. Mulţi vizitatori, mulţi adunători (care luau pliante de la toate standurile, indiferent că erau pentru city break, croaziere, turism activ sau tratare de hemoroizi), multe persoane care au fost în România şi care acum veneau să ne spună cât de frumos este, etc.

Concluzii:

Minusuri:

Lipsa mai multor materiale... Am avut un singur plaint cu România plus o hartă (ceea ce e o premieră, de obicei nu aveam hărţi). Nu puteţi să vă imaginaţi cât de penibil e când vine un operator sau turist şi îţi cere un pliant despre Băile Termale de exemplu şi tu dai din umeri...

Personal, aş fi aranjat puţn altfel standul, separând agenţii economici de asociaţiile de promovare. În felul ăsta ar fi fost mult mai uşor de găsit fiecare destinaţie în parte.

Nu ştiu dacă 5% dintre doamnele care au primit un mărţişor au şi înţeles ce este..

Cine face materialele de promovare, ar fi bine să le dea unui vorbitor nativ de germană să le corecteze... Un singur exemplu de greşeală: pe toate coperţile era logo-ul cu frunza şi era scris „entdecken den Garten der Karpathen”...  „h”-ul e în plus...

Unele materiale ale expozanţilor (nu mi-aş permite să critic materialele colegilor mei, dar pe cele ale reprezentanţelor turistice ale judeţelor/regiunilor/oraşelor, da!) au fost de-a dreptul hilare... De exemplu Bucureştiul a avut un plinat pe a cărui copertă era un cupaj de imagini din care nu lipsea un mic înfipt într-o furculiţă, o oaie, un cioban (orice asemănare cu echipe de fotbal este pur întâmplătoare), dar şi cu un interior din care nu lipseau câini vagabonzi, cerşetori care cântau la vioară etc. Un pasaj din text nu l-am putut uita, ceva de genul „dacă reuşiţi să scăpaţi de taximetriştii neprietenoşi.....”. Ca un neaoş ardelean, ŞTIU că sunt locuri superbe de vizitat in Bucureşti – ce-ar fi să le promovăm pe ălea şi să lăsăm caterinca ieftină deoparte?!?

E trist că mult prea mulţi dintre noi aşteaptă la nesfârşit să facă statul... Eu personal nu pot înţeleg cum hotelieri din oraşe care se plâng de un grad de ocupare de 20-30% nu se asociază într-un proiect prin care să participe la târguri, să prezinte oferta lor atât operatorilor interni, cât şi celor externi...

Nu pot să nu remarc absenţa unor regiuni care au potenţial şi pretenţii. Mă refer aici în primul rând la Maramureş, la Munţii Apuseni sau chiar la Valea Prahovei – asta ca să nu vorbesc de zona Olteniei, Argeşului sau Mehedinţului, care se încăpăţânează să nu se promoveze deloc...

Ai mei unde au fost? Pe cât i-am lăudat anul trecut, pe atât  m-au dezamăgit anul acesta. Am fost sunat de mai mulţi jurnalişti pentru a-mi spune părerea despre neparticiparea primăriei Cluj-Napoca la acest târg. Pot să spun că suntfoarte dezamăgit de neprezenţa din acest an, însă nu ştiu dacă neapărat pe primărie.

Acum câţiva ani s-a luat o decizie, care din punctul meu de vedere este extrem de înţeleaptă, şi anume, de a se înfiinţa o asociaţie pentru promovarea Clujului. Prin acest procedeu, practic s-a externalizat acest extrem de important proces. Din punctul meu de vedere, fără să vreau să supăr pe nimeni, această asociaţie trebuia să fie la Berlin şi a lipsit... Este păcat, pentru că au fost destui turişt care au venit să întrebe de Cluj, semn că participările din anii trecuţi nu au fost inutile...

Ca să închei cu minusurile – după cum a spus şi unul dintre invitaţii serii româneşti (regret, dar nu reţin cine era), „Românie încă nu îşi dă seama de aportul pe care îl poate juca turismul în dezvoltarea şi la bugetului unei ţări”. Atâta timp cât, de exemplu, la biroul de turism al capitalei României sunt doar două persoane angajate, nu vom putea realiza f multe lucruri...

Plusuri:

Nu aş putea începe altfel decât cu  locul şapte obţinut de standul României la acest târg. Se punctează vizibilitatea, accesul publicului, elementele vizuale şi sonore etc. Faptul că suntem la egalitate cu Spania, care este una dintre cele mai mari pieţe turistice din lume, spune multe. Este în mare parte meritul biroului de promovare de la Berlin, condus de către Adina Secară. La fel ca şi în cazul biroului de la Viena, se dovedeşte că avem profesionişti veritabili, care dacă sunt lăsaţi să îşi facă treaba, vor aduce şi rezultate... Felicitări!!!

Standul – după cum am spus mai sus, a fost mult mai bun decât în alţi ani.

Atracţiile la stand: ouăle încondeiate si icoanele + mobila pictată au fost pe placul publicului. Atmosfera a fost întreţinută în special de formaţia Nightloosers, care au făcut un show pe cinste – cu un mix de muzică tradiţională cu rock sau country. Au fost momente în care aproape toată hala era strânsă la standul nostru, inclusiv mulţi dintre expozanţii unguri, slovaci şi sârbi.

La capitolul ospitalitate am fost în top: în afara cafelei, am avut non stop vin de cea mai bună calitate de la Cramele Liliac şi ţuică de la Satu Mare, firma Bran.

Remarc prezenţa multor asociaţii de promovare şi primării care au lipsit anul trecut: Banat, Bucovina, Bucureşti, Constanţa, Asociaţia pentru promovarea Deltei Dunării şi a Litoralului, primăria Timişoara etc. Premiul pentru cea mai bună prezenţă este tot al Sibiului, ca şi în ceilalţi ani. Nu trebuie decât să privim numărul şi calitatea materialelor şi vom înţelge de ce Sibiul este probabil destinaţia preferată a germanilor în România.

Seara românească din prima zi de târg a fost remarcabilă. Nu au lipsit delicatese precum brânzeturi tradiţionale, pătrăv afumat în cobză, sarmale etc. Nightloosers au fost responsabili cu atmosfera...

Câteva oferte care mi-au atras atenţia:

• prezenţa produsului românesc al companiei dcs plus, cu stand propriu!
• City Compass/Romanian Insider cu produse dedicate expatriaţilor (expats), în special din Bucureşti.
• Oferta de tururi gratuite în Bucureşti
• Asociaţia de ecoturism România, care are nişte oferte excelente!
• Mocăniţa de pe Valea Vaserului
• Promovare de evenimente pentru tineri – tip concerte, White Sensation etc.
• Si multe altele

Atmosfera de la stand şi de după încheierea programului este unul dintre motivele pentru care aştept aceste târguri tot anul. Este locul perfect în care se creează relaţii, prietenii şi e chiar momentul în care îţi dai seama că dacă fiecare îşi face calumea treaba, este loc pentru toţi. Repet, dacă profesioniştii sunt lăsaţi să îşi facă treaba, rezultatele nu vor întârzi să apară.

Această postare reprezintă punctul meu personal de vedere, fără nicio implicare politică. Sper ca prin exprimarea unei păreri sincere, să nu fi jignit pe nimeni şi ca opinia mea să aibă un rol constructiv.